Anulare act. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1375/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1549
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Mihai Negoescu Gîndac
GREFIER: - -
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.175 A din data de 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, - - și cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul cauzei - nulitate contract donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații - reclamanți -, - -, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 81093/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților - reclamanți arată că nu are cereri de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimații - reclamanți -, - -, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei pronunțată de tribunal ca temeinică și legală, față de următoarele considerente:
Cu privire la prima critica, în sensul că Ministerul finanțelor Publice nu ar avea calitate procesuală pasivă, prima instanță în mod corect a respins excepția, față de actul de donație existent.
Donația a fost încheiată în 1966 de autorul reclamanților în favoarea statului, deci titularul dreptului juridic dedus judecății este Statul Român.
Arată că Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat apel la soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții astfel că nu mai putea formula critică în recurs.
Cu privire la a doua critică, în sensul că oferta de donație și acceptarea ar fi fost făcute în condițiile de fond și formă, arată că din actele aflate la dosar rezultă că lipsește cauza actului juridic potrivit art. 948 Cod Civil, în sensul că nu au fost respectate cele două condiții pentru ca actul juridic să fie încheiat în condițiile legale. Pe de o parte, trebuia făcută oferta de donație din partea autorului reclamanților și pe de altă parte, acceptarea donației, dar ordinea acestor două condiții a fost inversată, în sensul că donația a fost prioritară potrivit contractului de donație, iar oferta de donație a avut loc ulterior după acceptarea donației, astfel nu s-a realizat acordul de voință dintre părți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B la data de 27.11.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MUNICIPIUL B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.6511/11.10.1966 de notariatul de Stat al Raionului 30 privind imobilul situat în B,-, sector 1.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului -, decedat la data de 15.07.1973, iar actul de donație este lovit de nulitate absolută întrucât lipsește cauza actului juridic, reprezentată de "animus donandi", existând în perioada regimului comunist o practică potrivit căreia exproprierile au fost mascate de acte juridice care să creeze aparența unui transfer legal al dreptului de proprietate.
Au mai susținut reclamanții că actul juridic a fost redactat cu încălcarea dispozițiilor legale privind încheierea donației între absenți, deoarece acceptarea donației de către stat s-a realizat printr-un act anterior ofertei de, dovedind astfel că autorul lor nu a avut intenția de statului imobilul în litigiu, dar și faptul că acordul valabil de voință între părți nu s-a putut încheia.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale de reprezentant al Statului Român și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că oferta de donație a fost făcută în condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, nefăcându-se dovada lipsei cauzei sau a violenței morale.
Prin precizarea depusă la termenul din 04.02.2008, reclamanții au arătat că actul de donație este lovit de nulitate absolută și pentru că Statul Român, reprezentat de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionului 30, a acceptat oferta autorului lor prin Decizia nr.1565/08.07.1966, act care nu întrunește condiția de a fi un act autentic, prevăzută de Codul civil,ad validitatem. Mai mult, s-a susținut că decizia ar fi trebuit să fie emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului
La termenul din 31.03.2008, instanța de fond a respins excepția lipsei calității Ministerului Economiei și Finanțelor de reprezentant al Statului Român și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a unit cu fondul, potrivit art.137 alin.2 Cod de procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B invocată din oficiu, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acest termen.
Prin sentința civilă nr.7372/02.06.2008, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B și a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași hotărâre a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de reprezentant al Statului Român.
Instanța de fond a reținut că prin actul de donație autentificat sub nr. 6511/11.10.1966 la Notariatul de Stat al Raionului 30, numitul a donat Statului Român prin Sfatul Popular al Raionului 30 cota parte indiviză de din apartamentul nr.1 situat în subsolul imobilului din B,-, raionul 30, inclusiv anexele situate la același subsol și cota de din garajul transformat în atelier de croitorie, împreună cu cota indiviză de 20% din întregul teren în suprafață de 280 mp.
Totodată, instanța de fond a reținut că în cuprinsul încheierii de autentificare se menționează faptul că notarul public s-a deplasat la Spitalul nr. 9 "Dr. Gh." unde l-a găsit internat pe numitul - și că, la sediul notariatului, reprezentantul Sfatului Popular al Raionului 30 a consimțit la autentificarea actului.
