Anulare act. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentiței civile nr.1168/18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata Vest A, pentru pretenții bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen legal și a fost scutit de plata taxei de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea în baza art.59 alin.3, art.63 și 71 alin.3 din Legea nr.64/1991, constată că din eroare cauza a fost înregistrată ca și recurs și o recalifică ca fiind apel, după care, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, prin sentința civilă nr.10 din 11 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr- a stabilit competența materială de soluționare a cauzei ce are ca obiect acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Intreprinderea B - Sucursala Vest A, cu titlu de despăgubiri în favoarea Tribunalului Arad - Secția civilă.
Tribunalul Arad, în virtutea rolului activ și pentru a soluționa în mod corect și legal cauza de față a atașat dosarele nr.11428/2006 al Tribunalului Arad, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1535 din 2 noiembrie 2006 și dosar nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1140 din 6 februarie 2007 Judecătoriei Arad, iar părțile au depus înscrisuri în copie xerox filele 16-25 dosar nr-, precum și concluzii scrise filele 34-37 dosare.
Prin sentința civilă nr.1168/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocat de pârâta Vest A și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei pentru despăgubiri civile, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 80.000 RON drepturi bănești ce-i revin din exploatarea unei invenții a sale, motivându-și în drept acțiunea pe prevederile Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenții, solicitând despăgubiri în baza art.72 din această lege, fără însă a face dovada existenței realizării tehnice aplicabilă în unitate. Ori legea, chiar prin primul articol arată că beneficiază de protecție, persoanele care au obținut un brevet de invenție, reclamantul nefiind în această postură, ci doar a dovedit că a inițiat procedura obținerii unui astfel de brevet, dar fără siguranța dobândirii.
Deoarece reclamantul nu beneficiază de un brevet de invenție, acesta nu intră sub incidența legii speciale și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală activă, ci doar o persoană ce și-a brevetat invenția poate promova o acțiune în baza Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenții.
Față de această situație, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece singura autoritate de a se pronunța asupra cererii de brevetare a unei invenții este OSIM, iar hotărârile acesteia pot fi atacate conform art.53 și urm. din Legea nr.64/1991.
In concluzie, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului.
Impotriva sentinței civile nr.1168/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a declarat apel reclamantul în termen legal, la data de 5 decembrie 2007, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris.
In motivarea apelului său, reclamantul a subliniat că Tribunalul a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, s-a arătat că prin cererea introductivă, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri rezultate din dreptul de autor al unei invenții, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri rezultate din dreptul de autor al unei realizări tehnice la nivelul unității în condițiile art.72 din Legea nr.64/1991.
Cele două noțiuni nu se confundă, adică invenția este așa cum e descrisă ea de Legea nr.64/1991, iar realizarea tehnică nouă la nivelul unității și utilă acesteia, nu trebuie neapărat să fie o invenție, lucru explicat și de
In speță, pârâta prin interogatoriu, a recunoscut realizarea tehnică nouă pe care a și aplicat-o în practică și care i-a adus pârâtei rezultate economice, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză și din chiar interogatoriul pârâtei, prin care i se recunoaște de altfel reclamantului și calitatea de autor al acesteia.
Este adevărat că realizarea tehnică adusă de reclamant este înregistrat la. B și aceasta poate deveni sau nu o invenție, însă potrivit art.72 din Legea nr.64/1991, reclamantul are dreptul la despăgubiri în situația în care unitatea s-a folosit și se folosește și în prezent de realizarea sa tehnică, chiar nebrevetată.
Art.72 din legea menționată reglementează situația atipică în care, deși o realizare tehnică nu este invenție dacă unitatea se folosește de ea și are rezultate economice, autorul acesteia este îndreptățit la despăgubiri.
In concluzie, reclamantul a precizat că prima instanță, tribunalul, nu a soluționat fondul pricinii, prin ignorarea temeiului juridic al acțiunii.
In drept, au fost invocate prev.art.297 alin.1 pr.civ. și art.72 din Legea nr.64/1991.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse la dosar, disp.art.72 din Legea nr.64/1991 invocate ca și temei de drept în susținerea prezentei acțiuni, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă de față, reclamantul a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC SA B să-i plătească suma de 80.000 RON, reprezentând dreptul său din exploatarea invenției sale, conform dispozițiilor Legii nr.64/1991 - privind brevetele de invenție.
Art.1 al acestui act normativ, Legea nr.64/1991 arată că " drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărare pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție, de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în condițiile prevăzute de lege".
Art.72 al legii, subliniat de reclamant ca temei de drept al pretențiilor sale, precizează că: " Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei entități și utilă ei, se stabilesc potrivit cu contractul încheiat între autor și unitate. Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor".
Din examinarea și coroborarea celor două texte legale precum și din ansamblul dispozițiilor legii brevetelor de invenție, rezultă fără dubiu că pentru a beneficia de protecția conferită de lege, reclamantul trebuie să facă dovada existenței realizării tehnice aplicabilă în unitate, a contribuirii reclamantului calitatea de autor a acestuia și a dovedirii rezultatelor economice obținute.
In speța de față, este adevărat că reclamantul a inițiat procedura obținerii unui brevet de invenție, prin înregistrarea la. a unei cereri de brevet de invenție, însă aceasta nu a fost încă finalizată și deci, cum reclamantul nu deține la această dată un brevet de invenție, în sensul definit de lege, el nu poate beneficia de protecția legii speciale, care prin procedura brevetării verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru a se stabili dacă există o invenție, cine este autorul și care sunt drepturile pe care aceasta le conferă.
In condițiile în care, reclamantul va obține un brevet de invenții, prin inițierea deja a procedurii speciale în acest sens, el se poate bucura de beneficiile legii speciale, însă, în prezent, așa cum corect a reținut și instanța de fond, el nu justifică calitatea procesuală activă, nedeținând un brevet de invenție, condiție imperativă prev. în art.1 din Legea nr.64/1991.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că apelul declarat de reclamantul este neîntemeiat, și în baza art.296 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în L, str. -, nr.4, -.C, etaj.3,.14, jud.A, împotriva sentinței civile nr.1168/18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata Vest A, cu sediul în A,-, jud.A, pentru pretenții bănești.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: /5.02.2008
Dact. // 4 ex./ 6.02.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă
