Anulare act. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 1458

Ședința publică de la 08 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Spânu

JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean

JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica

Grefier: - - -

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 388 din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 18847 din data de 3 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă și intimata pârâtă reprezentată de avocat, lipsind intimații pârâți, și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Recurenta reclamantă a solicitat acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.

Avocat pentru intimata pârâtă, a lăsat la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată în cauză.

Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta reclamantă, întrucât în cauză a mai fost acordat un termen în acest sens.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.

Avocat pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată sub nr-, la data de 30.11.2007, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, -, solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nul contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1141/31.05.2007 și să fie obligați pârâții la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arătat că la data de 9 martie 2006, între ea și, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 109/2006, prin care cedentul i- transmis creanța ce constă în " obligația de face ", obligație ce își are izvorul în convenția autentificată sub nr. 653/01.04.2004, încheiată între domnul și pârâta, privind vânzarea suprafeței de 7500 mp, teren înscris în titlul de proprietate nr. 3174/30.09.2002 în 17 6/2, cu vecinii: N - Mapn - 198; E - DN, S - și V-

Reclamanta mai arătat că acționat- în judecată pe, care refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pentru ca instanța să pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 11250/2006, Judecătoriei Craiova, s- respins acțiunea, iar împotriva acesteia declarat recurs, în prezent, cauza fiind pe rolul Tribunalului Dolj.

La data de 09.04.2008, reclamanta depus la dosar precizare la acțiune prin care solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nul și contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2711/29.08.2007. Totodată a solicitat chemarea în judecată și pârâților -, pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată și în plus arătat că pentru ambele contracte nu s- achitat prețul.

Prin sentința civilă nr. 18847/3 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, -, .

A fost obligată reclamanta către pârâta la 2380 lei cheltuieli de judecată.

Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că pârâta, prin contractul autentificat sub nr. 1141/2007, transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 7500 mp situat în comuna în 17 6/2, pentru prețul de 60000 RON, încasat de cumpărătoare integral la data autentificării contractului.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2711/2007, dreptul de proprietate asupra imobilului menționat fost transmis de pârâții și - pârâtului pentru prețul de 60000 RON, încasat integral la data autentificării contractului.

Nulitatea actului juridic reprezintă sancțiunea ce intervine în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale acestuia, unele dintre cazurile de nulitate fiind ilicitatea și imoralitatea cauzei (scopului) actului juridic și fraudarea legii, temeiuri juridice invocate în speță de reclamant în susținerea acțiunii.

Prin fraudarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate ci în vederea eludării altor dispoziții legale imperative, iar potrivit art.968 civ.

Potrivit art. 966 Cod civil, obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar conform art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice, sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite fiind nulitatea absolută actului juridic.

Pentru a opera dispozițiile art. 968 Cod civil, reclamanta are obligația de a dovedi conform art. 1169 cod civil că scopul mediat urmărit de părți la întocmirea contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită a se constata este prohibit de legi, contravine bunelor moravuri și ordinii publice.

În speță, cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că scopul mediat urmărit de părți este prohibit de legi și nici că acesta contravine bunelor moravuri și ordinii publice.

Nu se poate reține nici susținerea reclamantei că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare au fost fraudate dispozițiile vreunei legi.

Cum din cuprinsul contractelor a rezultat că prețul vânzărilor fost încasat de vânzători integral la data autentificării contractelor, aspect confirmat și de răspunsul la interogatoriu, instanța a apreciat că în cauză reclamanta nu făcut dovada lipsei prețului la încheierea contractelor căror nulitate se solicită.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, criticat sentința, arătând că instanța a analizat trunchiat probele administrate în cauză, respectiv a dat eficiență doar unei părți din acestea, iar ca atare, a reținut o stare de fapt ce nu corespunde realității.

Prin decizia civilă nr. 388 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 18847/03 12 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, Și.

A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 lei către intimata pârâtă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește cauza de nulitate privind fraudarea la lege, corect s- reținut că aceasta constă în operațiunea ce presupune folosirea anumitor dispoziții legale dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale, ori în prezenta cauza nu s-au produs dovezi în sensul celor invocate.

De altfel, reclamanta nu indicat textul de lege la care face referire și în ce constă frauda comisă.

Cât privește al doilea motiv de nulitate privind cauza ilicită, în raport de considerentele teoretice ce reglementează această instituție de drept, raportată la probele administrate, în cauză corect s- apreciat de instanța de fond că reclamanta nu făcut dovada că scopul mediat urmărit de părți la întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită a fost fraudarea intereselor reclamantei.

De altfel, în speța de rezolvat, susținerile reclamantei nu au nici un suport probator, nefiind dovedite cu nici un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât reclamanta, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, nu era proprietară terenurilor ce constituie obiectul contractelor, fiind doar beneficiara unui contact de cesiune de creanță, respectiv fiind cesionara unei creanțe în obligația de a face, obligație izvorâtă din convenția autentificată sub nr.653/2004, prin care numita se obliga să-i vândă, cedentului: suprafețele de teren ce constituie obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror anularea se solicită.

Ca atare, reclamanta nu are decât calitatea de creditor a unei obligații existente în sarcina promitentului vânzător, de a-i transmite pe viitor dreptul de proprietate asupra terenului.

În condițiile date, nu se poate pune problema atât a unei fraude vânzătorului și complicitatea cumpărătorilor, iar încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate afecta din punct de vedere juridic valabilitatea actelor încheiate, cum corect reținut și prima instanță.

Este nefondată, prin urmare, critica referitoare la caracterul părtinitor al analizei ansamblului probator de către instanța de fond, sentința atacată, fiind amplu motivată, iar motivele reținute în cuprinsul acesteia fiind clare și corecte.

În ceea ce privește criticile privind lipsa rolului activ al instanței, Tribunalul a apreciat că nu prezintă fundament în cauză, instanța de fond administrând, așa cum s- expus, probatorii asupra pretențiilor concrete ale reclamantei și verificând toate aspectele de legalitate contractelor de vânzare-cumpărare.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta invocă faptul că instanțele au interpretat greșit art. 948 pct. 3 și 4 Cod civil, arătând că a făcut dovada că vânzările s-au făcut prin fraudarea legii, că au avut o cauză ilicită și imorală.

Se mai arată că vânzările au fost făcute în timp ce ea se judeca în alt dosar, iar intimații au declarat mincinos la notariat că terenurile nu fac obiectul unor litigii.

Recurenta mai arată că instanțele nu au făcut aplicarea dispoz. art. 225 Cod pr. civ. intimații refuzând să se prezinte la interogatoriu și că, de asemenea, nu s-au avut în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză.

Un ultim motiv este acela că instanțele au aplicat greșit dispoz. art. 129 pct. 5 Cod pr. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurenta, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții, a solicitat să se constate nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare.

În urma probelor administrate în cauză, instanțele au analizat situația de fapt și temeiurile juridice ale acțiunii precizate, examinând dispozițiile art. 948 pct. 3 și 4 Cod civil, privind condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor în privința obiectului și cauzei ilicite. Instanțele, în urma probelor administrate în cauză, înscrisuri, martori, au concluzionat că nu există o fraudare a legii la încheierea celor două contracte și nu există nici o cauză ilicită și imorală.

De asemenea, instanțele au avut în vedere toate împrejurările de fapt și de drept, gradul de rudenie al părților, întreg ansamblu probator administrat în cauză, manifestând rol activ și argumentând în fapt și în drept cererile recurentei reclamante.

Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile respective ale art. 304 Cod pr. civ. motivele recurentei vizează și modul în care instanțele au apreciat probele administrate în cauză atunci când au constatat că vânzările nu s-au făcut prin fraudarea legii și că acestea nu au avut o cauză ilicită și imorală.

Aceste motive vizează temeinicia hotărârii, inclusiv motivul privind aprecierea de către instanță a refuzului ca intimații să se prezinte la interogatoriu, însă ele nu pot fi cenzurate pe calea recursului, deoarece, potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9, iar aceste motive vizează nu nelegalitatea, ci netemeinicia.

Având în vedere că instanțele și-au exercitat rolul activ prev. de art. 129 Cod pr. civ. în stabilirea situației de fapt, au făcut o amplă analiză a întregului probatoriu administrat în cauză și au argumentat juridic cererea reclamantei, recursul acesteia este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.

Potrivit artr. 274 Cod pr. civi. recurenta va fi obligată la 1190 lei cheltuieli de judecată, către.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 388 din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 18847 din data de 3 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.

Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată, către.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. jud. -

Tehn.

2 ex./15.12.2009

Președinte:Dan Spânu
Judecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Craiova