Din certificatul de moștenitor nr. 7/1999 eliberat de BNP, certificatul de deces seria - nr. -, certificatul de căsătorie seria - nr. - și certificatul de naștere seria - nr. 89472, instanța de fond a reținut că reclamanții și sunt moștenitorii numitului, în calitate de noră ( fiul - fiind decedat), respectiv de nepot.
Față de obiectul acțiunii, respectiv constatare nulitate absolută act de donație, prima instanță a constatat că are calitate procesuală pasivă doar titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, adică Statul Român. Împrejurarea că la momentul încheierii actului de donație Statul Român a fost reprezentat de Sfatul Popular al Raionului 30, potrivit Decretului nr. 478/1954 nu a fost considerată că echivalează cu dobândirea vreunei calități procesuale de către reprezentant, cu consecința transmiterii vreunei asemenea calități față de Municipiul
Instanța de fond a reținut că actul de donație autentificat sub nr.6511/11.10.1966 la Notariatul de Stat al Raionului 30 a fost precedat de oferta de donație a numitului înregistrată sub nr.7351/21.04.1966, precum și o serie de acte administrative.
Referitor la susținerea reclamanților privind acceptarea donației de către stat în sensul că s-a realizat printr-un act anterior ofertei de a și care nu are valoare de act autentic, prima instanță a reținut că în cauză nu este vorba de o donație între absenți, ci de o donație între prezenți. Astfel, consimțământul numitului a fost luat de către notar care s-a deplasat la spital unde acesta era internat, iar ulterior, la sediul notariatului, a luat și consimțământul reprezentantului Statului. Deși nu au fost prezenți fizic în același timp, consimțământul atât al donatorului, cât și al donatarului a fost constatat de către același notar, în aceeași zi, prin încheierea unui singur act juridic concretizat în actul de donație autentificat sub nr. 6511/11.10.1966 la Notariatul de Stat al Raionului 30.
S-a apreciat că oferta de donație din 21.04.1966 și Decizia Comitetului Executiv al Orașului B nr.1565/08.07.1966 prin care era autorizat Sfatul Popular al Raionului 30 să perfecteze actul de donație fac parte din procedurile administrative reglementate la acel moment pentru donațiile făcute statului. Sub acest aspect, susținerile reclamanților vizând împrejurarea că acceptarea a fost efectuată înaintea ofertei de a, respectiv că nu a fost făcută prin act autentic au fost apreciate ca neîntemeiate.
Relativ la invocarea lipsei intenției de a, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au făcut proba afirmațiilor lor. Astfel, s-a apreciat că declarația confuză și plină de inadvertențe a martorei, care a arătat că numitul ar fi fost obligat să doneze imobilul către stat deoarece i-ar fi fost teamă că îl arestează dacă nu se supune legilor din acel timp, suferind de stări de amețeală la momentul internării în spital, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii. S-a susținut că Municipiul B are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece în prezent acesta este administratorul imobilului, iar donația a fost acceptată de comitetul executiv al sfatului popular.
Pe fond, s-a arătat că actul juridic dedus judecății a fost redactat cu încălcarea dispozițiilor legale privind încheierea donației, deoarece nu s-a realizat acordul de voință între părțile contractante, oferta de donație și acceptarea donației trebuia să se încheie succesiv, în formă autentică.
S-a precizat că împuternicirea juristului care a semnat actul de donație în numele sfatului popular a fost emisă la data de 10.08.1966, astfel că acceptarea donației de către donatar s-a realizat anterior exprimării intenției autorului apelanților de a gratifica statul, fapt care dovedește lipsa cauzei actului de donație. S-a mai arătat că din declarația martorei rezultă în mod clar că numitul a fi fost obligat să doneze imobilul către stat, fiindu-i teamă că va fi arestat dacă nu se supune legilor din acel timp.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă în cauză.
În motivarea întâmpinării, se arată că nu s-a dovedit legătura de rudenie între - și -, între aceste persoane existând doar o coincidență de nume și nicidecum un grad de rudenie. - nu putea avea ca părinte pe, întrucât mama acestuia era.HG Nelegalitatea certificatului de moștenitor nr. 7/1999 de pe urma defunctului rezultă și prin prisma menționării în cuprinsul acestuia a soției, ca neacceptantă, or, în anul 1999, era decedată.
