Anulare act. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/
Ședința publică din 01 Aprilie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - - -
Pe rol recursul civil formulat de recurentul reclamant, prin, domiciliați în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 662/C din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-,.A,.2, având ca obiectanulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant, conform dispoziție nr. 27/23.02.2006 emisă de Primăria comunei, fila 38-dosar fond, personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 35667/01.04.2009, iar pentru intimații pârâți, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 04.02.2009, aflată la fila 13 dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și timbrat.
Avocat, pentru recurentul reclamant, având cuvântul, depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. 35667/01.04.2009 și un set de înscrisuri cu care face dovada gradului de handicap al recurentului.
Avocat, pentru intimații reclamanți, având cuvântul, învederează că înscrisurile depuse la acest termen de către recurent au fost depuse și la instanța de fond. Precizează că are cunoștință de conținutul acestora astfel că nu înțelege să solicite termen.
Întrebate fiind de instanță, părțile prin avocați învederează că nu mai sunt alte cererii prealabile sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra motivelor de apel.
Instanța, luând act de susținerile părților, prin avocați, în sensul că nu mai sunt alte cererii sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Avocat, pentru recurentul reclamant, având cuvântul, învederează că motivele de recurs se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă. Arată că, recurentul este o persoană cu un handicap psihic grav, permanent, care nu îi permite să-și exprime poziția procesuală. Fapt confirmat prin înscrisurile medicale depuse la dosar. Diagnosticul privind handicapul este de la naștere. Acesta nu a avut cum să afle că tatăl său a decedat, având în vedere că nu locuiesc în aceeași localitate. Față de aspectele invocate, apreciază că nu se poate reține în speță aplicabilitatea dispozițiilor art. 700 Cod civil. Din probatoriile administrate se poate observa că recurentul, prin, a făcut demersuri la Camera Notarilor Publicii pentru a obține date cu privire la decesul numitului. A primit răspuns, în sensul că succesiunea defunctului a fost înregistrată la birou notarial.
În concluzie, pentru motivele de recurs, expuse pe larg la dosar, apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, având cuvântul, învederează că, hotărârea apelată este legală și temeinică. În fapt, la data de 18.11.2003, a decedat, ulterior fiind deschisă procedura succesorală notarială. Motivul pentru care pârâții intimați nu au procedat la chemarea lui cu ocazia deschiderii procedurii succesorale notariale este acela că aceștia nu au avut cunoștință despre existența acestuia, acest fapt fiind consacrat și prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui. De existența lui, pârâții intimați au luat cunoștință în cursul anului 2006 când au fost citați la poliție pentru înșelăciune, urmare plângerii penale formulate de, ul recurentului. În interogatoriul administrat, ul a arătat că a luat cunoștință de decesul lui cuius abia la începutul anului 2006, când a început demersurile pentru ca fiul său să obțină dreptul la moștenire. În acest sens a solicitat instituirea curatelei, după care a obținut certificatul de handicap. După obținerea actelor, ul s-a prezentat la Camera Notarilor Publicii pentru a afla unde s-a dezbătut succesiunea, fără a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. De menționat este faptul că la instanța de fond, în cursul cercetării judecătorești, ul recurentului a depus inițial un certificat de încadrare în grad de handicap pentru o perioadă de 12 luni, iar ulterior a mai depus un certificat de încadrare în grad de handicap permanent, eliberat în timpul procesului. Ori, de la data la care a luat cunoștință de deces, recurentul prin a rămas în pasivitate termen de aproape 3 ani de la data deschiderii succesiunii și până la introducerea cererii de chemare în judecată, culpa aparținându-i în exclusivitate. Starea de boală de care suferă recurentul nu constituie o cauză de suspendare a termenului de prescripție așa cum sunt enumerate de art. 13 din Decretul nr. 167/1958, boala neputând fi catalogată drept o cauză de forță majoră. Ci ar fi putut constitui o cauză justificată de împiedicare a acceptării succesiunii în termenul legal de 6 luni de la moartea lui cuius și care ar fi putut justifica repunerea în termenul de acceptare. Dar o astfel de cerere nu a fost depusă nici prin apărător și nici nu s-a justificat în vreun fel depășirea termenului de o lună de la data când s-a emis decizia de numire a ului.
În concluzie, pentru motivele susținute, apărătorul intimaților pârâții solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică și legală.
În replică, apărătorul recurentului reclamant arată că s-a dovedit prin probele administrate, mai ales prin martorii propuși, că cel puțin pârâta știa de existența lui, deoarece aceasta a mers personal la, unde domicilia recurentul și la văzut. De asemenea, arată că data la care ul a aflat de deces este 7.03.2006, dată la care a primit actele de la Camera Notarilor Publici.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată instanței de fond și înregistrată sub nr. 10243 din 30.08.2006, reclamantul prin în contradictoriu cu pârâții, și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 130 din 9.12.2003, emis de pe urma defunctului precum și a tuturor certificatelor de moștenitor suplimentare emise ulterior.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că numita a avut o relație de concubinaj din care a rezultat fiul său pe care de altfel, l-a și recunoscut tatăl său, însă abia la începutul anului 2006 aflat de decesul numitului, iar familia acestuia a refuzat orice discuție cu reclamantul în privința succesiunii.
Pârâții, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată ca nefondată.
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei arătând că singura în măsură să formuleze acțiunea este fiul acesteia, în prezent major.
S-a mai arătat că descendentul defunctului nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii de pe urma tatălui său, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 700.civ. iar la întocmirea actelor succesorale notariale pârâții au fost de bună credință întrucât nu au avut cunoștință despre existenta unui fiu legitim al lui de cuius.
S-a mai arătat că buna credință a pârâților a fost reținută și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, întrucât în urma plângerii penale formulate la data de 24.03.2006 de către numita s-a constituit dosarul penal nr. 2679/P/ 2006 prin care a fost cercetată sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215.pen. și 292.pen. consemnându-se împrejurarea că nici și nici alt membru al familiei acesteia nu a avut cunoștință despre existenta vreunui fiu al defunctului, sens în care la 24.08.2006 s-a întocmit rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Prin cererea reconvențională depusă la fila 144 din dosarul de fond s-a solicitat constatarea pasivului succesoral rămas de pe urma defunctului.
În motivarea s-a arătat că suma de 21000 auro a fost împrumutată de către în vederea suportării cheltuielilor ocazionate de spitalizare, investigații medicale și tratamente efectuate în perioada 2001- 2003 si restituite de către împrumutătorului, la data de 22.03.2007, conform chitanței anexată la dosarul cauzei.
S-a mai arătat că suma de 12000 euro a fost împrumutată de către în vederea suportării cheltuielilor ocazionate de spitalizare, investigații medicale si tratament, efectuate în perioada 2001- 2003 si restituite de către împrumutătorului la 22.03.2007.
Pârâții reclamanți au mai învederat instanței de fond împrejurarea că au fost efectuate o serie de cheltuieli ocazionate cu înmormântarea defunctului de 9 milioane lei, 14,9 milioane lei ROL și respectiv - ron. efectuate de la moartea lui și până la data promovării cererii.
În ceea ce privește activul succesoral s-a arătat că din dreptul de proprietate asupra unui număr de 22.050 de acțiuni deținute de SC SA a fost înstrăinată, cota indiviză de din suprafața de 600 mp. situată în intravilanul orașului C, cartier M, vândută de asemenea prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 722 din 21.03.2007, cota indiviză de din dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 216, 90 mp situat în municipiul C, deținut în temeiul contractului de concesiune nr. 2699/ 22.06.1998 s-a stins ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate de către prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP. G sub nr. 5962 din 16.12.2004.
În drept s-au invocat dispozițiilor art. 119 si 120.proc.civ.
