Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 577/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1612/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 577
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
GREFIER: - -
Pe rol este soluționarea apelurilor declarate de apelanții - pârâți AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 226 din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Obiectul cauzei - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2/2008, emisă de Baroul Timiș - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind apelanții - pârâți AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului de către pârâtul Municipiul T prin Primar, în raport de dispozițiile art. 284 din Codul d e procedură civilă, acordă cuvântul asupra excepției invocate, precum și în dezbaterea apelului declarat de apelantul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Intimatul - reclamant, prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității apelului promovat de pârâtul Municipiul T prin Primar, respingerea apelului declarat de apelanții - pârâți Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Municipiul T prin Primar, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise în sensul celor susținute oral.
.//.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr-,reclamantul a chemat în judecată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în T,-, județul T, înscris în cartea funciară nr. 41093 nr. top 1805/2,în suprafață de 595. și teren situat în T,-, județul T, înscris în cartea funciară nr.41093 nr. top 1805/2, în suprafață de 716. arătând că în mod greșit unitatea investită cu soluționarea cererii a înaintat notificarea la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, pentru acordarea de despăgubiri în echivalent, fiind încălcate prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr.10/2001, art.21 din Constituția României, art.109 Cod de procedură civilă, art. 6 parag.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la termenul rezonabil de soluționare a cererilor. Reclamantul a arătat că, în cazul de față, de la data formulării notificării - 13.08.2001 - au trecut 8 ani fără să se fie rezolvată solicitarea cuprinsă în notificare.
Reclamantul a mai arătat că este titularul dreptului la restituire a proprietății imobiliare, conform art.21 din Legea nr. 10/2001,modificată și republicată potrivit Legii nr. 247/2005,prin Notificarea nr.173/2001 formulată către entitatea investită a emite actul de restituire, Primăria Municipiului T, solicitând restituirea în natură. Deși a făcut dovada că terenurile au fost expropriate pentru a se edifica pe ele construcții nu s-a mai edificat nimic, iar scopul pentru care au fost expropriate nu mai există, terenurile fiind în continuare în proprietatea Statului Român și nu în patrimoniul SC T, care recunoaște că nu are decât folosința acestor terenuri, aspect dovedit și prin raportul de expertiză efectuat în cauză și prin schițele de identificare a terenului. Cu toate acestea, Primăria Taî naintat dosarul administrativ pentru soluționarea notificării sale la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B pentru a emite decizie de restituire prin echivalent și nu în natură.
Având în vedere că a înaintat notificarea cu aproximativ 8 ani în urmă, iar Primăria T nu a rezolvat această cerere în condițiile legii, abia în ianuarie 2008 înaintând-o către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B pentru ca aceasta să o rezolve în condițiile art.29 din Legea nr.10/2001, și cum această din urmă instituție tergiversează nejustificat soluționarea notificării, reclamantul consideră că sunt îndeplinite prevederile art.21 din Legea nr.10/2001 și art.109 Cod de procedură civilă, în sensul că deși procedura soluționării are caracter necontencios, dar obligatoriu, dacă este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicție pentru a impune finalizarea ei.
La data de 01.09.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 21.10.2008, arătând că solicită ca notificarea să fie trimisă spre competentă soluționare Primăriei Municipiului T, pentru ca aceasta să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor. S-a solicitat, totodată, introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului T, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă.
Prin sentința civilă nr.226/17.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pârâta să trimită pârâtului Municipiul T prin Primar notificarea nr.173/2001 formulată de reclamant cu privire la imobilul din T,- și nr.57, în vederea soluționării pe fond a acesteia și a obligat pârâții la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AVAS este neîntemeiată, având în vedere că prin acțiunea precizată s-a solicitat obligarea acestei instituții să trimită notificarea nr.173/2001 spre competentă soluționare Municipiului T, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, iar din actele dosarului rezultă că notificarea menționată a fost transmisă spre soluționare pârâtei AVAS. Ca urmare, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001 având în vedere că, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, dar și din referatul Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 a Municipiului T, terenurile ce fac obiectul notificării formulate de reclamant sunt proprietate de stat, deci nu se află cu acest titlu în patrimoniul SC Textile T, societate comercială în privința căreia nu există nici dovada că ar fi fost privatizată. Ca atare, în opinia tribunalului, sunt aplicabile dispozițiile art. 21 al. 4 din Legea nr.10/2001.
În temeiul art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul a obligat pârâții la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamant, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat de acesta, redusă în temeiul art.274 alin.3 Cod de procedură civilă, față de munca îndeplinită de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Municipiul T prin Primar.
Apelantul pârât MUNICIPIUL T prin PRIMAR a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr.226/17.02.2009 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant în contradictoriu cu această instituție.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, făcând o greșită interpretare a actelor deduse judecății, motiv pentru care nu a reținut cu exactitate situația reală de fapt.
Apelantul MUNICIPIUL T prin PRIMAR a susținut că în speța dedusă judecății au aplicabilitate prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, deoarece terenul aparține Textile T și nu Statului Român, cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Terenul a trecut din administrarea Textile T în proprietatea societății mai sus amintite în baza prevederilor nr.HG841/1991, astfel că apelantul MUNICIPIUL T prin PRIMAR nu poate fi obligat să soluționeze pe fond notificarea cu nr.173/2001 formulată de reclamant cu privire la imobilul situat în T- și nr.57, ci doar unitatea deținătoare.
Apelanta pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat admiterea apelului său, schimbarea sentinței apelate în parte în sensul înlăturării obligației sale de plată a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, împreună cu intimatul pârât Municipiul T prin Primar, deoarece netemeinic și nelegal a fost stabilită această sumă în sarcina
În motivare, apelanta pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului a arătat că sentința instanței de fond este nelegală,întrucât în mod nelegal și nejustificat s-a stabilit în sarcina plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, nefiind îndeplinite condițiile art.274 (1) Cod de procedură civilă. AVAS a fost obligată nelegal la plata acestora, deoarece nu se poate reține rea credință sau comportare neglijentă pricinuită prin apărarea sa în această cauză.
S-a susținut că atât în prezenta cerere, cât și în notificarea nr. 173/2001,reclamantul a solicitat în mod expres restituirea în natură a imobilelor revendicate conform art.21 din lege și nu despăgubiri în condițiile art.29 din Legea nr. 10/2001,republicată.
În ce privește obligațiile legale stabilite în sarcina AVAS conform Legii nr. 10/2001,a învederat că notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, numai conform art.29 din Legea nr.10/2001,pentru propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar nu pentru restituirea în natură a imobilelor revendicate.
Față de aceste dispoziții legale, AVAS nu a soluționat notificarea nr.173/2001 a reclamantului în condițiile art.29 din Legea nr.10/2001,nefiind îndeplinite condițiile legale, deoarece, reclamantul nu solicită acordarea de despăgubiri legale și a apreciat că este nelegală declinarea notificării către AVAS.
În acest sens, pentru stabilirea certă a situației juridice a imobilelor, prin adresa AVAS nr. CB/1992/24.01.2008,s-au solicitat informații de la conducerea SC SA T și, de asemenea, au fost comunicate relații privind notificarea către reclamant prin adresa nr. 5764/26.02.2008.
Față de cele arătate, apelanta pârâtă AVAS a susținut că nu sunt întemeiate criticile reclamantului în sensul că ar fi de rea credință și nu și-a respectat obligațiile legale prevăzute de lege, în vederea clarificării și soluționării notificării acestuia privind valorificarea drepturilor sale legitime.
S-a mai arătat că cheltuielile de judecată sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, conforme în raport de costurile reale ale cauzei.
Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesară probarea efectuării lor pe baza documentelor justificative, care trebuie depuse la dosarul cauzei în original, înainte ca instanța să rămână în pronunțare.
La termenul din data de 12.11.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității declarării apelului de către apelantul Municipiul
Curtea, analizând cu prioritate excepția tardivității declarării apelului de către apelantul Municipiul T, în raport de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl constituie apelul formulat de către Municipiul T prin Primar, precum și apelul formulat de Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 226 din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, s-a obligat pârâta să trimită pârâtului Municipiul T prin Primar notificarea nr.173/2001 formulată de reclamant cu privire la imobilul din T,- și nr.57, în vederea soluționării pe fond a acesteia, cu obligarea la cheltuieli de judecată a pârâților.
