Anulare act. Decizia 1445/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1445/2008-R
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul intimat STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județul S M, în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în S M,-,. 1, județul S M, domiciliată în S M,-,. 2, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 322/Ap din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.5112 din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.7500/2005, având ca obiect: anulare act,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații, - toți lipsă, reprezentantul lor avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.33 din 20.11.2007, eliberată de Baroul Satu Mare -avocați asociați, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimaților învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență solicită a se constata că, recurentul, prin motivele de recurs nu invocă nici-un motiv de nelegalitate a deciziei recurate ci critică hotărârea doar din punct de vedere al netemeiniciei, criticile fiind nefondate, astfel, așa după cum rezultă din cererea de chemare în garanție, a chemat în judecată Statul Român, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților de constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilele din litigiu, să fie obligat la despăgubirea părților reclamante, prin plata către aceștia a unei sume de bani reprezentând contravaloarea prețului de circulație a acestor apartamente, cerere ce a fost întemeiată pe prevederile art.1337-1350 Cod civil, fiind în prezența unei răspunderi patrimoniale pentru evicțiune, obiectul contractelor desființate de prima instanță fiind imobile supuse regimului prevăzut de Legile nr.112/1995 și nr.10/2001, dispozițiile acestora și în speciale ale art.55 alin.2 din Legea nr.10/2001 se coroborează cu cele din dreptul comun, în schimb, instanța de fond a ignorat prevederile legale invocate de către reclamanți și în consecință, hotărârea acesteia este nelegală. În aceste sens a invocat și practica Judecătoriei Satu Mare care s-a pronunțat astfel prin sentința civilă nr.1184 din 14 aprilie 2005, precum și prin sentința civilă nr.2201 din 11.04.2008, sens în care este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis în sensul despăgubirii celor îndreptățiți cu o sumă de bani reprezentând valoarea de circulație a imobilului, care a fost restituit fostului proprietar. Mai mult decât atât, învederează instanței că, prejudiciul suferit de către intimați în urma desființării contractelor de vânzare-cumpărare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor, îl constituie valoarea actuală a acestor apartamente, iar nu prețul achitat și actualizat al acestora.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5112/20.11.2006 pronunțată în dosar nr.7500/2005, Judecătoria Satu Marea admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâții, și împotriva STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, obligându-l pe acesta din urmă la restituirea către pârâți a prețului reactualizat pentru cele două apartamente cumpărate de aceștia.
Prin recursul formulat, recalificat ca apel, pârâții au invocat nelegalitatea sentinței sub aspectul modului de soluționare a cererii de chemare în garanție, învederând că, hotărârea atacată este nelegală și pe fondul cauzei deoarece, așa cum rezultă din cererea de chemare în garanție, au chemat în judecată Statul Român, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr.1 și, respectiv, nr.2 al imobilului situat în S M,-, să fie obligat la despăgubire prin plata către apelanți a unei sume de bani reprezentând contravaloarea prețului de circulație a acestor apartamente.
Prin decizia civilă nr.322/Ap din 11 decembrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis apelul pârâților, împotriva sentinței civile nr.5112/2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7500/2005, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de DGFP S
A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat chematul în garanție Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP S M să restituie pârâților suma de 233.082,60 RON, reprezentând valoarea de circulație a.nr.1, situat în S M,-, iar pârâtei suma de 240.581,20 RON, reprezentând valoarea de circulație a.nr.2 situat în S M,-, conform expertizei întocmită de ing..
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, reclamanții au deținut în proprietate apartamentele nr.1 și 2 din imobilul situat în S M, str.-, nr.10, înscrise în CF 18880 și 18879 S M în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legea nr.112/1995, iar în urma constatării nulității absolute a contractelor, aceștia au solicitat obligarea Statului Român la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea prețului de circulație al apartamentelor, în baza disp.art.1337-1350 Cod civil, invocând evicțiunea.
S-a reținut totodată că, intimatul a fost de acord cu achitarea unei despăgubiri reprezentând prețul actualizat plătit de reclamanți la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii cuprinse în art.50 alin.2,3 din lg.10/2001, republ.în art.VII, Titlul I al Lg.247/2005, art.13 alin.6 din Lg.112/1995, art.50.3 din Hotărârea nr.250/2007.
Instanța de apel a apreciat că dispozițiile cuprinse în legile speciale și care reglementează modul de restituire a prețului actualizat plătit de cumpărătorii locuințelor în baza Legii nr.112/1995 nu sunt în contradicție cu normele generale cuprinse în Codul civil, fiind completate de acestea din urmă, astfel, prejudiciul efectiv suferit de reclamanți în urma desființării contractelor de vânzare-cumpărare, a pierderii dreptului de proprietate asupra apartamentelor, îl constituie valoarea actuală a acestor apartamente, iar nu prețul achitat și actualizat al acestora.
Tribunalul a reținut că, dispozițiile Codului civil permit pe lângă restituirea prețului efectiv plătit, actualizat, acoperirea integrală a prejudiciului efectiv creat în patrimoniul reclamanților, în același sens, CEDO, prin hotărârea Păduraru contra României/2005 stabilește valoarea despăgubirilor corespunzător valorii de piață a imobilului, iar nu limitativ plafonat conform dispozițiilor speciale din legea națională.
