Anulare act. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 15/
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 1,. C,. 100, județul C, împotriva deciziei civile nr. 282 din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în Cumpăna, strada - - - nr. 77, județul C, domiciliată în satul, comuna, județul C și, domiciliat în Cumpăna, strada - - - nr. 71, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurenta reclamantă depune la dosar un înscris.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acesteia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului și anularea contractului de vânzare-cumpărare, conform celor precizate în înscrisul depus la acest termen de judecată.
Curtea, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 26.04.2007, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâții, și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între, pe de o parte și și, pe de altă parte.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este fiica numitei - ce suferă de demență senilă din tinerețe, fiindu-i afectată rațiunea -, care și-a vândut casa din Cumpăna familiei. Aceasta a fost internată o singură dată în spital, însă nu a urmat tratamentul indicat si consumă băuturi alcoolice; cu privire la împrejurările încheierii actului contestat, reclamanta a arătat că pârâții au încântat-o pe mama sa, aducându-i diverse produse alimentare, iar la data de 31.05.2006 au părăsit casa, după ce i-au distrus tabla acoperișului de la bucătăria de vară.
Reclamanta a mai menționat că mama sa are doi moștenitori, pe și - iar, din 1990 si până în prezent, ea este cea îi face acesteia curățenie, îi spală totul, îi duce de mâncare, tot ea fiind cea care a realizat chirpicii la casa din Cumpăna în perioada 1958-1959; acțiunea nu a fost motivată în drept.
În ședința publică din 07.06.2007, reclamanta a precizat oral că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere întrucât mama sa, nu era proprietara imobilului, ci numita. totodată, a declarat expres că înțelege să cheme în judecată pe pârâții, și.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 03.09.2007, reclamanta a arătat că mama sa are capacitatea de discernământ afectată încă din tinerețe, când a fost internată la Secția de Neurologie a Spitalului Clinic Județean C, constatându-se că acesta nu are discernământ. Se învederează că a primit familia să locuiască cu ea, după care au ademenit-o cu produse alimentare și au reușit să-i ia casa fără a-i da vreun, profitând de faptul că acesta nu mai raționează; după ce au fost goniți de, a spart tabla bucătăriei din curte, a scos placajul tavanului din prima cameră, a distrus instalația electrică.
Legal citați în cauză, pârâții nu au formulat întâmpinare; în ședința publică din 20.09.2007, pârâta a declarat oral că nu este de acord cu acțiunea formulată, respectiv cu anularea actului de vânzare-cumpărare.
Prin precizări depuse la dosar la 24.09.2007, reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1147/24.04.2007, a actului notarial nr. 547/24.04.2007, a încheierii de carte funciară nr. 11670/28.07.2004 și a actului prin care a dat familiei 4 ha de teren arabil, teren care i-a aparținut numitului.
În ședința publică din 08.11.2007 reclamanta a precizat oral acțiunea, arătând că solicitădoaranularea contractului de vânzare-cumpărare a casei și a încheierii de intabulare.
Prin sentința civilă nr. 6442/10.04.2008, Judecătoria Constanțaa respins acțiunea ca neîntemeiată, considerând că reclamanta nu a făcut dovada incidenței cazurilor de nulitate invocate și nici a celorlalte susțineri din cuprinsul cererii.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 547/24.04.2007, pârâta a vândut pârâților și nuda proprietate a imobilului proprietatea vânzătoarei situat în comuna Cumpăna,-- 1, jud. C compus din 835,01 mp teren, o casă formată din două camere, bucătărie, baie, două holuri, terasă și o magazie. S-a menționează în contract că prețul vânzării constă în obligația cumpărătorilor de a-i acorda vânzătoarei întreținere si îngrijire pe tot restul vieții, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct pe tot timpul vieții asupra întregului imobil descris mai sus; judecătoria a mai constatat că dreptul de proprietate al vânzătoarei asupra imobilului a fost înscris în cartea funciară, conform încheierii nr. 11670/20.10.2004 a Biroului de Carte Funciară
Referitor la obiectul cererii introductive, reclamanta a solicitat anularea acestui contract pentru lipsa titlului de proprietate al vânzătoarei, lipsa discernământului acestuia, manevrele dolosive utilizate de pârâții-cumpărători pentru captarea încrederii acesteia și comportamentul necorespunzător al pârâților și, care au distrus parțial imobilul cumpărat.
În ceea ce privește lipsa titlului de proprietate al vânzătoarei, judecătoria a reținut, din analiza clauzelor contractului contestat că a dobândit imobilul în baza contractului de partaj voluntar fără sultă autentificat sub nr. 3124/16.12.2003 de BNP, în baza actului de proprietate sus-menționat dispunându-se și înscrierea dreptului de proprietate al vânzătoarei în cartea funciară.
Prin urmare, judecătoria a constatat că pârâta-vânzătoare deținea, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 547/24.04.2007, un titlu de proprietate valabil pentru imobilul înstrăinat.
Cu privire la diminuarea sau lipsa discernământului, judecătoria a reținut că susținerile reclamantei privesc neîndeplinirea unei condiții de valabilitate a consimțământului, ca element al voinței juridice. Ipoteza alegată de reclamantă converge așadar către motivul de nulitate constând în nerespectarea cerinței consimțământului de a proveni de la o persoană cu discernământ, cerință care decurge din caracterul conștient al actului juridic și care nu se confundă cu lipsa capacității.
Judecătoria a constatat că înscrisurile depuse la dosar de reclamantă nu au făcut dovada că, la data de 24.04.2007 - momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâții și -, pârâta ar fi fost lipsită de discernământ; astfel, biletul de ieșire din spital atestă doar faptul că pârâta a fost internată în secția de Neurologie a Spitalului Clinic Județean de Urgențe C în anul 1997, cu diagnosticul "encefalopatie", și nu face proba lipsei discernământului pârâtei-vânzătoare la data de 24.04.2007.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia pârâții ar fi ademenit-o pe vânzătoare cu diferite produse alimentare pentru aoc onvinge să le vândă casa, judecătoria a reținut că reclamanta a înțeles să invoce existența unor manevre dolosive utilizate de pârâții-cocontractanți. dolul reprezintă acel viciu de consimțământ constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic, fiind așadar o eroare provocată. Pentru a se reține incidența acestui viciu de consimțământ, este necesară dovedirea elementului obiectiv ce constă într-o acțiune sau inacțiune (manopera frauduloasă ce a avut ca rezultat inducerea părții în eroare).
Judecătoria a observat că, în cauză, singura probă administrată a fost cea cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, astfel cum au fost enumerate mai sus, înscrisuri care nu au relevat însă existența unei atare acțiuni sau inacțiuni de inducere în eroare a vânzătoarei de către pârâții și, pentru aod etermina să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, judecătoria a constatat că reclamanta nu a probat existența dolului, deși, în conformitate cu dispozițiile art. 960 alin.2 civ. coroborat cu dispozițiile art. 1169.civ. îi revenea această obligație.
În ceea ce privește restul aspectelor invocate de reclamantă atât în cererea introductivă cât și în precizările depuse succesiv la dosar, în referire atât la comportamentul agresiv al pârâților, la situația construcției ce a fost înstrăinată prin actul contestat în cauză, la situația familială a reclamantei cât și la neîndeplinirea de către pârâții și a obligației de plată a prețului, judecătoria a reținut, pe de o parte, faptul că aceste aspecte nu se circumscriu unor motive de nulitate a actului juridic (ultimul reprezentând o cauză de rezoluțiune a contractului) și, pe de altă parte, faptul că niciunul dintre aspectele invocate nu a fost dovedit de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apelul sau nefiind motivat însă.
Prin decizia nr.548/17.10.2008, Tribunalul Constantaa anulat ca netimbrat apelul reclamantei; ca urmare a recursului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Constantaa dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând ca reclamanta a plătit taxa de timbru datorată.
Prin decizia civilă nr. 282/24.04.2009, Tribunalul Constanța a respins apelul ca nefondat, reținând ca toate apărările reclamantei au fost analizate de către instanța de fond care a făcut in mod corect încadrarea lor in normele de drept incidente ca si motive de nulitate a actului.
Tribunalul a constatat că motivele invocate sunt cauze de nulitate relative a actului, iar reclamanta este terț fata de contract; or, nulitatea relativa nu poate fi invocata decât de părțile contractante, însă calitatea procesuala a reclamantei nu mai poate fi analizata întrucât s-ar ajunge la încălcarea prevederilor art.296 teza a doua pr.civ. potrivit cu care apelantului nu i se poate crea o in propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacata.