Curtea reține, totodată, că potrivit art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din actele dosarului rezultă că sentința primei instanțe a fost comunicată apelantului Municipiul T la 11.05.2009 - dovadă fila 104 dosar fond. Făcând aplicarea art. 101 Cod procedură civilă la data comunicării sentinței civile apelate către acest apelant, rezultă că termenul pentru depunerea cererii de apel s-a împlinit la data de 27.05.2009.
Curtea reține că potrivit art. 104 cod procedură civilă actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. Acest text de lege impune, așadar, condiția necesară și obligatorie a predării actului procedural, reprezentat de cererea de apel, recomandat, la oficiul poștal, înainte de împlinirea termenului de apel.
Curtea constată că în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită de către apelantul Municipiul T întrucât plicul atașat cererii de apel poartă data de predare la poștă 28.05.2009, această dată fiind ulterioară datei la care s-a împlinit termenul pentru depunerea cererii de apel.
Întrucât cererea de apel formulată de apelantul Municipiul a fost depusă la data de 28.05.2009, după împlinirea termenului de apel, iar acest apelant nu a invocat și nici nu a dovedit că s-ar fi aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să formuleze apelul în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile impuse de art. 104 Cod procedură civilă, Curtea apreciază excepția tardivității formulării apelului de către apelantul Municipiul T ca întemeiată și în consecință va dispune admiterea acesteia.
Ca urmare, în baza art. 296 cod procedură civilă raportat la dispozițiile legale sus-menționate, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul Municipiul T ca tardiv formulat.
În ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea constată următoarele.
Prin notificarea nr. 173/13.08.2001, contestatorul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în T,-, județul T, înscris în cartea funciară nr. 41093 nr. top 1805/2,în suprafață de 595. și a terenului situat în T,-, județul T, înscris în cartea funciară nr.41093 nr. top 1805/2, în suprafață de 716. Notificarea a fost înaintată Municipiului T, prin executor judecătoresc.
Apelantul Municipiul T, prin adresa nr. 28037/14.01.2008, a înaintat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. -, notificarea nr. 173/13.08.2001 formulată de contestatorul, pentru soluționarea acesteia, cu motivarea că parcelele de teren ce se solicită a fi restituite sunt proprietatea SC Textile SA T, iar instituția publică implicată în privatizarea acestei societăți este apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Apelantul Municipiul Taî naintat împreună cu notificarea nr. 173/13.08.2001 și dosarul administrativ aferent, înregistrat sub nr. 1117. Această adresă de înaintare a fost înregistrată la sediul apelantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data de 17.01.2008.
Urmare acestei adrese, apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat relații la SC SA T, fiindu-i înaintată acesteia adresa nr. CB/1992/24.01.2008 prin care a solicitat să i se comunice dacă terenurile revendicate de către contestator se află în patrimoniul acestei societăți și cu ce titlu.
De asemenea, apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a înștiințat contestatorul, la data de 26.02.2008, despre diligențele făcute la această societate comercială, precizându-i acestuia că AVAS nu are competența de a restitui în natură imobile, ci de a propune acordarea de despăgubiri pentru imobile evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Curtea constată că apelul formulat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cuprinde critici referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată contestatorului în baza art. 274 Cod procedură civilă, această apelantă susținând că în mod greșit a fost obligată la plata acestora alături de celălalt apelant.
Referitor la art. 274 Cod procedură civilă, Curtea constată că această dispoziție legală reprezintă fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa părții care, prin atitudinea sa procesuală, prin acțiunile concrete de determinare a acestor cheltuieli, este responsabilă de repararea prejudiciului cauzat.
Obligația concretă stabilită în sarcina uneia din părți, pe care textul de lege susmenționat o și identifică, aceasta fiind partea căzută în pretenții, reprezintă o sancțiune procesuală care are drept scop sancționarea acesteia pentru prejudiciile cauzate celeilalte, prin intermediul procesului.
Altfel spus, dreptul de a cere restituirea cheltuielilor de judecata se naște pentru partea care a câștigat procesul, ca efect al hotărârii judecătorești prin care cealaltă parte a căzut in pretenții.