Prin precizările depuse la fila 147 din dosarul de fond reclamantul a solicitat în completarea cererii principale să se constate că de pe urma defunctului au rămas și următoarele bunuri: cota de din dreptul de proprietate asupra a 22050 acțiuni deținute la SC SA C, 10 părți sociale deținute la aceeași societate, cota parte indiviză din suprafața de 600 mp. teren situat în intravilanul municipiului Constanta, cartier M, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.28339/ 1993 și transcris la fostul notariat Județean de Stat C, cota de din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare situat în Cimitirul Central C figura D, loc 828, cota de din dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din 4 camere si dependințe situat în C,- bloc. L 119a, 6. A, cota de din terenul în suprafață de 500 mp. situat în intravilanul municipiului C, str. -, careul XXII, lot. 109, cota de din dreptul de proprietate asupra construcției neterminate realizată la nivel de fundație din locuința de vacantă proiectată cu parter si mansardă, realizată în temeiul autorizației de construcție nr. 87/ 1999 eliberată de către primarul municipiului Constanta, cota parte indiviză de din dreptul de folosință asupra terenului în suprafață totală de 216,90 mp. situat în orașul, zona sat vacanță lot 10, județul
Prin sentința civilă nr. 4507 din 13 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantului și admisă acțiunea principală în parte, cu consecința anulării certificatelor de moștenitor emise de pe urma defunctului.
Totodată s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului constatându-se că au calitatea de moștenitori reclamantul în calitate de fiu cu o cotă de din masa succesorală, pârâta cu o cotă de 1/4 în calitate de soție supraviețuitoare, pârâții și în calitate de descendenți cu o cotă de fiecare.
De asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâți, constatându-se că pasivul succesoral se compune din suma de 25000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare si pomeniri creștinești, cu obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 6250 lei către pârâții reclamanți reprezentând 1/ 4 din valoarea pasivului succesoral.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că derularea procedurii succesorale notariale în lipsa reclamantului despre care nu există nici o mențiune privind citarea acestuia, conferă acestuia calitatea de persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/ 1995, iar în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 130/ 2003 nu a fost menționat că reclamantul ar fi o persoană străină de succesiune în sensul neacceptării în termen a succesiunii conform dispozițiilor art. 700.civ. fiind încălcată o normă imperativă atrage nulitatea absolută a acestuia.
În ce privește compunerea masei succesorale, instanța de fond a reținut că în componența acesteia se include doar cota de din dreptul de proprietate al apartamentului din Constanta, - nr.20 -a6,.A etaj.2,cota de din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 500 mp situat in zona --, lotul 109, municipiul Constanta cota de din dreptul de proprietate asupra construcției neterminate,realizata la nivel de fundație din orașul,sat, realizata in baza autorizației de construire nr.87/1999, având in vedere dispozițiile art.30 fam,fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei. Tot pentru acest motiv, ținând cont de data dobândirii (situata in timpul casatoriei defunctului cu parata ),dar reținând in cauza si incidenta subrogației reale cu titlu particular, instanța va include in componenta masei partajabile cota de din suma de 47 550 euro, reprezentând prețul obținut in urma vânzării terenului-bun comun in suprafața de 600 mp din municipiul Constanta,cartier M,str.- si cota de din prețul obținut în urma înstrainarii celor 22 050 acțiuni deținute la SC SA Constanta.
Au fost incluse in masa succesorala si cele 10 părți sociale deținute la SC Com SRL conform certificatului constatator nr.1/28.03.2005, ținând cont de caracterul de bun propriu a acestor titluri de valoare,necontestat in cauza,dar si de disp.art.31 lit.d fam si ale Legii 31/1990 modif.
In privința terenului în suprafața de 216,9 mp situat in municipiul Constanta, orasul s-a reținut ca soții au dobândit dreptul de concesiune in temeiul contractului cu nr. 2699/22.06.1998, insa ulterior decesului defunctului, soția supraviețuitoare a dobândit in proprietate ca bun propriu dreptul de proprietate asupra aceluiași teren in temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5962 din data de 16.12.2004.Prin urmare, dreptul de folosința dobândit de soți in timpul căsătoriei asupra terenului încetând prin dobândirea dreptului de proprietate exclusiv de către soțul supraviețuitor ulterior datei decesului,nu poate fi reținut in componenta masei partajabile. De asemenea nu a fost inclus în masa succesorala nici dreptul de concesiune asupra locului de înhumare situat in Cimitirul Central figura D,locul 828 ,în suprafața de 3,45 mp urmare a declarației de renunțare atașata la dosarul cauzei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulata in cauza prin care
s-a solicitat instanței a lua act de faptul ca in componenta pasivului succesoral sunt incluse atât suma de 21 000 euro,cat si suma de 12 000 euro,cu privire la care s-a susținut ca ar fi fost împrumutate de defunctul in vederea investigațiilor medicale si tratamentelor efectuate in perioada 2001-2003, dar si cheltuielile suportate de pârâți atât cu înmormântarea defunctului, cât și pomenirile ulterioare, conform tradiției creștinești, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 6735Cod procedură civilă alin. 1 teza a doua potrivit căruia, dacă se împarte o moștenire, instanța va stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele transmise comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii".
In privința sumelor susținute ca ar fi fost împrumutate de defunct sub aspect probator n cauză, instanța de fond a apreciat că simpla invocare a celor doua înscrisuri denumite "chitanțe" datate 22.03.2007 nu fac dovada încheierii între părți a convențiilor de împrumut, în speță între defunct și numiții si în condițiile în care pârâții-reclamanți nu au probat prin nici un mijloc de probă acordarea unor împrumuturi succesive defunctului în anii 2001-2003, sau faptul ca aceste sume de bani ar fi fost într-adevăr utilizate pentru investigații medicale. În lipsa dovedirii elementelor esențiale ale acestor contracte,dar nu sub un ultim aspect reținând reaua -credință a pârâților care au înțeles a invoca si prezenta la dosarul cauzei înscrisurile susținute a fi perfectate ulterior promovării cererii de chemare in judecata, instanța concluzionează că înscrisurile datate in aceeași zi 22.03.2007 au fost perfectate pro causa având ca obiect dezbaterea succesorala și atât timp cât pârâții-reclamanți nu au probat elementele contractelor intervenite perioada 2001-2003, respectiv natura sumelor acordate și cuantumul total, și nici termenele de scadență, instanța nu poate da eficiență juridică înscrisurilor intitulate "chitanțe" prin care se declară de către numiții si ca s-ar fi restituit anumite sume de bani, nu se poate verifica dacă datoriile considerate ca fiind restituite de soție constituie o obligație perfectă sau una naturală, respectiv dacă recunoașterea a intervenit sau nu ulterior împlinirii termenului de prescripție extinctivă.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat apel pârâții reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 662 din 14 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâților, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantului de pe urma defunctului, decedat la 18.11.2003 și, constatând că reclamantul este străin de succesiune, a respins acțiunea principală formulată de reclamant și cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că reclamantul, deși avea vocație la succesiunea defunctului, nu a făcut acte de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege. Instanța a înlăturat apărarea reclamantului potrivit căreia datorită gradului de handicap reclamantul nu și-a putut manifesta opțiunea succesorală cu motivarea că, atât timp cât reclamantul nu a fost pus sub interdicție, se prezumă că are capacitate deplină de exercițiu și că se putea conforma cerințelor legii în privința respectării termenului. A reținut instanța de apel și că reclamantul nu a formulat nici o cerere de repunere în termenul de opțiune succesorală prin care să invoce suspendarea sau întreruperea cursului prescripției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul prin, susținând că excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a fost greșit admisă de instanța de apel cât timp reclamantul este o persoană cu handicap psihic grav și nu locuia în aceeași localitate cu tatăl său. Consideră că reclamantul s-a aflat într-una din situațiile prevăzute de art. 950 Cod civil.
Arată că dispoziția de pentru reclamant a fost dată de Primăria pe 23.02.2006 și la 03.03.2006 au fost solicitate Camerei Notarilor Publici C date cu privire la decesul lui. Răspunsul a fost primit la 07.03.2006 și după această dată ul a formulat plângere penală împotriva pârâtei. Primind rezoluția de neîncepere urmăririi penale la 24.08.2006, ul a depus cererea de chemare în judecată la 30.08.2006.
Susține că pârâții aveau cunoștință de existența reclamantului și de calitatea acestuia de fiu al defunctului, dar au ascuns notarului situația reală.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul, prin ul său, a pretins că este moștenitorul defunctului său tată, decedat la 18 noiembrie 2003 la
Momentul deschiderii unei succesiuni este, potrivit prevederilor art. 651 Cod civil, concomitent cu încetarea din viață a luide cujus,acest moment fiind acela în care se și se concretizează drepturile persoanelor chemate la succesiune.
la succesiune, respectiv vocația la succesiune, nu este însă suficientă pentru ca o persoană să fie considerată moștenitorul defunctului, succesibilul( persoana cu vocație la moștenire) putând accepta sau renunța la succesiune.
Pentru acceptarea succesiunii, art. 700 din Codul civil stabilește un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii care, așa cum s-a arătat, curge de la data decesului autorului, persoanele cu vocație la succesiune fiind obligate de lege să-și manifeste opțiunea succesorală în acest termen.
Termenul de 6 luni de opțiune succesorală este, așa cum corect s-a reținut în apel, un termen de prescripție extinctivă pentru că, dacă termenul s-a scurs fără ca succesibilul să-și fi manifestat opțiunea, se stinge facultatea de opțiune a acestuia.
Susține recurentul că nu și-a putut manifesta opțiunea față de succesiunea tatălui său pentru că pârâții intimați nu i-au adus la cunoștință faptul decesului, mama reclamantului aflând întâmplător de deces "la începutul anului 2006". Susține, de asemenea, că suferă de un handicap mintal grav și de aceea, față de reclamant, termenul de opțiune succesorală curge din "primăvara anului 2006", când mama reclamantului a aflat de deces.
Aceste susțineri nu pot fi primite în condițiile în care, potrivit înscrisurilor de la dosar, extrase din publicațiile locale, decesul lui a făcut obiectul anunțurilor la publicitate, fapt care instituie o prezumție simplă că terții interesați aveau posibilitatea să ia cunoștință de faptul decesului, iar această prezumție nu a fost răsturnată de reclamant prin probe contrare cu care să se fi dovedit împiedicarea acestuia de a cunoaște momentul decesului, împiedicare produsă prin fapta pârâților intimați. În acest sens, nu s-a susținut că reclamantul, prin mama sa, s-ar fi interesat de deces în termenul legal de prescripție prevăzut de art. 700 cod civil și că pârâții, cu viclenie, ar fi ascuns faptul decesului, împiedicând astfel reclamantul să participe la deschiderea succesiunii.
Este real că, prin interpretarea art. 687 Cod civil, rezultă că acceptarea succesiunii trebuie să emane de la o persoană care are capacitatea de a se obliga, de a contracta obligații, deci de la o persoană cu capacitate deplină de exercițiu dar, potrivit aceluiași text legal, manifestarea opțiunii succesorale se face de către tutore în cazul deferirii succesiunii unui interzis și de către reprezentantul legal în cazul minorului.
În speță, deși se afirmă că suferă de un handicap psihic grav, reclamantul nu a fost pus sub interdicție pentru a putea fi considerat ca fiind lipsit de capacitate de exercițiu (art. 11 din Decretul nr. 31/1954), așa încât cel puțin până la numirea ului, respectiv până la 23.02.2006, deci pe perioada curgerii termenului de opțiune succesorală, reclamantul, major, este prezumat prin lege că avea capacitate deplină de exercițiu, opunerea incapacității sale celor de-al treilea nefiind posibilă în lipsa transcrierii hotărârii judecătorești de punere sub interdicție în registrul anume destinat (art. 144 Codul familiei).
Oricum, în condițiile în care manifestarea opțiunii succesorale se face, în condițiile incapabilului, de către tutore, care în acest caz este chiar mama reclamantului, nu se poate primi apărarea neepuizării termenului de acceptare a succesiunii pentru fiu, aceasta nefiind împiedicată de pârâți să afle de decesul tatălui fiului său, așa cum s-a arătat și în precedent.
Pentru aceste motive, constatând că întemeiat a fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în cazul reclamantului, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, prin, conform dispoziție nr. 27/23.02.2006 emisă de Primăria comunei, domiciliată în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 662/C din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-,. A,.2, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2009.
Președinte, ptr. Judecători
- - - -
- -,
ca urmare a pensionării,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud. apel - -
Red./tehnored.dec.jud./01.07.2009
Tehnored.disp.gref./2ex./06.07.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu