Anulare act. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 217
Ședința publică din 29 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Paula Cristina Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B, sector 5, Schitu nr.3,.B,.2,.16, împotriva sentinței civile nr.523 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul SC SA S, cu sediul în S,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați B potrivit împuternicirii avocațiale nr.- depusă la dosar, reprezentată de același avocat și intimata-pârâtă SC SA S reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați B potrivit împuternicirii avocațiale nr. - depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar întâmpinare la motivele de apel formulate de reclamanți, pe care o comunică și apărătorului apelanților.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în susținerea apelului reclamanților, critică sentința primei arătând că hotărârea pronunțată este dată cu neobservarea formelor legale de către judecătorul fondului, prevăzute sub sancțiunea nulității prev.de art. 105 al.2 cod pr.civilă.
Cauza a fost soluționată pe excepția inadmisibilității acțiunii, care nu are incidență în cauză.
Această excepție poate fi invocată doar în dosarele de revendicare formulate pe dreptul comun, în care proprietarii nu s-au adresat anterior pe calea Legii 10/2001 pentru valorificarea drepturilor pretinse. Apelanții au urmat calea legii 10/2001, au finalizat procedura prin dispoziția de restituire.
Deși apelanții au posesia bunului și titlul de proprietate nu își pot înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară fiind intabulat de o altă persoană, fără drept.
Solicită admiterea apelului potrivit disp.art. 297 al.1 Cod pr.civilă, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Avocat, pentru intimată, arată că reclamanții au formulat acțiunea în revendicare fără a-și clarifica titlul în baza căruia își întemeiază cererea, respectiv dacă este vorba de dispoziția de restituire emisă de primăria S sau ordonanța de adjudecare încheiată de Tribunalul Prahova.
În situația în care își întemeiază acțiunea pe dispoziția de restituire emisă de Primăria S, acțiunea este nefondată, deoarece titlul provine de la un neproprietar, respectiv unitatea administrativ teritorială a orașului S, care la data când a soluționat cererea de restituire nu avea calitatea de deținător al bunului ce se afla în posesia SC " " S".
SC " " S" a devenit proprietara bunului prin aport din partea Statului Român la constituirea societății, astfel că nu mai putea fi transferat bunul către unitatea administrativ teritorială a orașului
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au chemat in judecată pe parata SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate, ca urmare comparării titlurilor de proprietate ale părților, nevalabilitatea titlului statului si implicit al pârâtei asupra terenului de 1200 mp. situat in S, str. -, nr.23, urmând a fi obligată pârâta să le lase în deplină proprietate si liniștită posesie această suprafață, radierea dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că autorul acestora, a dobândit prin ordonanța de adjudecare nr. 851/26.01.1934 încheiată la Tribunalul Prahova si transcrisă sub nr. 856/01.01.1934 un teren în suprafață de 4628 mp. cu construcțiile aflate pe acesta, respectiv: si, situate in Orașul S, str. -, nr. 23, jud.
Au precizat reclamanții ca din aceasta suprafață autorul lor a înstrăinat prin act autentic în anul 1941 și 1600 mp. teren, iar la data de 01.05.1950 a mai vandut prin act sub semnatura privata suprafata de 1480 mp. teren si amplasată pe acesta pentru care s-a emis hotărârea judecatorească nr. 6118/29.10.1993 a Judecătoriei Câmpina ramasă definitiva în contradictoriu cu aceeași pârâta.
În continuare reclamanții au susținut că au dreptul la diferența de 1548 mp. din suprafața totală detinută de autorul lor, arătând totodată ca prin dispoziția de restituire nr. 813/20.12.2005 li s-a retrocedat numai suprafața de 796 mp. din terenul situat în S, str. -, nr.23, iar pentru suprafața de 414 mp. urmează să se emită o dispoziție suplimentară după definitivarea litigiului existent pe rolul instanțelor judecătorești, cealaltă diferentă fiind afectată de proprietatea învecinată, aparținând unui terț cu care trebuie să se judece într- acțiune ulterioară în grănițuire.
Întrucât valoarea obiectului litigiului era de peste 5 miliarde lei ROL, au precizat reclamanții că, în speță competența de solutionare a cauzei în primă instanță revine conform art. 2 lit. cod pr. civila, Tribunalului Prahova.
La termenul din 28.02.2007 reclamanții au depus o precizare la acțiune, arătând ca obiectul acesteia îl reprezintă revendicarea suprafeței de 1200 mp. teren prin compararea titlurilor de poroprietate, detinute de acestia si de parata.
Parata SC SA S în conformitate cu dispozitiile art. 115 cod pr. civila a formulat întampinare si a invocat exceptia netimbrarii actiunii, exceptia necompetentei materiale a instantei si exceptia inadmisibilitatii.
S-a arătat de catre parata, în ceea ce priveste excepția netimbrării, că acțiunea dedusă judecății, fiind o acțiune patrimonială trebuie timbrată de reclamanți la valoarea terenului revendicat, conform dispozițiilor art.2 din 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
In legatură cu excepția de necompetență materială, pârâta a sustinut că valoarea obiectului litigiului este sub 500.000 lei RON, pretul unui metru patrat de teren in zona fiind de 200 lei RON, astfel incat valoarea terenului revendicat de 1200 mp. nu poate fi mai mare de 240.000 lei RON, fapt ce atrage competenta de solutionare instantei de la locul situarii imobilului, respectiv Judecatoria Sinaia.
Pe linia excepției inadmisibilității actiunii in revendicare, parata a aratat ca terenul revendicat face parte dintr-o suprafata mai mare, pentru care reclamantii au solicitat acordarea de masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001, astfel incat numai pot promova actiune in revendicare intrucat in conformitate cu art. 6 alin.2 din 213/1998 aceasta posibilitate apartine numai fostilor proprietari sau succesorilor acestora, numai daca bunurile preluate de stat nu fac obiectul unor legi speciale de reparatii.
Tribunalul Prahova, prin sent.civ.nr.518/28.03.2007 a respins ca neintemeiate exceptia netimbrarii actiunii, exceptia necompetentei teritoriale, a admis exceptia de necompetenta materiala, invocata de parata SC SA, și a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sinaia.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca reclamantii, in calitate de succesori legali ai proprietarului ce a fost deposedat in mod abuziv de imboilul in litigiu, sunt scutiti de plata taxelor judiciare de timbru conform art.15 lit.r din 146/1997.
Referitor la exceptia de necompetenta materiala, instanta a apreciat ca aceasta este intemeiata retinand ca valoarea terenului in litigiu este de cca.240.000 lei conform raportului de expertiza intocmit de ing., imprejurare de natură să atragă conform art.1 al.1 pr.civ. rap.la art.13 pr.civ. competenta de solutionare a Judecatoriei Sinaia.
Pe cale de consecință, a fost respinsă exceptia de necompetentă teritorială invocata din oficiu, apreciind totodată ca nu se poate pronunța pe exceptia inadmisibilitatii actiunii de vreme ce instanta nu este competentă material să soluționeze cauza.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii sustinand ca hotărârea pronuntata încalcă dispozitiile art.112 al.3 si art.2 pct.1 lit.b pr.civ.întrucat au apreciat,prin cererea de chemare in judecata, valoarea obiectului actiunii ca fiind de cel putin 550.000 lei.
Au aratat recurentii că instanta de fond a ignorat principiul potrivit căruia reclamantul este cel care-si evaluează pretențiile deduse judecății si, a avut in vedere o expertiză dintr-un alt dosar, desi la dosar existau acte din care reieșea că, urmare a expertizării terenului în litigiu în scopul vânzării, prețul de circulație stabilit de expertul autorizat este de 650 euro/, justificând competența materială a tribunalului, ca instanta de fond.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.1009/15.10.2007 a admis recursul reclamanților împotriva sentintei civile nr.518/28.03.2007 a Tribunalului Prahova, a casat sentinta atacata si a trimis cauza aceleiasi instante, competenta sa o solutioneze.
S-a reținut de instanta de control judiciar ca recurenții reclamanți, prin cererea de chemare în judecată, au precizat expres în petitul acțiunii că "valoarea obiectului cererii este de peste 500.000 lei (fila 2 dosar fond), fapt ce se coroboreaza cu con- cluziile raportului de expertiza ing. efectuat în luna mai 2007 la solicitarea reclamantilor în care terenul în litigiu a fost evaluat la 650 euro/, valoarea sa totala fiind de 780.000 euro, echivalentul a 2.628.600 lei (167-174 dos.fond).
