Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 723
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 1087 din 02 iunie 2008 Tribunalului Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsește atât reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru combaterea discriminării B cât și reclamanții intimați,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând lipsa părților cât și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prev.art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 02.04.2008, înregistrată sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul național pentru combaterea discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007) în cuantum total de 18% pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2008, și în continuare, reactualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data plății lor efective și la calcularea viitoarelor majorări salariale pornind de la nivelul din luna martie 2008 stabilit prin hotărârea dată în prezenta cauză.
În motivarea cererii arată reclamanții că prin art. 1-4 ale OG 10/2007 au fost majorate salariile tuturor angajaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin OG nr. 16/2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 personalului, iar prin OG 27/2007 au fost majorate salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României. În condițiile în care pârâții refuză să recunoască magistraților Judecătoriei Fălticeni aceleași majorări salariale ca și celorlalți angajați, reclamanții au arătat că se încalcă dispozițiile art. 16 și 20 din Constituția României, decizia nr. 447/2005 a Curții Constituționale, art. 1 și următoarele din OG 137/2000, art. 5 din Codul muncii, precum și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale. Pe fondul cauzei, s-a arătat că nu este vorba de discriminare în ceea ce privește majorările salariale acordate magistraților, întrucât aceștia beneficiază de dispoziții legale speciale cu privire la salarizare, neacordarea de majorări datorându-se faptului că în anii 2006 și 2007 reclamanții au beneficiat de majorări substanțiale ale veniturilor salariale, care au depășit cu mult rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 1087 din 2.06.2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulate în perioada ianuarie-decembrie 2007, în cuantum total de 18% pentru lunile ianuarie - martie 2008 și în continuare, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. Totodată a obligat pârâții ca la calcularea viitoarelor majorări salariale să pornească de la nivelul salariului lunii martie, stabilit prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamanții, magistrați în cadrul Judecătoriei Fălticeni, la fel ca toți magistrații de la judecătoriile, tribunalele și curțile de apel din țară, nu au beneficiat de majorările salariale acordate altor categorii de salariați ai statului prin nr.OG 10/2007, nr.OG 16/2007 și nr.OG 27/2007. Aceste acte normative nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, în speță fiind incidente prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care, a criticat soluția ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, și a solicitat casarea acesteia și respingerea cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că reglementarea prin lege sau un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane sau nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și nu intră în sfera competenței Consiliului național pentru Combaterea Discriminării, care, ca și instanțele judecătorești, se pronunță asupra unor acte sau fapte prin care se restrânge exercițiul în condiții de legalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi ori ordonanțe. În anul 2006 și 2007, reclamanții au beneficiat de creșteri substanțiale ale veniturilor salariale, astfel că nu se află în situații comparabile sau similare cu alte categorii din sectorul bugetar, majorările permițându-le suportarea nivelului prognozat al creșterii prețurilor de consum din anul 2007. Precizează pârâtul că măsura neacordării indexării personalului din cadrul autorității judecătorești a avut la bază rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, neputându-se reține vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției. Față de modul de soluționare a cauzei, s-a invocat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege pentru reclamanți. Prin admiterea acțiunii reclamanților, s-a criticat că instanța de fond a adăugat practic la lege, arogându-și atribuții de legiferare, prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în data de 3 iulie 2008, această instanță constatând ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că nu este întemeiat.
Potrivit nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art. 4 pct. x, Ministerul Justiției fundamentează, elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, în calitate de ordonator principal de credite, și repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite, controlând modul de folosire a acestora, astfel încât justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța reține că reclamanții, judecători din cadrul Judecătoriei Fălticeni, nu au beneficiat de majorările salariale solicitate în prezenta cauză, fiind astfel discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului.
Majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, dintre cele exercitate de beneficiarii acestor acte normative, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către orice salariat din România și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări. Astfel, reține Curtea că aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau, mai ales, a atribuțiilor profund diferite pe care le au categoriile de persoane care au beneficiat de majorarea veniturilor salariale. Chiar dacă legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte, nu-și poate îndeplini atribuțiile ce îi revin cu încălcarea principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale. Or, în condițiile în care nu au fost avute în vedere astfel de criterii, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, reține Curtea că, în mod corect prin hotărârea primei instanțe a fost stabilită îndreptățirea reclamanților la creșterile salariale prevăzute de OG10/2007.
Referitor la critica formulată în recurs privind încălcarea limitelor puterii judecătorești, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți reclamanții în calitate de magistrați. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare câtă vreme a pronunțat soluția doar în limitele în care a fost investită, obligând pârâții la respectarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză. Constatarea existenței stării de discriminare, ca urmare a nerespectării convențiilor internaționale la care România a aderat, convenții care impun edictarea unor dispoziții legale similare pentru diferitele categorii de persoane aflate în situații identice ori similare, în raport de cauzele care determină autoritățile statului la adoptarea unor noi acte normative, ar fi lipsită de orice eficiență juridică dacă instanțele judecătorești nu ar avea la îndemână mijloace eficiente de coerciție împotriva debitorului obligației, pentru a dispune respectarea ordinii juridice și încetarea actelor de încălcare a normei obligatorii. Instanța nu a făcut decât să sancționeze pretinsa încălcare a legii de către angajatori prin obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată de reclamanți, acordarea pentru viitor a acestor drepturi vizând adoptarea aceleiași interpretări a dispozițiilor legale, plata urmând a fi condiționată de menținerea celorlalte condiții ale raporturilor de muncă, respectiv prestarea efectivă a activității în funcțiile de judecători din cadrul instanțelor judecătorești.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul justiției și libertăților cetățenești, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1087 din 02 iunie 2008 Tribunalului Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. grefier plecat în
semnează prim grefier
Red.
Ex.2
Jud.fond:- /
14.07.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