În fine, tribunalul a reținut, din probele administrate, că nu a rezultat lipsa de discernământ a vânzătoarei la momentul încheierii convenției de înstrăinare, manopere dolosive săvârșite de către dobânditori sau alte aspecte care sa conducă la anularea actului ce face obiectul judecații, context în care hotărârea instanței de fond este temeinica si legala.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, prin care a criticat hotărârea instanței de apel fără a indica motivele de nelegalitate, dar pe care curtea le-a analizat prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
În motivarea căii de atac, reclamanta a arătat că mama sa suferă de demență senilă în ultim stadiu, diagnosticată la 28.01.1995, boală care nu se tratează ca orice boală din medicina internă; pârâții sunt întreținuți de mama ei cu legume și fructe și trăiesc în casa și bunurile mamei sale și au plătit pentru aos coate cu act fals că aceasta are discernământ.
Recurenta a mai precizat că mama sa le-a cerut pârâților să-și găsească gazdă în altă parte pentru că se purtau foarte urât cu ea, însă aceștia au ademenit-o cu câte o banană; mama sa a declarat că este de acord cu anularea contractului; la comentariile pârâților a spus că nu este de acord și că nu s-a consemnat tot ce a spus aceasta deoarece au plătit-o și astfel i-au luat casa, deși avea o familie care o îngrijea.
Pârâții și au formulat întâmpinare, prin care au învederat că o îngrijesc pe numita în tot ceea ce înseamnă hrană, îmbrăcăminte, medicamente, etc. astfel cum se scrie în contractul de vânzare-cumpărare.
Intimații au mai precizat că recurenta nu a mai venit deloc la mama sa, iar ei au locuit cu încă dinainte de încheierea actului; iar toate acuzațiile recurentei sunt false.
În fine, s-a menționat că pârâta nu s-a putut prezenta la proces fiind bătrână și bolnavă și de la declanșarea procesului (perioadă în care recurenta nu a venit deloc la mama ei) este tot timpul supărată că fata a dat-o în judecată.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, deși recurenta nu a indicat expres în motive care sunt greșelile instanței de recurs care ar atrage nelegalitatea deciziei pronunțată în apel, totuși curtea, având în vedere dezvoltarea lor, a putut face încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest motiv de recurs justificat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, curtea constată că recurent nu au indicat expres care a fost înscrisul asupra căruia a căzut interpretarea greșită, însă a învederat că intimații s-ar fi folosit de un act fals privitor la existența discernământului numitei.
Pentru reținerea acestui motiv trebuie ca instanțele să fi trecut dincolo de clauzele clare ale documentului în cauză astfel că au schimbat natura sa juridică sau au dat o interpretare ce atribuie termenilor înscrisului un înțeles care, în loc să se sprijine pe cuprinsul textului, este exclus în mod clar și vădit neîndoielnic de înscris.
Când însă din probele administrate ar rezulta un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic dedus judecății, interpretarea dată de judecătorii fondului nu poate fi atacată în fața instanței de recurs, deoarece motivul de casare nu o permite.
Este și situația dovedirii lipsei discernământului vânzătoarei, pentru care reclamanta nu a făcut nicio probă. Astfel, deși recurenta invocă în motivarea recursului un act fals care atestă existența discernământului, nu face vreo trimitere la acest înscris (nr. și data eliberării, denumirea și sediul emitentului) și la o pretinsă foaie de observație din iulie 1997 și la un bilet de externare din anul 1995 (care nu există la dosar).
Oricum, referitor la această problemă, dezlegarea dată de judecătorie și menținută de instanța de apel este una corectă, un bilet de externare din anul 1997 (invocat în primă instanță și în recurs - primul ciclu procesual) pentru diagnosticul encefalopatie neputând face dovada lipsei discernământului.
Potrivit art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licită.
Prin consimțământ - ca element esențial al actului juridic civil - se înțelege acea condiție de fond și generală a actului juridic care constă în hotărârea de a încheia un act juridic, manifestată în exterior.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Prima condiție de valabilitate a consimțământului - să provină de la o persoană cu discernământ - decurge din caracterul conștient al actului juridic, subiectul de drept trebuind să aibă puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.
Prezența sau lipsa discernământului este o stare de fapt, persoana fizică majoră cu deplină capacitate de exercițiu fiind prezumată că are discernământul juridic necesar încheierii actelor juridice civile (art. 8 din Decretul nr. 31/1954).
Cu toate acestea, este unanim acceptat că o persoană, deși deplin capabil din punct de vedere legal, se poate găsi într-o stare de incapacitate naturală când, în fapt, este lipsită de discernământ.
Lipsa voinței conștiente de la momentul întocmirii actului trebuie însă dovedită în mod neechivoc de cel care o afirmă, conform regulilor prescrise de art. 1169 Cod civil, căci așa cum s-a arătat, în dreptul civil principiul este capacitatea de a face un act juridic (iar excepția este incapacitatea - fie ea și naturală), astfel cum reiese și din prevederile art. 6 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954.
Or, în cazul recurentei, curtea constată - în acord cu instanțele de fond - că aceasta nu a făcut, sub nicio formă, dovada lipsei discernământului pârâtei la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 547/24.07.2007.
Deși recurenta nu face nicio referire expresă, totuși curtea constată că, la încheierea acestui act, notarul public a constatat existența discernământului în baza adeverinței nr. 1876/18.04.2007 care atestă că " este conștientă, are discernământ și poate încheia acte notariale".
De aceea, în condițiile în care nevalabilitatea acestui act medical nu a fost constatată de organele competente și în lipsa oricărui probatoriu din care să reiasă incapacitatea naturală a vânzătoarei, în mod temeinic a fost respins acest temei de nulitate.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs încadrat de instanța de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 și, în fapt, conform motivării recurentei, pe existența unor manopere dolosive ale pârâților la momentul întocmirii contractului de întreținere, curtea constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale privind instituția dolului.
Dolul se referă la o altă condiție de valabilitate a consimțământului - aceea de a nu fi afectată de vreun viciu - condiție rezultând tot din caracterul conștient, liber al actului juridic civil.
Dolul este acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un act juridic.
Definiția expusă (conținută de art. 953 Cod civil) relevă elementele componente ale dolului ca viciu de consimțământ: elementul material, obiectiv constând în utilizarea de către cealaltă parte a actului juridic a unor mijloace viclene (fie printr-un fapt comisiv, fie printr-un fapt omisiv) pentru a indice în eroare și elementul subiectiv, intențional constând în dorința de a indice în eroare o persoană pentru aod etermina să încheie un act juridic.
Or, așa cum au constatat și instanțele de fond, reclamanta nu a făcut proba elementului material al dolului care, ca orice fapt material, putea fi dovedit cu orice mijloc de probă, inclusiv martori și prezumții; în acest context, se impun a fi amintite prevederile art. 960 alin. 2 Cod civil, conform cărora "dolul nu se presupune", dispoziții legale care obligă persoana care invocă dolul drept cauză a anulabilității actului juridic, să îl dovedească.
Manoperele dolosive nu au existat - așa cum pretinde recurenta - nici în timpul procesului de față. Astfel, din studiul încheierii din 20.09.2007 reiese că pârâta s-a prezentat în fața judecătoriei și a învederat că se opune admiterii acțiunii reclamantei; nu a existat o poziție oscilantă a acestei pârâte referitoare la admiterea/respingerea acțiunii sub influența presupusă a debitorilor întreținerii.
Față de cele arătate, considerând că motivele de recurs - astfel cum au putut fi ele distinse în cererile adresate de recurentă curții (reclamanta având, din punctul de vedere al inteligibilității cererilor sale, o problemă căci acțiunea inițială a fost suspendată conform art. 1551Cod procedură civilă, iar judecătoria - asemănător curții - a încercat să analizeze fiecare afirmație ce ar fi putut fi considerată o cauză de nulitate/anulare; apelul era nemotivat) - sunt neîntemeiate, va fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 1,. C,. 100, județul C, împotriva deciziei civile nr. 282/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în Cumpăna, strada - - - nr. 77, județul C, domiciliată în satul, comuna, județul C și, domiciliat în Cumpăna, strada - - - nr. 71, județul C, ca neîntemeiat,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
jud. fond
jud. apel /
red. dec. jud. 09.04.2010
tehnoredactat gref. /2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