În atare situatie, tinand seama de disp.art.112 al.3 pr.civ. conform cărora reclamantul este cel care își pretuieste valoarea obiectului cererii si având în vedere că acesta si-a îndeplinit obligația mentionată prin însăși cererea de chemare în judecată, s-a apreciat ca hotărârea pronunțată de instanța de fond a încălcat disp.art.2 pct.1 lit.b pr.civ. rap.la art.112 al.3 pr.civ.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- fiind repartizată spre solutionare conform Hotararii nr. 350/02.11.2006 a completului initial investit, nefiind necesară o noua repartizare aleatorie.
Prin decizia civilă nr.523 din 15.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins cererea formulată ca inadmisibilă, reținând că acțiunea în revendicare a fost formulată la 10 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 și emiterea dispoziției de restituire nr.813/2005, ea vizând o altă suprafață de teren de 1200
S-a considerat de către prima instanță că Legea 10/2001, suprimă, practic, acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă și fără a diminua accesul la justiție perfecționează sistemul reparator prin norme de procedură speciale, subordonându- controlului judecătoresc.
În condițiile art. 51 din acest act normativ s-a apreciat că persoana îndreptățită se poate prevala de prevederile Codului civil numai în cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Totodată s-a concluzionat că, numai în situația în care printr-o dispoziție de restituire emisă în baza Legii 10/2001 sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior intrării în vigoare a acestei legi, prin care reclamanților le era recunoscută calitatea de proprietar asupra terenului de 1200 revendicat, aceștia puteau apela la prevederile dreptului comun pentru a solicita restituirea suprafeței în litigiu de la apelantă.
Sentința mai sus menționată a fost atacată cu apel d e către reclamanți, pe considerentul că a fost pronunțată cu neobservarea formelor legale de către judecătorul cauzei și cu aplicarea greșită a legii, cuprinde motive străine de natura pricinii, încălcând totodată dreptul fundamental de proprietate garantat de Constituție și de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Astfel, s-a precizat că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare poate fi invocată numai în dosarele formulate de proprietarii care nu s-au adresat anterior pe calea Legii 10/2001 pentru valorificarea drepturilor pretinse, însă ei nu se află în această ipoteză deoarece au urmat și finalizat procedura pe Legea 10/2001 prin dispoziția de restituire în natură nr. 813/20 decembrie 2005.
Au învederat recurenții că singura problemă obiectivă care a determinat intentarea acțiunii este faptul că, deși au posesia bunului și titlu de proprietate, nu se pot înscrie în cartea funciară, întrucât pârâta și-a înscris în locul lor așa zisul său drept.
Pe cale de consecință s-a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât în speță este vorba de o acțiune clasică de revendicare prin compararea titlurilor de proprietate și prin urmare desființarea sentinței atacate.
Pe fondul propriu-zis al pricinii s- menționat că întrucât atât ei cât și pârâții prezintă un titlu cu privire la imobilul în litigiu, compararea titlurilor presupune analiza prioritară a provenienței acestora, iar dreptul lor de proprietate este preferabil, în timp ce titlul pârâtei este nevalabil, provenind de la un neproprietar, respectiv de la statul român.
În raport de considerentele expuse s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond pricina, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate nevalabilitatea titlului pârâtei, urmând să fie obligată aceasta să lase lase în proprietate și posesie suprafața de 1200 și să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară.
Prin întâmpinarea formulată intimata SC SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât promovarea acțiunii în revendicare, după apariția Legii 10/2001 este inadmisibilă. Cu privire la titlul de proprietate pe care se bazează acțiunea reclamanților s-a menționat că, dacă aceștia își întemeiază cererea pe Ordonanța de adjudecare nr. 851/1934 încheiată de Tribunalul Prahova solicitarea lor este tot inadmsibilă, iar în situația în care invocă prevederile dispoziției de restituire nr. 813/2005 a Primăriei S acțiunea este nefondată.
