Drepturi salariale (banesti). Decizia 157/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 157
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, prin reprezentant Șaguna, cu sediul în B, sector 1, nr. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 1015 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și cu domiciliul ales în B,-, județul B și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, intimații-reclamanți și și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen legal, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți și, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții și au chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României pentru a fi obligată la drepturi salariale reprezentând sporul de vechime de 25% aferent perioadei octombrie 2004 - august 2005.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că au funcționat în calitate de procurori financiari pe lângă Curtea de Conturi B până la data de 1 august 2005 când a avut loc preluarea lor de către Ministerul Public în baza OUG nr.53/2005 și că deși trebuiau să beneficieze de sporul de vechime respectiv conform art.33 din Legea nr.50/1996 coroborate cu disp.OG nr.82/2000, nu le-au fost acordate aceste drepturi în mod nejustificat.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și în subsidiar chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate, cu motivarea că potrivit dispozițiilor Legii nr.154/1998 pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, coroborate cu prevederile OUG nr.177/2002 nu se prevede acordarea unui spor de vechime pentru procurorii financiari, calculat separat de salariul de bază, indemnizația lunară fiind unica formă de remunerare a activității desfășurate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr.1015 din 5 noiembrie 2007, respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, iar acțiunea a fost admisă pe fond, obligând pârâta Curtea de Conturi să achite reclamanților sporul de vechime de 25% pentru perioada menționată în acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că în conformitate cu disp.art.33 din Legea nr.50/1996 și magistrații beneficiază de spor de vechime aferent activității desfășurate, prevederi legale care nu au fost ulterior abrogate și a căror inaplicabilitate nu se justifică în nici un fel, aceasta și față de prevederile OG nr.137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu atât mai mult cu cât personalul auxiliar din unitățile de justiție au beneficiat în continuare de acest spor de vechime.
Împotriva acestei sentințe pârâta Curtea de Conturi a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Criticând sentința, recurenta a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea deoarece reclamanții nu pot beneficia decât de indemnizația stabilită de lege, care constituie unica formă de salarizare a magistraților stabilită în raport cu vechimea în magistratură, neputând beneficia de spor de vechime în muncă, iar pe de altă parte, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualitatea admiterii acțiunii a fost respinsă greșit în condițiile în care acest minister elaborează proiectele bugetelor prezentat apoi Guvernului și, deci, este necesar ca acesta să pună la dispoziție fondurile necesare pentru efectuarea plăților.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Potrivit disp.Legii nr.50/1996 republicată beneficiază de un spor de vechime aferent activității desfășurate și magistrații, categorie profesională în care au fost asimilați și reclamanții, iar faptul că prin OG nr.83/2000 nu s-a mai prevăzut acest spor de vechime și pentru magistrați nu duce la concluzia că acest drept salarial ar fi fost înlăturat prin lege ca de altfel și disp.OUG nr.177/2002.
În același sens este de observat și faptul că acordarea sporului de vechime nu este incompatibil cu raporturile de muncă față de disp.art.16 și 295 Codul muncii, act normativ care constituie drept temei pentru astfel de raporturi, iar prin reglementările legale speciale nu a fost înlăturat un astfel de spor de vechime.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților, așa cum a fost formulată, sentința atacată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamanții neavând raporturi de muncă cu acesta în condițiile în care pârâtul este și ordonator principal de credite, fiind incidente astfel disp.Legii nr.500/2002, calitate în virtutea căreia nu poate dispune de fonduri bănești aflate la dispoziția unui alt ordonator principal de credite, neavând nici un fel de relevanță obligația ce incumbă acestui minister de a întocmi proiectele bugetelor anuale.
Nesubzistând nici unul din motivele de nulitate a hotărârii atacate în sensul disp.art.304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul în baza art.312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, prin reprezentant Șaguna, cu sediul în B, sector 1, nr. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 1015 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și cu domiciliul ales în B,-, județul B și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-02-25
TL/FA
Trib. B nr-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
