Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale personalului din justiție
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.722
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției B, împotriva sentinței civile nr.1306 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc atât reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Ministerul Finanțelor B, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru combaterea discriminării B cât și reclamantele și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prev.art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 20 iunie 2007 reclamantele și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pe perioada concediului de odihnă, în perioada 2004 - 2007 actualizată cu indicii de inflație și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziție fondurile necesare plății drepturilor.
În motivare au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Botoșani, fiind grefieri delegați la Biroul executări civile.
Au arătat că în perioada concediilor de odihnă pentru anii 2004 - 2007 nu au beneficiat de indemnizația lunară de 10% din salariul brut și că, prin urmare, solicită acordarea acestui drept pentru perioada menționată.
Prin cererea depusă la 27.09.2007 (15 dosar) reclamantele au completat acțiunea, solicitând acordarea indemnizației lunare de 10% pe toată perioada anilor 2004 - 2007 (și nu doar pe perioada concediului legal de odihnă), recalcularea acestor sume la salariul brut (și nu la salariul de bază brut), în cuantum actualizat și achitarea acestor sume pe viitor.
Prin cererea depusă la 16.10.2007 ( 37) au precizat că solicită indemnizația pentru perioada 20 iunie 2004 - 20 iunie 2007, solicitând, totodată efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că, raportat la art. 145 din 53/2003, pretențiile reclamantelor de a se include în indemnizația de concediu și indemnizația de 10% sunt neîntemeiate, arătând, în completarea apărărilor, că prin admiterea pretențiilor s-ar realiza o dublă acordare a sporului.
Prin sentința civilă nr. 1306 din 6 noiembrie 2007 Tribunalului Botoșania fost admisă în parte acțiunea reclamantelor, în motivare reținându-se că actele normative care prevăd acordarea sporului de 10%, respectiv 50/1996 și OG nr. 8/2007 nu arată motivele pentru care acest spor se acordă și nici criteriile de selecționare a celor ce urmează să desfășoare această activitate. S-a mai reținut că, până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, pretenția reclamantelor de a li se acorda diferența rezultată din aplicarea procentului de 10% la salariul brut și indemnizația efectiv încasată este pe deplin justificată.
Pentru perioada concediului de odihnă, instanța a avut în vedere faptul că indemnizația aferentă nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă, astfel că, având în vedere hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în acest sens, a apreciat ca întemeiată cererea reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 145 din 53/2003, indemnizația de concediu se compune numai din indemnizația brută lunară la care se adaugă indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent, mai puțin sporul de 10% care se acordă doar în raport cu timpul efectiv lucrat.
Analizând actele dosarului în raport de motivele de recurs invocate instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 3 din nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii și conducătorii de carte funciară beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, iar potrivit art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Din dispozițiile legale enunțate rezultă că indemnizația de 10% nu are caracter permanent, aceasta acordându-se numai în raport cu timpul efectiv lucrat la aceste compartimente.
Este adevărat că, potrivit art. 6 din Regulamentul privind condițiile de efectuare și de plată a concediului de odihnă al personalului auxiliar și conex din cadrul instanțelor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 95 din 16 martie 2005, s- stabilit că indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă, însă această prevedere trebuie interpretată în sensul art. 145 din 53/2003. Conform acestui articol, indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, motiv pentru care Curtea apreciază că reclamantele nu au dreptul la calcularea acestui spor și în perioada concediului de odihnă, ca fiind un spor cu caracter nepermanent.
În ceea ce privește obligarea Ministerului Justiției la plata acestei indemnizații, este justificată chemarea acestui pârât în judecată în calitate de ordonator principal de credite, deoarece are obligația de a stabili, printre altele, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 Cod pr. civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul excluderii de la plata drepturilor salariale solicitate perioadele în care reclamantele au efectuat concediile de odihnă aferente anilor 2004 - 2007.
Vor fi menținute dispozițiile din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției B, împotriva sentinței civile nr.1306 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr. 13406/6.11.2007 a Tribunalului Botoșani în sensul că:
Exclude de la plata drepturilor salariale solicitate perioadele în care reclamantele au efectuat concediile de odihnă aferente anilor 2004 - 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond
2 ex./19.06.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
