Anulare act. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.145/2008-R
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții C și C ambii domiciliați în O,-, -CI/B,.B,.17, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL, cu sediul în C,-, județul D, împotriva deciziei civile nr.845/A din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.1452 din 28 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata reclamantă SC SRL C prin consilier juridic, în baza împuternicirii nr.41 din 29.01.2008, eliberată de partea intimată, lipsă fiind recurenții pârâți C și C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.339-1-76/5.10.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise, notă cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă și xerocopii ale chitanțelor ce fac obiectul notei de cheltuieli, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, la data cumpărării imobilului de către recurenți, acesta a căpătat caracterul de bun comun, fiind inclus în patrimoniul comunitar al celor doi soți, însă, procedând la încheierea donației, aceștia au încercat să schimbe regimul juridic al bunului, din bun comun în bun propriu al apelantei C, aceștia urmărind cu rea credință să sustragă bunul de la urmărire silită, iar sancțiunea juridică ce se aplică actelor juridice încheiate în frauda intereselor creditorului este nulitatea absolută și fiind vorba de nulitate absolută de acte normative, aceasta are un caracter retroactiv, considerându-se astfel că actul nu a fost niciodată încheiat, motiv pentru care, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare, bunul reintrând în patrimoniul celor doi recurenți.
CURTEA DE APEL
D E LI BER ÂN D:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1452/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților C - și C și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nr.667/26.10.2006 autentificat de BNP (încheiat între părți și a încheierii nr.49728/2006).
S-a dispus restabilirea situației anterioare de Carte funciară.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 200,30 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată viitoare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrierilor de sub 3 și 4, pârâții au fost proprietari în cota de 1/1 părți asupra imobilului cu nr.top 5146/25/17 înscris în colectiv 58218 și individual 58452 O în natură apartament compus din două camere și dependințe cu o suprafață utilă de 51,80. situat administrativ în localitatea O--. B,.1,.17.
Prin contractul de donație autentificat cu nr.667/26.10.2006 la BNP, pârâtul C - a donat soției sale cota de parte din imobilul menționat, pârâta înscriindu-și dreptul în 5 în baza încheierii de intabulare nr.49728/27.10.2006.
Împotriva pârâtului de rândul 1 s-a început procedura de executare silită la data de 13.10.2006 în baza sentinței penale nr.740/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.1188/R/2006 a Tribunalului Bihor.
Potrivit dispozițiilor acestei hotărâri, pârâtul C - a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215, al.2,3 din Codul penal și obligat la plata prejudiciului cauzat reclamantei din prezenta cauză în sumă de 22.700 lei, cu 2800 lei cheltuieli de judecată.
După câteva zile de la primirea somației nr.188/E/17.10.2006, respectiv la data de 26.10.2006 pârâtul C - și-a donat cota de parte din imobil în favoarea soției.
De la principiul privind irevocabilitatea donației există câteva excepții cum ar fi cea reglementată prin dispoziția art.937 din Codul civil.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond reținut că, donația făcută de pârâtul C - pârâtei de rândul 2 este simulată, operațiunea fiind efectuată în frauda legii și a intereselor reclamantei fapt ce atrage nulitatea actului de donație.
Așa fiind, ținând cont de textele de lege reținute în cuprinsul considerentelor, raportat la prevederile art.34, al.1 din Decretul-Lege 115/1938, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, apreciind-o ca întemeiată și fondată, unde s-a reținut ca nefiind în măsură să producă efecte juridice, angajamentul de plată încheiat de pârât cu executorul judecătoresc.
Reținându-se culpa procesuală a pârâților, în temeiul art.274 din Codul procedură civilă au fost obligați aceștia să-i plătească reclamantei suma de 200,30 lei taxa de timbru, nefiind acordate cheltuielile de judecată viitoare sau cele privind deplasarea reprezentantului reclamantei nefiind depuse dovezi în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții apelanți C - și C, în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii înaintată de reclamantă ca neîntemeiată și nelegală și, implicit menținerea contractului de donație nr.667/2006 autentificat de BNP, cu obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.845/A din 16 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții C - și C în contradictoriu cu intimata C, împotriva sentinței civile nr.1452/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate, obligând partea apelantă să plătească părții intimate suma de 290,85 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel instanța de apel a reținut că, sentința apelată este legală și temeinică, astfel că a respins apelul ca nefondat în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, aspectele invocate de apelanți privind greșita reținere a caracterului simulat al donației au fost apreciate ca nefondate, instanța de fond neanalizând cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor simulației. În speță instanța de fond a reținut caracterul simulat al donației având în vedere intenția urmărită de părți cu ocazia încheierii actului de donație, respectiv fraudarea dispozițiilor legale și fraudarea intereselor creditoarei.
În consecință, actul de donație este lovit de nulitate absolută dată fiind cauza ilicită a actului, respectiv excluderea bunului de la o eventuală urmărire silită, contravenind astfel dispozițiilor art.948 din Codul civil, neavând relevanță nici angajamentul asumat de debitorul apelant întrucât acesta nu constituie o garanție a solvabilității debitorului.
Pe de altă parte, s-a reținut de tribunal, că bunul în litigiu a constituit proprietatea codevălmașă a soților pârâți astfel că prin raportare la modul în care a fost realizată convenția dintre părți, respectiv donarea unei cote ideale de parte, actul este lovit de nulitate conform art.30 din Codul familiei, aceasta în condițiile în care în cazul codevălmășiei, părțile codevălmașe nu dețin cote părți, ideale din bun, iar în speță nu s-a realizat un partaj conform art.36, al.2 din Codul familiei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel a respins apelul ca nefondat, menținând în întregime sentința ca legală și temeinică și reținând culpa procesuală a apelanților, în temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă au fost obligați aceștia să-i plătească intimatei suma de 290,85 lei cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare la termenele de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și a modificării în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, sunt invocate următoarele:
- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, astfel greșit s-a apreciat că actul de donație este nul pentru că are o cauză ilicită, respectiv excluderea bunului de la o eventuală urmărire silită, fără a se avea în vedere că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, potrivit art.33 Codul familiei;
- imobilul din litigiu nu putea face obiectul executării silite îndreptate împotriva recurentului C, deoarece era bun comun al recurenților;
- greșit s-a reținut că angajamentul de plată încheiat de C cu executorul judecătoresc nu produce consecințe juridice, acest angajament de plată fiind respectat de pârât care a consemnat sume mari de bani pe numele creditoarei, ca atare el în exonerează de orice bănuială de rea - credință sau de fraudă a legii, de rea - credință fiind creditoarea care nu îi acceptă plățile care s-au făcut până în acest moment;
- nu există nici o intenție de fraudă sau de sustragere de la executare sau de la plata creanței.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă și art.948 Cod civil.
Intimata, prin concluziile formulate, a solicitat respingerea recursului cu menținerea hotărârilor anterioare, cu motivarea că potrivit prevederilor art.30 din Codul familiei bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, orice convenție contrară fiind nulă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Contractul de donație care face obiectul litigiului de față vizează dreptul de proprietate al recurentului C " în cotă de părți din apartamentul nr.17", ceea ce vădește faptul că la data încheierii actului juridic aflat în discuție, părțile recurente au determinat cota parte ce aparține fiecărui soț din imobilul, bun comun, operațiunea de determinare amintită fiind urmată apoi de înstrăinarea cotei - părți, aparținând recurentului donator către recurenta donatară.
În speță, soții de comun acord, au procedat la determinarea cotelor - părți pe care fiecare le-a deținut din imobilul litigios, o atare înțelegere fiind însă inadmisibilă, câtă vreme procedând astfel este eludată prezumția legală de comunitate, cunoscut fiind și că o asemenea constatare a calității de bunuri proprii poate fi făcută numai prin justiție, elocvente fiind în acest sens prevederile art.30 din Codul familiei.
Întocmirea contractului de donație la scurt timp după ce recurentul, în calitatea sa de debitor, a fost încunoștiințat de societatea creditoare că a fost declanșată procedura de executare silită împotriva sa, denotă fără îndoială că surveniența actului respectiv a avut ca scop scoaterea imobilului din patrimoniul debitorului, tocmai pentru a nu putea fi urmărit pe calea procedurii execuționale.
Cât privește angajamentul de plată asumat de recurentul pârât la Biroul Executorului Judecătoresc, acesta este un act posterior contractului de donație, contract întocmit, astfel cum s-a subliniat mai sus, în scopul fraudării legii, el fiind așadar lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile art.948 din Codul civil, și aceasta chiar în situația în care ulterior recurentul a întocmit angajamentul de plată de care acum se prevalează și care nu creează nici o obligație în sarcina intimatei.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, ca respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, partea recurentă C va fi obligată, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 321 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții C și C împotriva deciziei civile nr.845/A/2007 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă C și C să plătească părții intimate SC SRL C suma de 321 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:4.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel /
dact.
data:8.02.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