În virtutea argumentelor expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis apelul pârâților și a schimbat în parte sentința atacată, conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului cu menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Satu Mare.
În cuprinsul cererii de recurs sunt invocate următoarele motive:
-în speța de față sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 și ale Hotărârii nr.250/2007 coroborate cu prevederile Legii nr.112/1995, care sunt prevederile speciale în materie, iar aplicarea normelor generale prevăzute de Codul civil în completarea prevederilor legii speciale în materie contravine în mod flagrant atât principiului îmbogățirii fără justă cauză cât și spiritului legii speciale, și anume acela de a pune părțile în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare anulate;
-în cazul obligării recurentei la plata de despăgubiri la valoarea de piață al imobilului, aceasta ar contraveni principiului echității, imobilul fiind cumpărat în baza Legii nr.112/1995 la un preț net inferior valorii de piață;
-ipoteza reținută de către CEDO în cauza Păduraru contra României nu este asemănătoare cu starea de fapt din prezenta cauză, situație în care hotărârea respectivă nu are relevanță, neputând fi reținută de instanța națională.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că cererea, având ca obiect despăgubirea lor prin plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea prețului de circulație a apartamentelor, au întemeiat-o pe prevederile art.1337-1350 Cod civil, fiind în prezența unei răspunderi patrimoniale pentru evicțiune.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În speță, Statul Român a fost chemat în judecată în calitate de chemat în garanție de către pârâții, și, care au solicitat obligarea chematului în garanței la plata despăgubirilor în cazul soluționării favorabile reclamanților din acțiunea principală a cererii lor având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare privind apartamentele dobândite de aceștia în baza Legii nr.112/1995.
În esență, problema juridică care se impune a fi dezlegată rezidă în a se stabili dacă pârâții, cărora li s-au desființat contractele de vânzare-cumpărare, sunt îndrituiți la restituirea prețului actualizat pentru cele două apartamente cumpărate, astfel cum a apreciat prima instanță, sau ei sunt îndreptățiți la a li se acorda valoarea de circulație a apartamentelor din litigiu, potrivit opiniei tribunalului.
Instanța de recurs consideră că soluția acestei din urmă instanțe este cea legală, în mod judicios tribunalul concluzionând că prejudiciul afectiv suferit de reclamanți în urma desființării contractelor de vânzare-cumpărare îl constituie valoarea actuală a acestora, iar nu prețul achitat și actualizat al lor.
Într-adevăr, în considerentele deciziei recurate, s-a făcut trimitere la hotărârea Păduraru contra României în care situația de fapt nu este identică cu cea din cauza acum dedusă judecății, însă o situație similară celei de față și-a găsit rezolvarea printr-o altă decizie CEDO, în care foștii chiriași au chemat în judecată Statul Român să le plătească despăgubiri ca urmare a anulării contractelor de vânzare-cumpărare ale apartamentului litigios, în discuție aflându-se Hotărârea Raicu contra României din 19 octombrie 2006.
În cauza menționată, Curtea a decis că Statul trebuie să dea reclamantei pentru daune materiale o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a apartamentului, neacceptând punctul de vedere al Guvernului care a considerat că suma totală care trebuie luată în considerare cu titlu de daune materiale este prețul actualizat în funcție de rata inflației. Făcând trimitere totodată la cauzele, și, Curtea a reamintit că orice ingerință în faptul de a te bucura de proprietate trebuie să răspundă criteriilor de proporționalitate și că un echilibru just trebuie menținut între interesele interesului general al comunității și imperativele de apărare ale drepturilor fundamentale ale individului, echilibrul fiind în general atins atunci când despăgubirea plătită către persoana care a fost privată de proprietate este în mod rezonabil și proporțional în raport cu valoarea "venală -obținută în bani" a bunului, așa cum a fost determinată la momentul când s-a realizat privarea de proprietate.
Pornind de la ideea reținută în considerentele hotărârii în sensul că echilibrul care trebuie păstrat și despre care s-a făcut vorbire mai sus va fi distrus dacă individul în discuție suportă o încărcătură specială și exorbitantă, se constată că intimații și din prezenta cauză,dispuneau de un "bun" în sensul jurisprudenței CEDO până în momentul desființării contractelor de vânzare-cumpărare - prin sentința nr.5112 din 20 noiembrie 2006 Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia nr.187/Ap din 26 iunie 2007 Tribunalului Satu Mare -, moment din care ei au fost privați de proprietatea asupra apartamentelor din litigiu.
În speță, este neândoios că rambursarea prețului plătit actualizat cu indicele de inflație nu ar acoperi prejudiciul încercat de intimați prin privarea lor de proprietate, ei neavând o altă cale care să le permită să compenseze diferența între prețul de cumpărare actualizat și valoarea apartamentelor din discuție.
Într-adevăr, intimații nu au plătit la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare prețul de pe piață a apartamentelor în litigiu, dar odată cu încheierea acestora ei dispuneau de un bun, de care apoi au fost privați prin soluția instanței de desființare a contractelor respective, situație în care sunt îndrituiți a obține o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a bunului.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată fiind păstrată în totul.
În conformitate cu prevederile art.274 din același cod, recurenta, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând valoarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M împotriva deciziei civile nr.322/Ap din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, să plătească părții intimate, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.10.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:27.10.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