Prin decizia civilă nr.175/A/11.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a admis apelul formulat de apelanții reclamanți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr.6511/11.10.1966 de Notariatul de Stat al Raionului 30 privind imobilul din B,-, sector 1 și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În ceea ce privește primul motiv de apel, legat de faptul că Municipiul B are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece în prezent acesta este administratorul imobilului, iar donația a fost acceptată de comitetul executiv al sfatului popular, tribunalul a reținut că din cuprinsul actului de donație reiese că donatar în cauză a fost Statul Român reprezentat de Sfatul
popular al Raionului 30.
Or, calitate procesuală pasivă, în cadrul unei acțiuni având ca obiect anularea contractului de donație, are donatarul, iar nu mandatarul său, cu privire la care nu s-a născut nici un efect juridic din actul încheiat prin reprezentare. Astfel, sub acest aspect, soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B de respingere a acțiunii formulată față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost apreciată ca fiind corectă.
În ceea ce privește motivul de apel legat de neîndeplinirea condițiilor formale pentru valabilitatea donației, s-a reținut, în primul rând că, din punct de vedere formal, nu a fost respectată forma autentică cerutăad validitatempentru încheierea unui contract de donație, deoarece actul din 11.10.1966 nu reprezintă un act încheiat între prezenți și nici nu se poate reține încheierea unui juridic între absenți.
Astfel, în ceea ce privește încheierea actului juridic între prezenți, cât timp notarul a consemnat în chiar cuprinsul actului că donatorul și donatarul nu au fost prezenți personal în același loc, ci consimțământul donatorului a fost exprimat la spitalul unde acesta era internat, iar cel al donatarului la sediul biroului notarial, s-a apreciat că nu este îndeplinită situația premisă a încheierii unui act juridic între prezenți.
În ceea ce privește încheierea actului juridic între absenți, prin ofertă și acceptare, tribunalul a constatat că din punct de vedere formal, ar fi fost necesară încheierea a două înscrisuri autentice separate, respectiv oferta de a și acceptarea donației, or, în speță, a fost redactat un singur act.
În ceea ce privește critica legată de lipsa intenției de a, tribunalul a constatat că din coroborarea prezumției simple deduse din succesiunea celor două acte menționate mai sus cu declarația martorei, audiată la prima instanță, rezultă faptul că a lipsit scopul imediat al actului juridic, reprezentat de "animus donandi".
Astfel, tribunalul a reținut din declarația martorei că numitul s-a temut că va fi arestat dacă nu se supune legilor din acel timp.
Tribunalul a constatat, din coroborarea probelor administrate cu împrejurările de fapt ale speței - respectiv faptul că în tot cursul anului 1966, donatorul a mai dat declarații de "donație" a bunului către stat (Decizia nr.1565/08.07.1966), că s-a luat mai întâi consimțământul pentru acceptarea donației la data de 10.08.1966, că autorul reclamanților avea moștenitori în viață, iar acesta era internat în spital - lipsa cauzei actului de donație, datorate lipsei scopului imediat, acela de a gratifica.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
1. Prin primul motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a admis apelul reclamanților, considerând implicit că Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitatea de reprezentant al Statului R în prezenta cauză.
S-a arătat că instanța trebuia, să facă distincție între cele două instituții care sunt parte în această speță, și anume: Statul R căruia autorii reclamantului au donat, în anul 1966, imobilul situat în B,-, sector 1 și cei care au acceptat oferta de donație, respectiv prin Decizia Comitetului Executiv al Orașului B nr.1565/08.07.1966.
Astfel, așa cum reiese din actele dosarului, autorii reclamanților au donat, în anul 1966, Statului R, reprezentat de Sfatul Popular al Raionului 30, cota de din apartamentul nr.1 situat în B,-, sector 1, conform contractului de donație autentificat sub nr. 7351/21.04.1966.
Recurentul a învederat și faptul că statul, pe plan local este reprezentat de unitățile administrativ-teritoriale, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 123 alin.1 si 2 din Legea nr. 213/1998.
