Anulare act. Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1455
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina-JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - -- judecător
-- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.329 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Față de lipsa părților la prima strigare, se lasă cauza pentru a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-pârât Gh. asistat de avocat, pentru recurentul-reclamant avocat și avocat pentru intimații-pârâți.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect anulare act, este la al doilea termen de judecată și că procedura este completă.
Se detașează fila 23 dosar motivat de faptul că adresa de la fila respectivă nu are legătură cu prezenta cauză.
Având în vedere valoarea obiectului dedus judecății și anume valoarea apartamentului care din contractul de vânzare-cumpărare este de 40.000 lei noi, contract aflat la fila 52 dosar fond,instanța pune în discuție calificarea căii de atac a sentinței civile nr.537/2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.1908/2007 avându-se în vedere și dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților pe acest motiv de ordine publică.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că inițial își menține cererile formulate anterior, iar în subsidiar arată că lasă la apreciere această calificare.
Apărătorul intimaților arată că este corectă calificarea căii de atac. Solicită cuvântul în fond.
Apărătorul intimatului arată că s-a calificat corect calea de atac și nemaiavând alte cereri, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită casarea cu trimitere și admiterea recursului. În cererea de recurs a dezvoltat motivele acestei cereri. S-a solicitat prin acțiune să se deschidă succesiunea după defuncta, arătând vocația succesorală, cota deferită succesiunii, masa succesorală și a și timbrat corespunzător, iar instanța trebuia să rețină ca atare cererea formulată. S- anulat certificatul de moștenitor și l-a declarat pe reclamant străin de moștenire, dar aceste lucru nu este posibili atât timp cât părțile nu au fost repuse în situația anterioară. Tribunalul arată că nu s-a făcut dovada de către reclamant a acceptării tacite a succesiunii, dar este o reținere eronată, pentru că de comun acord cu tatăl său sub semnătură, a ridicat de la morgă corpul neînsuflețit al mamei sale plătind toate costurile aferente, a luat bijuteriile acesteia dar acest lucru nu a fost posibil până nu a făcut dovada că este moștenitor această dovadă făcându-se pe baza cărții de identitate. De asemenea a avut mult timp cheile de la toată moștenirea și de la beciul casei, l-a ajutat pe tatăl său la muncile agricole, a folosit teren și casă până în anul 2007 și a avut și o contribuție majoră la înmormântare. Toate acestea atestă faptul că s-a considerat moștenitor și că nu avea cum să fie străin de succesiune. Arată că instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce a cerut, reclamantul nu a solicitat ieșirea din indiviziune, ci a cerut cota, masa, vocația și a și timbrat corespunzător. Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere consideră că este corectă calificarea căii de atac, dar în subsidiar lasă la apreciere. Depune note scrise, și practică judiciară.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți arată că s-a pus în discuție calificarea căii de atac raportat la valoarea obiectului dedus judecății așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare și consideră că această calificare este corectă. Cu privire la fondul cauzei arată că părțile implicate în proces sunt rude, iar la decesul lui figura pe numele acestuia și a soțului său apartamentul din Tg.Ocna, dar achiziționarea acestui apartament s-a făcut cu banii trimiși din Anglia de către fiul său, care neavând drept de ședere în Anglia nu a putut da procură părinților săi pentru procurarea apartamentului. Între timp a survenit decesul mamei, iar la revenirea în țară a lui s-a stabilit adevăratul proprietar al apartamentului. Deși până la decesul mamei nu s-a făcut transferul scriptic al apartamentului, situația acestuia era arhicunoscută de toți membrii familiei. a formulat cerere reconvențională s-a admis această cerere și s-a constatat că toți copii defunctei sunt străini de succesiune și că unicul moștenitor rămâne, adică clientul său. s-a considerat nedreptățit, a formulat apel, în apel au fost audiați și doi martori, dar cu martorii audiați s-a dovedit doar că a avut un centru de butelii în curtea părinților, că își fabrica vin în beciul părinților și că a preluat defuncta de la morgă. Însă aceste împrejurări nu echivalează cu o acceptare tacită a moștenirii și nici faptul că a preluat bijuteriile nu atestă acceptarea succesiunii pentru că nu era necesară calitatea de moștenitor pentru a prelua aceste bunuri, ele i-au fost date pentru simplu fapt că a fost persoana care s-a prezentat. era conștient de faptul că nu există bunuri pe care să le moștenească. Critica adusă instanței de fond că nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere nu au niciun temei pentru că prin admiterea cererii reconvenționale s-a constatat deschisă succesiunea și că unicul moștenitor este. În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată, depune chitanță onorariu avocat.