Anulare act. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-a luat în examinare cererile de recurs formulate de Municipiul I prin primar și de Consiliul Local împotriva deciziei civile nr. 29/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata -, lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin încheierea din camera de consiliu din data de 15.04.2009 s-a respins cererea de reexaminare formulată de Municipiul I și Consiliul Local I, prin reprezentanți legali, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar puse în vedere de instanță, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură de către recurenți ordinul de plată nr. 807/13.04.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 3.598,26 lei.
Avocat, interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită a se constata inadmisibilitatea recursului declarat de Municipiul I prin Consiliul Local I, apelul a fost declarat de Municipiul I prin Primar. Instanța constată că Municipiul I prin Consiliul Local nu a declarat apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1282/4.02.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Consiliului local I, invocată prin întâmpinare.
S- respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul I prin Primar, invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Consiliul local.
S-a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.3015/ 04.07.1980 pentru suprafața de 800,00. teren situat în I,-, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității de reprezentant al Consiliului Local I pentru Municipiul I este întemeiată raportat la prevederile art.62 alin.1 din Legea nr. 215/2001, ce prevede că rimarul este cel care "reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție", motiv pentru care s-a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Consiliul local
Pe de altă parte, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul I prin Primar, considerând că acesta are calitate în cauză motivat de faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de donație se află în patrimoniul unității administrativ-teritoriale la acest moment, aceasta fiind, în conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001 "persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", calitate ce i-a fost recunoscută de altfel și prin Decizia Civilă nr. 610/2003 a Înaltei Curți de Casație și justiție, pronunțată în acea cauză în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General.
În ce privește motivul de nulitate invocat de reclamantă instanța a avut în vedere caracterul de gratuitate al contractului de donație, consacrat prin dispozițiile art.801 cod civil ce are la bază intenția de a gratifica a donatorului, care își micșorează, în mod irevocabil, patrimoniul, fără a urmări să primească ceva în schimb, dar și prevederile art.948 Cod civil, conform cărora validitatea donației este examinată în raport cu îndeplinirea celor patru condiții esențiale printre care este înscrisă cea privitoare la cauza licită, coroborate cu cele ale art.966 Cod civil, potrivit cărora obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect.
Este evident că existența cauzei nu poate fi delimitată de specificul donației, ca liberalitate, fiind necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voința dispunătorului, această voință neputând fi separată de scopul determinant, care a provocat manifestarea dispunătorului sub forma unei liberalități.
Așadar voința de a dispune cuprinde, în cazul donației, în primul rând, voința de a dărui, animus donandi, și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără, însă, ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot. În ce privește voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, aceasta nu poate în mod singular să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură aov icia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens, astfel încât analizând caracterul acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, trebuie avute în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației.
Raportat la aceste considerente și ținând seama de faptul că actul de donație a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, fără nicio intenție de a gratifica statul român în condițiile în care acest teren a fost stăpânit timp de peste 40 de ani de către defunctul G și a făcut obiectul masei succesorale, conform certificatului de moștenitor nr.309/1973 aflat la dosar, neavând la bază animus donandi, care trebuie să constituie cauza juridică a liberalității realizate, instanța a admis cererea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. -.07.1980 pentru suprafața de 800,00. situat în I,-, județul
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.29 din 19.01.2009, a respins apelul declarat de Municipiul I prin Primar și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pentru a determina în concret, la momentul actual, cine este beneficiarul donației și, ca atare, cine are calitatea de a sta ca parte în proces, trebuie să se aibă în vedere pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările contemporane efectuării donației și normele legale în vigoare ce statuează asupra titularului dreptului de proprietate și reprezentarea acestuia în instanță.
Astfel la data întocmirii actului de donație unicul titular al dreptului de proprietate socialistă de stat era statul socialist.
Datorită faptului că bunurile ce intrau în fondul unitar al proprietății socialiste, fără a ieși din patrimoniul statului intrau și în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale de la acea vreme, dar nu cu titlu de drept de proprietate, ci pentru administrare directă, legiuitorul a prevăzut prin Decretul nr. 478 din 1954 că în cazul donațiilor oferite statului acesta era reprezentat de consiliile populare.
Această formă de participare la încheierea unui act juridic civil este explicată tocmai de existența unui singur titular al dreptului de proprietate.
În prezent, însă, ca efect al Legii nr. 213/1998 și al Legii nr. 215/2001 ce-și găsesc fundament în normele constituționale (art. 136) se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține municipiilor, orașelor, comunelor.
În privința litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de proprietate aparține statului, calitatea de parte în judecată o are Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, conform art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 și art. 3 pct. 48 din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007.
În speță, însă, terenul în litigiu ce a făcut obiectul donației se regăsește în patrimoniul Municipiului I și este inclus în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, trebuie considerat, prin interpretarea conținutului contractului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și art. 135 din Constituția României, că beneficiar al donației este unitatea administrativ-teritorială - Municipiul
Terenul ce a făcut obiectul donației se află, conform deciziei de acceptare a donației în proprietatea Municipiului I și este administrat de Consiliul Local al Municipiului
Astfel, are calitate procesual-pasivă în acțiunea vizând desființarea contractului de donație Municipiul I, reprezentat de Primar.