S-a arătat că în speța dedusă judecații, ne aflăm într-o situație de excepție, în care interesele Statului R nu sunt reprezentate în instanță de către Ministerul Finanțelor Publice, ci, de către unitatea administrativ-teritorială în patrimoniul căreia a intrat imobilul în cauză, respectiv Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 1 B, actualmente Consiliul General al sectorului 1
Având în vedere motivele expuse mai sus, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor publice de reprezentant al Statului R și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a susținut că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, întrucât, atât oferta de donație, cât și acceptarea acesteia au fost făcute în condițiile de fond și de formă prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii actului de donație, iar în speță nu s-a făcut dovada lipsei consimțământului sau dovada violenței morale, ca viciu de consimțământ (a constrângerii morale) și, pe cale de consecință, nici a lipsei intenției de a gratifica.
Ca urmare, s-a apreciat că au fost respectate condițiile prevăzute de art.948 Cod civil, cu privire la încheierea donațiilor făcute statului, întrucât intenția de a gratifica a existat, în acest sens, observându-se că oferta de donație în favoarea Statului a fost semnată și acceptată în formă autentică de către reprezentanții Sfatului popular al Raionului 30.
De asemenea, potrivit acelorași dispoziții normative, în situația în care oferta de donație a fost încheiată în formă autentică prevăzută de art.813 din Codul Civil, așa cum este cazul în speța de față, preluarea abuzivă de către stat nu mai este prezumată, ci trebuie dovedită, în fiecare caz în parte trebuind să fie analizată situația de fapt.
Or, având în vedere că în prezenta speță nu s-a dovedit faptul că imobilul situat în B,-, raionul 30 a fost preluat abuziv, pe cale de consecință, nu se poate considera că donația este lipsită de cauză.
De asemenea, recurentul a considerat că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, întrucât atât oferta de donație, cât și acceptarea acesteia au fost făcute în condițiile de fond și de formă prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii actului de donație, iar în speța de față nu s-a făcut dovada lipsei cauzei, ca și condiție de valabilitate a contractului.
Mai mult decât atât, recurentul a arătat că acceptarea ofertei de donație făcute statului prin decizia fostului S Popular al Raionului 30 îndeplinește formalitățile prescrise de lege pentru existența valabilă a actului juridic, deoarece o astfel de decizie respectă condițiile prevăzute de art.1171 din Codul Civil și, implicit, cele impuse de art.813 din Codul Civil pentru încheierea valabilă a unui contract de donație.
Coroborând aceste texte de lege, recurentul a apreciat că în speța dedusă judecații, ne aflăm într-o situație de excepție, în care interesele Statului R nu sunt reprezentate în instanță de către Ministerul Economiei și Finanțelor, ci, de către unitatea administrativ-teritorială în patrimoniul căreia a intrat imobilul în cauză.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținându-se că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă întrucât Statul Român a fost reprezentat de Sfatul Popular al raionului 30 la încheierea actului de donație, ceea ce nu echivalează cu dobândirea de către acest mandatar a vreunei calități procesuale în acțiunea de anulare a actului de donație, calitate procesuală pasivă având donatorul și nu mandatarul său. Motivul de recurs referitor la fondul cauzei, a fost apreciat de către intimat, în esență, ca nefondat întrucât la încheierea actului a lipsit intenția de a gratifica a donatorului și nu s-a realizat acordul de voință între părțile contractante.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând motivele de recurs, corespunzător actelor și lucrărilor dosarului, în limitele stabilite de art. 304 Cod procedură civilă, constată următoarele:
1 Prin întâmpinarea formulată la data de 20.12.2007, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că acest minister nu are calitatea de a reprezenta interesele Statului Român în prezenta cauză, ci unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia a intrat imobilul în cauză.
La data de 31.03.2008, instanța de fond a pus în discuția părților această excepție, la aceeași dată pronunțându-se în sensul respingerii excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al statului în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.7372/02.06.2008, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel la data de 09.07.2008 reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Curtea constată că pârâtul Ministerului Finanțelor Publice nu a formulat apel împotriva acestei hotărâri și a încheierilor premergătoare, printre care și încheierea prin care instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa.
