Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1461/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1461
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina-JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - -- judecător
-- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.747 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi bănești, este la primul termen de judecată, procedura este completă și că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este la primul termen de judecată în fața acestei instanțe, că a fost declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru și nemaifiind probe de administrat și pentru faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, se constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 6237 din 22.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul justiției și Tribunalul Bacău pentru ca prin hotărâre să fie obligați la diferențele de venituri dintre cele cuvenite și cele realizate, reprezentând sporul de vechime în muncă, pentru perioada 15.12.2000 - 01.06.2002 reactualizate la rata inflației.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în această perioadă a funcționat ca judecător la Judecătoria Podu Turcului și că potrivit legii trebuia să primească spor de vechime în muncă.
În drept a invocat dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea 50/1996, art. 7pt. 32 din OUG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002, art. 6 din OUG nr. 160/2000 și decizia XXXVI din 07.05.2007 a ICCJ - Secțiile unite.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului Bacău în raport de dispozițiile art. I și Ii din OUG nr. 75/2008 și excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 al. 1 lit. C din Codul muncii.
Prin încheierea din 03.12.2008 în temeiul art. I și II al. 2 din OUG 72/2008 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și a înaintat-o la Curtea de Apel Bacău spre competenta soluționare.
Această instanță, prin sentința civilă nr. 12/26.01.2009 având în vedere decizia nr. 104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, a admis excepția necompetenței materiale și în consecință a înaintat cauza spre soluționare în favoarea tribunalului Bacău - Secția civilă.
Prin sentința civilă nr.747/D/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
S-a respins excepția dreptului la acțiune, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției și au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului sporul de vechime în muncă aferent perioadei 15.12.2000 - 01.06.2002 reactualizat la data plății.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
În perioada 15.12.2000 - 01.06.2002, d-l a fost judecător la Judecătoria Podu Turcului.
Prin nr.HG 232/2005 (anexa 2, VI 3.2) pârâtul Ministerul Justiției a recunoscut că datorează magistraților și personalului auxiliar drepturi salariale restante începând cu anul 2000, stabilind și termenul de plată - în decembrie 2005, termen ce nu a fost respectat. Această recunoaștere a datoriilor restante întrerupe termenul de prescripție iar un nou termen începe să curgă din ziua următoare a datei stabilite de pârâtul Ministerul justiției, ca dată a scadenței plății drepturile salariale restante, adică de la 01.01.2006.
Astfel, cererea reclamantului se prescrie la 31.12.2008 motiv pentru care instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin decizia XXXVI a ICCJ Secția unită dată în interpretarea dispozițiilor art. 33 al. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. I pct. 32 din OUG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 al. 1 din OUG nr. 160/2000 s-a constatat că și magistrații beneficiază de spor de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform prevederilor imperative ale art. 329 din Cod procedură civilă având putere de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților care a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat recurentul a invocat în esență următoarele argumente:
Pentru a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond în mod greșit a apreciat că prin capitolul VI, pct.3,2 anexa 2 din HG nr.232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 operat o întrerupere a cursului prescripției. Această Hotărâre nu are absolut nicio legătură cu obiectul cauzei. Astfel, prevederea în capitolul VI, pct.3.2 anexa 2 unui anumit buget necesar pentru plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, nu poate fi nicidecum considerată drept o recunoaștere a drepturilor solicitate de reclamanți și, pe cale de consecință, nu poate fi o cauză de întrerupere a cursului prescripției. Aceasta deoarece, pentru a opera întreruperea, în primul rând recunoașterea dreptului trebuie să fie expresă, iar prevederea din dispozițiile legale invocate de instanță este cu caracter general, nefăcând nicio referire la sporul solicitat de reclamanți.
În același timp, pornind de la raționamentul instanței de fond că prin HG 232/2005 ar fi operat o întrerupere a cursului prescripției, vă rugăm să observați că și un al doilea termen de prescripție s-ar fi împlinit la data de 30.03.2008 (data intrării în vigoare a HG 232/2005). Al doilea termen de prescripție ar începe să curgă la data intrării în vigoare a HG 232/2005, și nu la termenul prevăzut în cuprinsul acestei hotărâri pentru plata sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Intimata nu a depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Conform art.11 alin.3 raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000 republicată hotărârile de guvern intră în vigoare de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României HG nr.232/2005 reținută de prima instanță ca fiind actul juridic prin care s-a întrerupt cursul prescripției extinctive de 3 ani prevăzut de art.283 din Codul munciia fost publicată în Monitorul Oficial la 1.04.2005.
Reclamanta a formulat acțiunea la 22.10.2008.
Chiar dacă s-ar admite că nr.HG232/2005 constituie un act care a întrerupt termenul de prescripție extinctivă, cererea era prescrisă deoarece noul termen de prescripție a început să curgă de la 1.04.2005 și s-ar fi împlinit la 1.04.2008.
Prima instanță în mod greșit a stabilit că noul termen de prescripție ar fi început să curgă de la 1.01.2006 când expira termenul de plată stabilit prin anexa 2 VI, 3.2 din nr.HG232/2005 deoarece recunoașterea datoriei a fost pură și simplă, neafectată de modalități (temei sau condiție). Doar plata drepturilor a fost stabilită la o dată ulterioară nu și recunoașterea datoriei.
Rezultă deci că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează întreruperea prescripției extinctive, recte ale art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958.
În consecință, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va admite recursul în sensul celor reținute în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul promovat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.747 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge ca fiind prescrisă acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - -
-
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /11.01.
Tehn.- / 4 ex./11.01.2010/com.tuturor părților
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pîrjol Năstase Doru