În acest sens este și decizia civilă nr. 610/08.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de recurentă și care a fost dată într-o cauză având ca obiect constatarea nulității unei donații făcută statului unde în calitate de pârât figurează municipiul - calitate recunoscută implicit de instanța supremă prin soluționarea fondului.
Pe fond, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea intimatei, dobândit prin moștenire de la defunctul său tată, G, potrivit certificatului de moștenitor nr. 309/1973.
La momentul încheierii actului de donație autentificat sub nr. -.07.1980 de către notariatul de Stat Județean I, intimata fiind minoră, actul s-a semnat de mama sa, în nume propriu, deși în baza Deciziei nr. 67/1.03.1973 era curatorul său.
Donatorul trebuie însă să aibă calitatea de proprietar. Dacă contractul are ca obiect lucrul altuia donația este nulă absolut în toate cazurile.
Aceasta este o consecință irevocabilității donațiilor. În esență, irevocabilitatea, reglementată prin art. 801 și art. 822-824 Cod civil, privește nu doar efectele contractului de donație, ci reprezintă o condiție de validitate pentru formarea lui.
Prin urmare, în ipoteza donării bunului altuia, sancțiunea este nulitatea absolută (art. 822 Cod civil) deoarece donatorul se poate abține să dobândească proprietatea lucrului altuia și deci donația astfel realizată contravine principiului irevocabilității.
Fiind în discuție nulitatea absolută rezultă că acțiunea este imprescriptibilă contrar celor susținute prin motivele de apel.
Ca atare, pentru motivul arătat în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei în contradictor cu pârâtul Municipiul I și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 4015/4.07.1980.
Municipiul I, prin primar și Consiliul local I au declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, în mod greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, prin primar, acesta nefiind parte în contractul de donație a cărui nulitate s-a constatat.
Recurenții susțin că, potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, Statul Român este reprezentat în raporturile la care participă, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor.
Recurenții mai arată că, în temeiul Decretului nr.478/1954, calitatea consiliilor populare de reprezentanți ai statului era limitată strict la acceptarea donațiilor făcute statului.
Legal citată, intimata - nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, însă a depus la dosarul cauzei note de concluzii scrise prin care a arătat că, în mod corect, cele două instanțe au reținut calitatea procesuală pasivă a Municipiului I, prin primar, câtă vreme terenul se află în domeniul public al municipiului.
La termenul de judecată din 15.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului declarat de Consiliul local.
Intimata - a solicitat admiterea excepției deoarece Consiliul local nu a declarat apel.
Legal citați, recurenții nu s-au prezentat în instanță spre a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul declarat de Consiliul local este inadmisibil, iar cel declarat de Municipiul I, prin primar este nefondat.
Potrivit dispoziției înscrise în art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile legii.
În prezenta cauză, hotărârea recurată este o decizie prin care s-a soluționat apelul declarat de Municipiul I, prin primar.
Curtea constată că recurentul Consiliul local nu a declarat apel, astfel că hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă.
Având în vedere că recursul este exercitat omisso medio de către Consiliul local I, Curtea îl va respinge ca inadmisibil, conform art.312 alin.1 ipoteza a II-a Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de Municipiul I, prin primar, Curtea constată că, la reținerea calității sale procesuale pasive, tribunalul a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art.6 din Legea nr.213/1998.
În acest sens, Curtea reține că legitimarea calității procesuale pasive presupune dubla identitate dintre persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Tribunalul a reținut corect împrejurarea că, la data perfectării donației - 4.07.1980 - statul era unicul titular al dreptului de proprietate socialistă și că, în prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr.213/1998, se face distincție între dreptul de proprietate ce aparține statului și dreptul de proprietate ce aparține unităților administrativ-teritoriale.
În prezenta cauză, terenul situat în I,-, ce a format obiectul contractului de donație autentificat sub nr.3015 din 4.07.1980, se află în patrimoniul Municipiului I, fiind inclus în categoria bunurilor de interes public local, potrivit art.6 din Legea nr.213/1998.
Municipiul I, prin primar nu a negat această împrejurare, ci a invocat prevederile art.25 din Decretul nr.31/1954, potrivit cărora Statul Român este reprezentat în raporturile la care participă, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor.
Acest text instituie regula în materie de reprezentare a Statului Român, însă Legea 213/1998 reprezintă legea specială în ceea ce privește dreptul de proprietate publică și privată.
Ori, astfel cum s-a stabilit în speță, terenul ce a format obiectul donației nu se află în proprietatea statului, ci în proprietatea unității administrativ-teritoriale.
Astfel, potrivit principiului specialia generalibus derogant, calitatea procesuală pasivă nu va reveni statului, prin Ministerul Finanțelor, ci unității administrativ-teritoriale, prin primar, aceasta din urmă fiind titulara dreptului de proprietate asupra terenului din raportul juridic litigios.
Față de cele ce preced, Curtea reține că, în prezenta cauză, motivul de recurs înscris în art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este operant, urmând ca, în baza art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, să respingă recursul declarat de Municipiul I, prin primar și să mențină decizia atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Municipiul I prin primar și de Consiliul local împotriva deciziei civile nr.29/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
- -
10.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Adriana