Cu toate acestea, recurentul Ministerului Finanțelor Publice a formulat recurs, primul motiv de recurs vizând tocmai această excepție.
Cum recurentul nu a criticat prin intermediul căii de atac a apelului soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, nu poate exercita omissio medio recurs în legătură cu aceste aspecte legate de calitatea sa procesuală pasivă, soluție desprinsă din dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă care stabilește care sunt hotărârile care sunt supuse recursului, dar și din dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, text care declară irevocabile hotărârile pronunțate în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel.
Ca urmare, Curtea constată că motivul de recurs referitor la calitatea procesuală pasivă a recurentului nu poate fi primit, soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice rămânând irevocabilă prin neatacarea cu apel a hotărârii primei instanțe și a încheierii prin care această excepție a fost soluționată.
2. În ce privește fondul cauzei, Curtea reține că imobilul a trecut în proprietatea statului prin actul de donație autentificat sub nr. 6511/11.10.1966 la Notariatul de Stat al Raionului 30, prin care numitul a donat Statului Român prin Sfatul Popular al Raionului 30 cota parte indiviză de din apartamentul nr.1 situat în subsolul imobilului din B,-, raionul 30, inclusiv anexele situate la același subsol și cota de din garajul transformat în atelier de croitorie, împreună cu cota indiviză de 20% din întregul teren în suprafață de 280 mp.
În cuprinsul încheierii de autentificare se menționează faptul că notarul public s-a deplasat la Spitalul nr. 9 "Dr. Gh." unde l-a găsit internat pe numitul - și că, la sediul notariatului, reprezentantul Sfatului Popular al Raionului 30 a consimțit la autentificarea actului.
Din certificatul de moștenitor nr. 7/1999 eliberat de BNP, certificatul de deces seria - nr. -, certificatul de căsătorie seria - nr. - și certificatul de naștere seria - nr. 89472, decizia nr. 404/16.08.1971 dată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 5, rezultă că reclamanții și sunt moștenitorii numitului.
Existența contractului cu titlu gratuit este determinată de intenția celui ce gratifică de a procura un folos altei persoane, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Ori, în speță nu se poate reține intenția autorului reclamanților de a gratifica statul cu imobilul respectiv.
Această situație este justificată, astfel cum reține și instanța de apel, prin declarația martorului, care a arătat că numitul s-a temut că va fi arestat dacă nu se supune legilor în vigoare la acea dată.
Mai mult, Curtea constată din însuși contractul de donație că la momentul la care s-a întocmit acesta donatorul se afla în spital, ceea ce nu justifica nici o grabă pentru gratificarea statului, decât impunerea abuzivă a organelor de stat pentru darea consimțământului în aceste condiții.
Curtea reține că, într-adevăr, art. 967 cod civil prezumă existența și valabilitatea cauzei actelor juridice, însă apreciază că acestea sunt prezumții relative și în cauza de față au fost răsturnate prin depoziția martorului audiat.
Mai mult, Curtea urmează să aibă în vedere faptul că oferta de donație a fost efectuată într-o perioadă în care statul obliga prin presiuni fizice și morale să-și cedeze proprietățile, refuzul de a da curs acestor cereri putându-se solda cu consecințe grave asupra libertății persoanei, împrejurare care prezumă lipsa cauzei actului juridic de donație.
În mod greșit a susținut recurentul că preluarea abuzivă este prezumată numai în situația în care oferta de donație nu a fost încheiată în forma autentică, întrucât această formalitate nu exclude posibilitatea inexistenței intenției donatorului de a gratifica.
Având în vedere că intenția autorului reclamanților nu a fost aceea de a gratifica statul, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de apel că actului de donație a cărui nulitate s-a solicitat îi lipsește însăși cauza, ca element de valabilitate.
Chiar și în condițiile în care încheierea contractului de donație s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 1171 și art. 813 Cod civil privitoare la forma autentică, lipsa cauzei la încheierea acestuia nu-l salvează de la sancțiunea constatării nulității acestuia.
În consecință, față de considerațiile expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.175/A/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, - și cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI -
GREFIER
Red. 10.12.2009
Tehnored.
2 ex/11.12.2009
----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Negoescu Gîndac
