Anulare act. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 159
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea domiciliată în B, str. - III, -.3,. 35, județul B, împotriva sentinței civile nr. 246 din 12 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata SC SA B (fostă ), cu sediul în B,--5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 06 februarie 2008, lipsind intimata SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru contestatoarea, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru contestatoarea, având cuvântul arată că a depus cerere la Ministerul Administrației și Internelor-Inspectoratul de Poliție al Județului B, prin care a solicitat să-i fie comunicat stadiul dosarului penal nr. 44807/2001 în care, la data de 02.07.2001, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, însă nu a primit niciun răspuns cu privire la cercetărea penală, motiv pentru care solicită menținerea în continuare a stării de suspendare a cauzei întrucât situația este aceeași.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului în sensul admiterii contestației, anulării deciziilor de imputare și restituirea sumelor reținute în baza acestor decizii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1267/2001 petenta a formulat contestație împotriva deciziilor de imputare nr. 1110/9.07.2001 și nr. 1143/12.07.2001 prin care intimata SC SA - actual SC SA B, Sucursala B, i- imputat sumele de 2.500.000 lei și respectiv 31.761.547 lei, solicitând anularea acestor decizii și suspendarea executării până la soluționarea cererii.
Întrucât intimata i-a reținut integral lichidarea lunii iulie 2001 solicită și restituirea sumei reținute ilegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, petenta a precizat că este salariata în cadrul societății de 30 ani și începând din anul 1999 ocupa funcția de economist principal.
Conform fișei postului i-a fost încredințata și funcția de casier, atribuție pe care a contestat-o de la început, pe baza de referat adresat conducerii, datorită condițiilor necorespunzătoare asigurate de societate. Precizează că deși societatea are casierie, aceasta nu a mai fost folosită din 1999 când s-a desființat activitatea de comerț și au fost disponibilizați casierii.
În aceste condiții încasările se depuneau zilnic la bancă, iar banii rămași în sold se păstrau într-un fișet, în biroul "contabilitate".
La data de 25.06.2001 s-au depus bani la bancă în jurul orei 16,30, după care s-au încasat cca. 15.000.000 lei care s-au depus în fișet, alături de alte sume ce totalizau aproximativ 18.000.000 lei și reprezentau salarii neridicate, totalul fiind de 34.261.547 lei.
În noaptea de 25/26.06.2001 persoane necunoscute au pătruns în sediul societății cu chei potrivite și au sustras întreaga sumă din fișier. Deși exista paznic angajat de la firma au fost deschise ușa de la intrarea în sediu, ușa de la biroul contabilitate și ușa de la fișet. Au fost sesizate organele de poliție și cazul se afla în curs de cercetare.
Petenta precizează că aceasta lipsă în gestiune care se reține în sarcina sa nu se datorează vreunei fapte culpabile, motiv pentru care solicita să-i fie admisă contestația.
În susținerea contestației, petenta a depus la dosar decizia de imputare nr. 110 din 9.07.2001 și nr. 1143/12.07.2001.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două decizii de imputare.
Întrucât intimata a depus la termenul de 19.09.2001 doar un singur exemplar din setul de acte privind deciziile de imputare, aceasta și-a luat obligația ca vor fi înaintate și contestatoarei, obligație dovedită cu confirmarea de primire din partea petentei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 246 din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzăua respins ca nefondată contestația.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatoarei i s-au imputat sumele de 2.500.000 lei și respectiv 34.261.547 lei pentru lipsa în gestiune, conform actului de control efectuat și înregistrată sub nr. 1037/29.06.2001.
Contestatoarea îndeplinea și funcția de casier, funcție care implica operații de încasări și plăți în numerar și deci gestionează valori. Activitatea sa este reglementată de Legea nr. 22/1969 și decizia nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casa al unităților. La data de 25.06.2001, după ce a depus banii în bancă în jurul orei 16,30, a mai încasat suma de 15.000.000 lei care s-au depus într-un fișet, alături de alte sume care totalizau 18.000.000 lei ce reprezentau salarii neridicate, indemnizații de cenzori. Deși societatea avea un spațiu adecvat, unde trebuia să funcționeze casieria, fiind înregistrată cu seif pentru o deplină securitate, contestatoarea a lăsat banii într-un fișet, la biroul contabilitate.
A doua zi suma de bani nu a mai fost găsită, lipsa pe care contestatoarea o justifica prin furtul acestei sume de către alte persoane, cu chei potrivite.
Tribunalul a apreciat că prejudiciul s-a datorat culpei contestatoarei, care nu a respectat normele de depozitare corespunzătoare a valorilor gestionare, în condițiile în care societatea i-a asigurat condițiile necesare.
Astfel, potrivit art. 8 din Regulamentul operațiilor de casă aprobat prin. 209/1976, numeralul și alte valori, precum și documentele de casă ale unității se păstrează în tezaure, case de fier sau dulapuri metalice, care se încuie opri de câte ori casierul părăsește încăperea, iar la sfârșitul zilei de lucru se încuie și se sigilează.
Nerespectând normele, cu ușurință a crezut că valorile sunt păzite atâta timp cât aveau paza asigurată și încredere în colegii care lucrau în aceeași clădire, așa cum a precizat în declarația dată.
Potrivit art. 104. persoanele încadrate în muncă sunt obligate să cunoască prevederile legale referitoare la munca și totodată să aplice cu rigurozitate aceste reglementări.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs contestatoarea, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a invocat faptul că soluționarea procesului trebuia să se suspende în conformitate cu disp. art. 244 pct.2 Cod proc.civilă întrucât la acea dată se efectuau cercetări în cauza penală și că i- fost încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i-au fost aduse la cunoștință toate înscrisurile de la dosar.
Pe fondul cauzei recurenta a învederat în esență, faptul că măsurile pentru securitatea banilor erau cele normale în condițiile oferite de biroul în care lucra și că modul de gestionare și de păstrare al banilor era cunoscut de conducerea societății.
A mai arătat recurenta că nu s-au făcut sesizări în ceea ce privește conduita ei că a fost numită casier deși nu dorea acest lucru și că în continuare organele de poliție cercetează furtul comis de persoane necunoscute în data de 25/26.06.2001 la sediul SC SA (SC SA B - Sucursala B) în urma căruia fost sustrasă suma de bani care i-a fost imputată prin deciziile contestate sens în care se impune menținerea suspendării soluționării recursului.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației, anularea deciziilor de imputare și restituirea sumelor reținute în baza acestor decizii.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate în recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare prin aceea că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse la dosar de către angajator, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, acestea i-au fost comunicate la data 4 octombrie 2001, dovadă în acest sens fiind confirmarea de primire aflată la fila 29 din dosarul de fond.
În aceste condiții, nu se poate reține, așa cum susține recurenta, că nu a avut cunoștință de înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor de imputare și că i- fost încălcat dreptul la apărare.
Referitor la neaplicare disp. art. 244 pct. 2 Cod proc.civilă de către prima instanță de judecată, Curtea constată că s-a dat eficiență acestor dispoziții, recursul fiind suspendat pe o perioadă mare de timp, tocmai pentru a da posibilitatea organelor de cercetare penală de a da o soluție în cauza având ca obiect sustragerea de bani, de la societatea angajatoare. Instanța de recurs a aplicat aceste dispoziții la data de 20 decembrie 2001 constatând că a fost începută urmărirea penală " in rem" împotriva unor autori necunoscuți așa cum rezultă din adresa nr. R/44149/26.09.2001 a Poliției Municipiului Totodată, prin aceeași încheiere, s- dispus și suspendarea executării deciziilor de imputare, până la soluționarea recursului.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol și apoi suspendată succesiv, în baza relațiilor comunicate de IPJ conform cărora cercetările continuă. Judecarea recursului a fost suspendată ultima dată la 13.05.2005, părțile fiind citate, în urma repunerii pe rol, pentru termenul din 15.02.2008.
Curtea, analizând cerințele art. 244 pct. 2 Cod proc.civilă, raportat la împrejurarea că acestea dau posibilitatea instanței de a dispune suspendarea cauzei, neinstituind obligație în acest sens, constată că în prezenta cauză suspendarea nu se mai impune având în vedere împrejurarea că cercetările penale în vederea depistării autorilor infracțiunii de furt comisă în data de 24/25.06.2001 la sediul societății intimate, sunt în același stadiu, că la data demarării lor, respectivii autori nu au fost identificați, începerea urmăririi penale efectuându-se nu in personam ci in rem.
Curtea constată că dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod proc.civilă având tocmai un caracter permisiv dau posibilitatea instanței de a aprecia oportunitatea suspendării cu scopul de a evita prelungirea nejustificată a procesului și de a da posibilitatea părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință și fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
În cauza de față, potrivit considerentelor expuse anterior, raportat la durata cercetărilor, stadiul în care se află acestea și modalitatea în care fost începută urmărirea penală - in rem - pentru Curtea apreciază că nu este oportună aplicarea în continuare a dispozițiilor art. 244 pct. 2 Cod proc.civilă.
Pe fondul cauzei Curtea constată că în raport de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, se poate aprecia că recurenta nu a respectat normele de depozitare a valorilor gestionate deși existau condițiile necesare, încălcând astfel normele din Regulamentul operaților de casă aprobat de Decretul 209/1976 precum și dispozițiile Codului muncii.
Atâta timp cât deși societatea avea un spațiu adecvat pentru casierie și era înzestrată cu un seif, contestatoarea recurentă a lăsat banii într-un fișet din biroul contabilitate, de unde au fost sustrași de persoane necunoscute, nu se poate concluziona că producerea prejudiciului s-ar datora culpei altei persoane decât cea a contestatoarei. Astfel, în mod corect prima instanță a constatat, raportat la actele dosarului că recurenta nu respectat normele legale privind gestionarea de numerar și alte valori, atitudinea sa determinând producerea acestui prejudiciu.
În baza acestor considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, beneficiind de suport probator în actele și lucrările dosarului.
Întrucât în cauză nu subzistă niciunul din motivele de nelegalitate sau netemeinicie în sensul art. 304, 3041Cod proc.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, conform art. 312 Cod. proc.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă conform art. 312 Cod.proc.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea domiciliată în B, str. - III, -.3,. 35, județul B, împotriva sentinței civile nr. 246 din 12 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata SC SA B (fostă ), cu sediul în B,--5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /MD
2 ex. 14.03.2008
. fond. 1267/2001 al Trib.
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