Prejudiciul de care s-a făcut vorbire mai sus a fost evaluat de legiuitor la un cuantum egal cu valoarea taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a taxelor de procedură, plata experților, despăgubirile martorilor, dar și onorariul de avocat etc. precum și alte cheltuieli pe care partea dovedește că le-a făcut.
În cauza de față, Curtea reține că notificarea nr. -.18.2001 nu a primit o soluționare de la apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, până la data când a fost înregistrată prezenta contestație la Tribunalul București - 28.05.2008 și nici ulterior, această apelantă nemaifăcând nici un demers după data de 26.02.2008 pentru soluționarea notificării într-un sens sau altul, dosarul administrativ împreună cu notificarea rămânând în nelucrare la sediul acestei instituții.
Ca urmare, Curtea urmează să constate nefondate susținerile acestei apelante în sensul că și-ar fi respectat obligațiile legale prevăzute de lege, în vederea clarificării și soluționării notificării contestatorului privind valorificarea drepturilor sale legitime.
Susținerea acestei apelante în sensul că nu a soluționat notificarea nr.173/2001 a contestatorului în condițiile art.29 din Legea nr.10/2001,nefiind îndeplinite condițiile legale, deoarece, contestatorul nu a solicitat acordarea de despăgubiri legale, ci restituirea în natură a imobilelor, nu reprezintă un argument convingător în sprijinul absolvirii sale de plata cheltuielilor de judecată, apelanta fiind obligată, potrivit dispozițiilor legale să soluționeze într-un sens sau altul notificarea.
Nefondată este și susținerea în sensul că aceste cheltuieli nu sunt justificate prin dovezi clare, având în vedere chitanțele depuse de contestator la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond, filele 94 și 95.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens hotărârea din 7 februarie 2008 în Cauza Tarik împotriva României) a stabilit că pot fi acordate cheltuielile de judecată în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
Ca urmare, onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța de judecată ca și cheltuială de judecată dacă este real, necesar (activitatea desfășurată de avocat este utilă instanței de judecată) și este rezonabil.
Caracterul real al cheltuielilor de judecată este dovedit în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, prin chitanțele depuse la dosarul de fond.
Caracterul necesar al cheltuielilor de judecată trebuie raportat la activitatea desfășurată de avocat, în speță apărătorul contestatorului contribuind la clarificarea aspectelor de ordin procedural și a celor de fond, prin precizări asupra calității procesuale a pârâților și precizări asupra obiectului pricinii.
În ce privește caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, Curtea reține că acesta trebuie raportat la următoarele criterii: valoarea pricinii, munca depusă de avocat și pregătirea profesională a acestuia.
Valoarea pricinii rezultă cu prisosință din valoarea patrimonială a imobilelor ce se cer a fi restituite.
Sub aspectul muncii depuse de avocat, chiar instanța de judecată a făcut aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, procedând în mod judicios la reducerea cheltuielilor de judecată.
Astfel, Curtea reține, în ce privește munca depusă de avocat și pregătirea profesională a acestuia, că avocatul contestatorului a redactat contestația, a reprezentat partea la trei termene de judecată la care a făcut demersuri procesuale exprimate prin dezbateri orale referitoare la calitatea procesuală pasivă a părților chemate în judecată, a formulat precizare de acțiune, a depus răspuns la întâmpinare și a formulat concluzii scrise, acestea făcând referire la situația de fapt și încadrarea în drept a pricinii de față, acte care au fost valorificate de către prima instanță, ceea ce demonstrează utilitatea și eficiența demersului lui profesional.
Față de toate aceste considerente, Curtea, apreciind corectă reținerea de către prima instanță a culpei procesuale a apelantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de către această apelantă ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanții la 1500 lei cheltuieli de judecată, față de soluția pronunțată de respingere a celor două apeluri, potrivit chitanței nr. 44 din 5 noiembrie 2009, depusă în original, la dosarul de recurs, la fila 37.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului formulat de apelantul Municipiul
Respinge apelul declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, cu sediul în T, Bd.- nr.1, județ T, împotriva sentinței civile nr.226/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca tardiv formulat, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, județ
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.226/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca tardiv formulat, în contradictoriu cu intimatul reclamant, ca nefondat.
Obligă apelantele către intimat la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red. 07.12.2009
Tehnored.
5 ex/10.12.2009
-----------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie
