Anulare act. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții a, domiciliată în comuna, sat, județul S, domiciliată în comuna, sat, județul S, domiciliat în comuna, județul I, împotriva deciziei nr. 18 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20 mai, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 27 mai 2009, ora 13,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 13 august 2002, reclamanții și u au solicitat, în contradictoriu cu pârâta anularea certificatului de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 și radierea intabulării din CF 496,cu privire la parcela 2093, în suprafață de 2903 mp și 445 mp.
În motivare, reclamanții au arătat că suprafața de 2903 mp și 445 mp teren au fost proprietatea defunctului și conform certificatului de moștenitor nr. 401 din 29 decembrie 1955, s-au transmis reclamantului, în calitate de fiu și soție supraviețuitoare. S-a precizat că reclamanții au moștenit-o pe (născută ), în baza certificatului de moștenitor nr. 12 din 20 ianuarie 1997.
Reclamanții au susținut că în anul 1995, împreună cu au căzut de acord să cedeze soților și, refugiați din Ucraina, o suprafață de teren proprietatea lor, pentru ca aceștia să-și construiască o casă. Reclamanții au precizat că nu s-au încheiat acte și că, ulterior, au mai cedat o suprafață de circa 30 ari cu titlu de arendă, suprafață pentru care reclamanții au plătit în ultimii 50 ani impozitele necesare.
După decesul lui și, pârâta s- înscris în registrul agricol al comunei cu suprafața totală de 38 ari, a obținut certificatul de moștenitor nr. 18 din 7 februarie 2002, eliberat de Biroul Notarului Public și a formulat o acțiune în prestație tabulară, admisă prin sentința civilă nr. 1140/2002 a Judecătoriei Rădăuți și în baza căreia și-a intabulat dreptul de proprietate la cartea funciară.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că, potrivit adeverinței nr. 126/1932 a CF, parcela nr. 2093, în litigiu nu aparține autorului reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 636 din 21 ianuarie 2003, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamanții să-i plătească pârâtei suma de 1.000.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin certificatul de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002, eliberat de Biroul Notarului Public (filele 4-5) au fost rezolvate succesiunile după părinții pârâtei, rămânând unica moștenitoare pârâta cu privire la o casă de locuit în suprafață de 49 mp și cu privire la două terenuri, unul în suprafață de 3500 mp, celălalt în suprafață de 300 mp, ambele situate în intravilanul comunei, sat. În temeiul acestui certificat de moștenitor s-a pronunțat sentința civilă nr. 1140 din 10 aprilie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, în prestație tabulară și, ca urmare, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3348 mp cu casă șia nexe, teren identic cu parcelele nr. 1 și 2 din bunul imobil cu nr. 2093. Pârâta și-a înscris, ulterior, dreptul de proprietate în cartea funciară.
Judecătoria a reținut că reclamanții nu au dovedit că sunt proprietarii terenului.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 478 din 11 august 2003 a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința judecătoriei și a admis acțiunea, dispunând excluderea din masa succesorală înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 17/2002 a suprafeței de 2166 mp din parcela fânaț de 3500 mp și radierea intabulării pârâtei din CF 496.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 3434 din 27 aprilie 2005, a admis recursul pârâtei, a casat decizia tribunalului și, în conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL SUCEAVA.
S-a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, urmând a fi analizată și sub aspectul dreptului terților de a cere anularea certificatului de moștenitor, iar, în caz afirmativ, urmează a se cerceta dacă terenul în litigiu a aparținut, anterior, reclamanților, câtă vreme adeverința cadastrală nr. 126/1932 nu atestă acest lucru, iar sentința civilă nr. 3911/2002 nu îi este opozabilă pârâtei.
Prin încheierea nr. 10 din 7 februarie 2006, Curtea de APEL SUCEAVAa trimis cauza spre soluționare, având în vedere dispozițiile art. II al. 1 din Legea nr. 219/2005 și art. 2 pct. 2 din Codul d e procedură civilă (modificată prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 219/2005, în vigoare din 15 iulie 2005).
Prin încheierea din 4 iulie 2006 Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere dispozițiile art. 100 din Legea nr. 36/1995.
Prin decizia civilă nr. 18 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceavaa reținut că sentința civilă nr. 3511 din 16 decembrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți nu îi este opozabilă pârâtei și nu poate constitui temei pentru anularea certificatului de moștenitor, părțile având la îndemână calea unei acțiuni reale petitorii în cadrul căreia să se procedeze la compararea titlurilor lor de proprietate, precum și la eventuala identitate cadastrală a terenurilor, expertiza efectuată în cauză în apel în primul ciclu procesual confirmând doar o suprapunere de teren.
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate, au formulat recurs, în termen legal,reclamantele și.
În motivare, au arătat că Tribunalul Suceava nu a cercetat dacă terenul cuprins în parcela nr. 2093 a aparținut autorilor reclamanților, conform indicațiilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia de casare cu trimitere, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului.
Instanța de apel a invocat faptul că sentința civilă nr. 3511/2002 a Judecătoriei Rădăuți nu îi este opozabilă pârâtei, dar același lucru se poate stabili și în legătură cu sentința civilă nr. 1140/2002 contradictoriu cu recurenții. S-a reținut în mod greșit că reclamanții ar avea la îndemână calea unei acțiuni petitorii, aceasta nefiind posibilă deoarece aceștia nu au pierdut posesia asupra terenului în litigiu.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanții au solicitat, prin cererea inițială, anularea certificatului de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002, emis de Biroul Notarului Public și radierea intabulării făcute în cartea funciară 496, cu privire la parcela 2093 mp în suprafață de 2903 mp și 445 mp, motivat de faptul că ei sunt adevărații proprietari ai terenului, în calitate de moștenitori ai defunctului.
Astfel cum în mod just a reținut și instanța de apel, anularea certificatului de moștenitor emis în favoarea pârâtei nu poate avea ca temei juridic o hotărâre judecătorească neopozabilă acesteia, tot astfel cum nici cererea de radiere a intabulării dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu nu are temei legal, înscrierea dreptului operându-se în baza unei sentințe civile în prestație tabulară, care, la rândul său, nu le este opozabilă reclamanților.
Față de cele reținute și având în vedere obiectul strict al prezentei acțiuni, este evident că dreptul reclamanților nu putea fi analizat, în contradictoriu cu cel al pârâtei în prezenta cauză, acesta fiind și motivul pentru care instanța de apel nu a mai procedat la alte verificări în legătură cu dreptul de proprietate al reclamanților.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtă va fi respinsă, aceasta nefăcând dovada unor asemenea cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții a, domiciliată în comuna, sat, județul S, domiciliată în comuna, sat, județul S, domiciliat în comuna, județul I, împotriva deciziei nr. 18 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. judecător
plecat în semnează
președintele instanței
Red.
Tehnored.
2ex/01.07.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