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți apreciază că este corectă calificarea căii de atac, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse deja la dosar. Deși consideră că a acceptat tacit moștenirea el totuși a fost declarat străin de moștenire deși acesta invocă că a folosit casa și terenul, dar tot el recunoaște că aceste bunuri au fost folosite de el până în anul 2002, iar decesul mamei survine în anul 2005. Chiar dacă și la data când a survenit decesul el folosea imobilul, acesta oricum nu mai aparținea moștenirii întrucât a fost înstrăinat. Faptul că a ridicat corpul neînsuflețit al mamei sale de la morgă și bijuteriile acesteia nu se poate reține că acesta are calitatea de moștenitor. Toți frații cunoșteau faptul că cei doi soți nu au avut banii necesari achiziționării apartamentului, că acesta s-a cumpărat cu banii trimiși de din Anglia. Toate motivele invocate de reclamant prin cererea de recurs nu au niciun fundament, sens în care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr.537/2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul - s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și alții, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
S-au respins cererile pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3047/2004 și nr. -/1.11.2002.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâții t și t.
S-a anulat certificatul de moștenitor nr. 45/20.12.2006.
S-a constatat că pârâtul. este unicul moștenitor al defunctei decedată la 03.02.2005 cu ultimul domiciliu Târgu Ocna, str. -, nr. 116.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Gh., t () și t, pentru a se dispune anularea certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 45/20.12.2006 la Biroul Notarului Public.
Acțiunea a fost legal timbrată iar în motivare se arată că din căsătoria, decedată la 03.02.2005, cu pârâtul . au rezultat trei copii și nu doar unul, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor amintit mai sus. De asemenea, reclamantul a mai solicitat, printr-o cerere de completare a acțiunii, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3040/20.12.2006 la Biroul Notarului Public și să constate că actul juridic intitulat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1006/01.11.2002, este o donație deghizată și, în consecință, să se dispună reducțiunea (raportul) în ce privește bunurile din acest contract, până la cotitatea disponibilă legală.
Pârâtul Gh. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, timbrată legal, solicitând respingerea acțiunii reclamantului iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, să se constate că el este unicul moștenitor al defunctei, descendenții acesteia fiind străini de succesiune.
Pârâții t și t au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, timbrată legal, solicitând respingerea cererii reclamantului prin care solicită a se constata că actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1006/01.11.2002, este o donație deghizată, motivate de faptul că nu este succesibil în linie directă și nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 845 din Codul civil, prețul imobilelor fiind achitat anterior încheierii contractului. În situația în care se va admite cererea reclamantului privind contractul de vânzare-cumpărare nr. 1006/01.11.2002, cei doi pârâți au solicitat să se constate că au edificat, pe cheltuiala lor, în gospodăria bătrânească, o serie de construcții și au adus îmbunătățiri la imobile, toate precizate în cererea reconvențională.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, timbrată legal, arătând că reclamantul este străin de succesiune, prin neacceptare. Pârâtul a solicitat respingerea cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3047/21.12.2006. În situația desființării certificatului de moștenitor asupra cotei ar exista o stare de indiviziune ce se va împărți între toți moștenitorii în cote legale.
A solicitat pârâtul să se constate că, după transferul proprietății apartamentului situate în Târgu Ocna, str. -, -. A,. 6, pe numele său, a efectuat o serie de lucrări care nu trebuie incluse în masa de partajat.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și s-au luat interogatorii, probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 20.12.2006 Biroul Notarului Public, cu sediul în O,-,. 22, jud. a eliberat certificatul de moștenitor nr. 45/2006, certificând că de pe urma defunctei, decedată la data de 03.02.2005, cu ultimul domiciliu în Târgu Ocna, str. -, nr. 116, jud. a rămas ca moștenitor pârâtul Gh., în calitate de soț supraviețuitor. Prin același certificate s-a constatat că este străin de succesiune, prin neacceptare, conform art. 700 din Codul Civil, pârâtul, în calitate de fiu, potrivit declarației autentificate sub nr. 3033/19.12.2006 la același birou notarial.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, din căsătoria cu pârâtul Gh. au rezultat trei copii:, și t (fostă ).
În acest context este de precizat că dovada calității de moștenitor a unei persoane se poate face în cadrul procedurii (notariale, când nu sunt neînțelegeri între comoștenitori, sau judecătorești, în cazul unor neînțelegeri între aceștia) prin orice mijloace de dovadă admise de lege. Certificatul de moștenitor cuprinde, printre altele, mențiuni în legătură cu cel despre a cărui moștenire este vorba, data decesului, felul moștenirii, numele, calitatea și domiciliul moștenitorilor, bunurile succesorale, cota-parte ce se cuvine fiecărui moștenitor.
Mențiunile certificatului de moștenitor pot fi contestate în cadrul unei acțiuni în justiție în anularea certificatului de moștenitor, la cererea celor care au pretenții la moștenire, sau a celor care pretind că au fost prejudiciați în alt mod prin eliberarea sau cuprinsul acestuia.
Codul civil prevede în art. 654 - 655 condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată moșteni.
Cum reclamantul a făcut dovada că în cadrul procedurii succesorale notariale nu au fost chemați toți descendenții defunctei, instanța a anulat certificatul de moștenitor mai sus-precizat.
Privitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul Gh. instanța constată că pârâtul, prin declarația de neacceptare a succesiunii autentificată sub nr. 3033/19.12.2006 la Biroul Notarului Public, a precizat că, în calitate de fiu al defunctei, nu acceptă succesiunea acestei defuncte și că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii acestei defuncte, față de care înțelege să rămână străin.
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Din probele dosarului nu rezultă că reclamantul și pârâta t () au acceptat expres, tacit sau forțat succesiunea defunctei.
În privința contractului de vânzare-cumpărare nr. 3047/2006 potrivit căruia. a vândut pârâtului apartamentul proprietate situat în orașul Târgu Ocna s-a constatat că prețul de 40.000 lei RON s-a plătit înainte de data încheierii actului, cumpărătorul intrând în stăpânirea de fapt a imobilului.
Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1006/2002 ca fiind o donație deghizată, s-a reținut:
La 1.11.2002 pârâtul împreună cu soția sa au vândut pârâților t și imobilele proprietatea vânzătorilor situate în Târgu Ocna,str. - nr. 116, jud. B - cu rezerva uzufructului viager pentru vânzători, prețul vânzării de 24.000 lei RON fiind achitat.
Instanța văzând dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 845 cod civil a respins cererile pentru constatare nulitate act.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel d e către reclamant care arată că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că este străin de succesiunea defunctei întrucât acesta a folosit bunuri aparținând succesiunii și după decesul mamei sale.
Astfel se arăta că a folosit părți din imobil, a luat bijuteriile defunctei cu ocazia ridicării cadavrului de la morgă.
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind deschiderea succesiunii după defuncta.
Se mai arată că și sora sa taa cceptat moștenirea întrucât a făcut numeroase îmbunătățiri la casa părintească și astfel nu se poate declara că unicul moștenitor este soțul supraviețuitor .
În apel s-au audiat martori.
Prin decizia civilă nr.329/A/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele considerente:
La 3.02.2005 a decedat - autoarea reclamantului.
La data decesului în patrimoniul acesteia se găsea un apartament compus din 2 camere cu dependințe situat în orașul Târgu Ocna, str. -, - 2,. A,. 1 - singurul moștenitor acceptant fiind soțul supraviețuitor conform declarației autentificate sub nr. 3033/19.12.2006.
Potrivit răspunsului dat la interogatoriul luat reclamantului-pârât fila 92 întrebarea 4, prețul a fost plătit de către fiica defunctei t urmare a unei înțelegeri referitoare la încheierea de act vânzare-cumpărare pentru casă în favoarea acesteia.
În privința acceptării moștenirii în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civil, instanța constată că aceasta nu a făcut acte de acceptare în termenul legal.
Împrejurarea că a ridicat cadavrul mamei sale de la morgă, a suportat contravaloarea sicriului și a participat la cheltuielile de înmormântare nu echivalează cu acte de acceptare moștenirii.
Instanța va înlătura susținerile acestuia, privind folosința o parte din imobilul proprietatea defuncților, respectiv o suprafață de teren și 2 camere ca punct de lucru pentru distribuirea de butelii întrucât la data decesului februarie 2005, imobilul nu mai aparținea autorilor recurentului, acesta fiind înstrăinat potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1006/1.11.2002 pentru care s-a plătit prețul de către soții
Instanța va înlătura susținerea acestuia privind acceptarea moștenirii prin preluarea celor 2 bijuterii din aur de la morgă ce au aparținut defunctei, întrucât acceptarea succesiunii în mod tacit presupune manifestări exprese și neechivoce prin acte de preluare, dispoziție, conservare a bunurilor din patrimoniul defunctei, acte care pot fi făcute doar de persoana care are vocație succesorală.
În ceea ce privește nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv nr. 3047/21.12.2006 și 1006/01.11.2002 se apreciază că în mod corect instanța a constatat nedovedite motivele de nulitate, prețul fiind serios, achitat înainte de încheierea actelor.
Instanța va înlătura susținerile apelantului privind nesoluționarea capătului de cerere referitor la deschiderea succesiunii defunctei .
Analizând actele dosarului se constată că reclamantul nu a învestit instanța cu o asemenea cerere; de asemeni urmare decesului unei persoane se deschide succesiunea, moștenitorii putând solicita oricând partajarea bunurilor succesorale.
Instanța a înlăturat și ultimul motiv de recurs privind acceptarea moștenirii de către sora sa t; întrucât acesta nu a făcut dovada unei vătămări datorită faptului că instanța a considerat-o străină de succesiunea defunctei.
De asemenea potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1006/2002 soții t au calitatea de proprietari ai imobilului casă înainte de decesul defunctei, calitate în care au făcut numeroase îmbunătățiri la imobil.
Pentru considerentele arătate instanța având în vedere dispozițiile art. 700, 845 Cod civil, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul. Acesta a criticat decizia din apel doar pe fondul cauzei.
Intimații-pârâți au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
La termenul de judecată din 23.11.2009 Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților motivul de recurs de ordine publică prevăzută de art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Este de principiu că prin raportare la art.17 Cod procedură civilă atât competența în primă instanță cât și în căile de atac se stabilește prin raportare la obiectul acțiunii principale.
În cauza de față obiectul acțiunii principale este anulare certificat de moștenitor.
Prin formularea acestui capăt de cerere reclamantul a urmărit să obținăbeneficiipatrimoniale,scopul urmărit fiind acela de a i se stabili dreptul de moștenitor legal asupra patrimoniului defunctei decedată la 3.02.2005 care cuprinde bunuri patrimoniale, recte cota indiviză dintr-un apartament cu 2 camere din orașul Târgu Ocna.
Potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat.
Potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, deart. 54din Decretul nr. 31/1954.
Acțiunile mixte sunt o varietate a acțiunilor cumulative, semnificând o juxtapunere a acțiunii personale și a acțiunii reale imobiliare, între care există o suficientă legătură pentru a putea fi exercitate împreună. În general există două categorii de asemenea acțiuni: acțiunile în executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real imobiliar, dând naștere totodată unei obligații personale, și acțiunile în rezoluțiune/reziliere, în revocare, în resciziune, în reducțiune și cele în anularea/constatarea nulității absolute a unui act translativ sau creator de drepturi reale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
În aceste condiții trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
În cazul acțiunii în nulitatea (anularea) actului juridic, dreptul subiectiv are conținut patrimonial atunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare se urmărește.
Atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare, de locațiune, donație etc. contracte ce au dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Caracterul patrimonial al acțiunii subzistă indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară [consecințe sunt sub aspectul timbrării, întrucât, potrivitart. 3lit. a 1) din Legea nr. 146/1997, o asemenea cerere se timbrează în mod separat conformart. 2alin. 1 din aceeași lege].
Argumentul potrivit căruia numai atunci când se cere și restituirea prestațiilor avem de-a face cu o acțiune patrimonială este greșit, întrucât dreptul de valorificat rămâne același, consecințe fiind doar sub aspectul executării hotărârii.
Faptul că o hotărâre judecătorească nu constituie în același timp și titlu executoriu nu are influență asupra naturii dreptului pe care l-a tranșat. O acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil nu va fi lipsită de caracter patrimonial doar pentru faptul că hotărârea ce se va pronunța nu este și executorie.
Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial.
Pentru aceleași argumente constituie o cerere patrimonială și acțiunea prin care se urmărește lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor asumate - rezoluțiunea/rezilierea -, cu mențiunea că cererea promovată de către vânzător este calificată deart. 1368din Codul civil drept acțiune reală, cu toate consecințele ce rezultă de aici, inclusiv competența teritorială exclusivă (excepțională) a instanței de judecată.
Clasificarea pe careLegea nr. 146/1997o face în acțiuni neevaluabile și evaluabile în bani are la bază rațiuni fiscale și nu are nimic comun cu natura patrimonială sau nepatrimonială a dreptului dedus judecății și deci cu caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al proceselor și cererilor în materie civilă și comercială la care se referăart. 2din Codul d e procedură civilă pentru delimitarea competenței materiale de primă instanță.
Așadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea specială, în timp ce pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
Valoarea bunului care face parte din masa succesorală a defunctei este de 40.000 lei conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr.3047 la 21.12.2006 (fila 52 dosar Judecătoria Onești ). Această valoare nu a fost contestată de părțile în litigiu și este mai mică de 100.000 lei.
Art.282 ind.1 Cod procedură civilă prevede că litigiile în primă instanță al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei nu sunt supuse apelului, ci doar recursului.
Tribunalul a calificat greșit calea de atac pe care a soluționat-o ca fiind apel și nu recurs. Drept urmare completul de judecată a fost compus din 2 judecători, deși art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004 prevede că recursurile se judecă în complet format din 3 judecători.
Rezultă deci că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de C prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Întrucât existența acestui motiv de ordine publică face de prisos analizarea motivelor de recurs și ale apărărilor părților invocate în legătură cu fondul cauzei, Curtea nu le va mai analiza, acest demers urmând să fie făcut de instanța de rejudecare.
Nepronunțându-se asupra fondului cauzei, Curtea nu va analiza de asemenea nici pretențiile părților cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în prezentul recurs.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite recursul în sensul celor arătate în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.329 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la tribunal ca instanță de recurs.
Cu privire la cheltuielile de judecată se va pronunța instanța de rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - -
-
GREFIER,
Red.sent.-/
Red.dec.rec.-
Tehn.- /7 ex./8.01.2010/com.tuturor părților
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pîrjol Năstase Doru