A învederat intimata că ea a devenit proprietara bunului prin aport din partea Statului Român, iar acesta din urmă nu avea cum să mai transfere încă odată bunul către unitatea administrativ teritorială a orașului S, pentru ca aceasta, în aplicarea unui act normativ ulterior Legii 15/1990, să poată constituit un titlu valabil pentru reclamanți, în baza Legii 10/2001. În opinia intimatei dispoziția de restituire nu putea fi eliberată deoarece unitatea administrativ teritorială nu era deținătoarea bunului, iar Legea 10/2001 nu putea retroactiva și desființa un drept de proprietate recunoscut de Statul Român societății lor în baza Legii 15/1990, cu atât mai mult cu cât societatea a fost integral privatizată fără ca măcar în prezent să existe o cotă minoritară care să aparțină statului sau unei autorități publice centrale sau locale, ori unei organizații cooperatiste.
Având în vedere jurisprundența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Raicu contra României, dar și soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în secții unite în dosarul nr. 60/2007 intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii cu care reclamanții au învestit instanța, l-a reprezentat revendicarea suprafeței de 1200 teren situat în S,-, prin compararea titlurilor de proprietate pe care fiecare dintre părți le are asupra terenului în litigiu.
În susținerea demersului său reclamanții au invocat atât dispoziția de restituire nr.813/30.12.2005 emisă de Primăria Orașului S în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001 pentru suprafața de 796, cât și actele de proprietate ale autorilor lor, respectiv Ordonanța de adjudecare nr.751/26 ianuarie 1934 a Tribunalului Prahova transcrisă sub nr. 856/1.1 1934 de Tribunalul Prahova, în timp ce pârâta SC SA a opus acestora certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0190/1990.
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei promovarea prezentului litigiu a fost determinată de împrejurarea că suprafața restituită reclamanților prin dispoziția nr.813/2005 se suprapune în totalitate cu imobilul aparținând SC SA în temeiul certificatului menționat anterior, imobil înscris în cartea funciară, o atare împrejurare fiind confirmată chiar de referatul nr.231/1.08.2006 întocmit de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară P (fila 25 dosar fond).
În cauză, Tribunalul Prahova, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, a procedat la respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul că după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 rămân fără aplicare și prevederile dreptului comun referitoare la revendicarea imobilului ce formează obiectul acestui act normativ.
Un atare punct de vedere nu poate fi primit de către instanță și urmează a fi înlăturat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Pentru a asigura protecția dreptului de proprietate legea a pus la dispoziția proprietarului neposesor un mijloc juridic specific, respectiv acțiunea în revendicare.
Cert este că în jurisprudența și doctrina juridică s-au conturat anumite reguli care trebuie avute în vedere la soluționarea unor asemenea acțiuni, iar una dintre acestea se referă la împrejurarea că în situația în care ambele părți prezintă asupra aceluiași bun titluri care provin de la autori diferiți acestea vor fi comparate și avea câștig de cauză partea al cărui titlu este mai preferabil.
Dispozițiile Legii 10/2001, act normativ pe care instanța de fond îl invocă în motivarea hotărârii, nu se aplică decât în raporturile dintre persoanele în drept și unitatea deținătoare, asigurând o perfecționare a sistemului reparator prin norme procedurale speciale subordonate controlului judecătoresc și plecând de la interpretarea coroborată a textelor sale de lege s-a concluzionat în practica judiciară că doar în ceea ce privește imobilele preluate în mod abuziv de stat și care se mai află în posesia acestuia la data intrării în vigoare a legii, procedura administrativă prealabilă este una obligatorie, cu excluderea altor mijloace prevăzute de dreptul comun.
Mai bine zis, odată cu apariția Legii 10/2001 a devenit inadmisibilă acțiunea în revendicare numai cu privire la bunurile aflate în proprietatea statului și numai în această situație proprietarul are obligația de a recurge la procedura specială.
În speță, reclamanții au uzat de prevederile legii 10/2001 și, drept urmare, au obținut dispoziția nr.813/2005 de restituire în natură pentru suprafața de 796, iar prezenta acțiune se constituie ca un demers juridic pe care aceștia au încercat să-l promoveze în vederea apărării dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1200
În atare context raportul juridic direct dintre moștenitorii fostului proprietar și SC SA rămân supuse pe deplin dispozițiilor din Codul Civil privind revendicarea și a considera, în această situație că acțiunea este inadmisibilă, ar însemna o încălcare a prevederilor art.21 din Constituție, care instituie liberul acces la justiție, precum și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil.
Conform art.297 alin.1 Cod pr.civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În raport de argumentele expuse anterior, Curtea apreciază că în mod eronat Tribunalul Prahovaa soluționat pricina prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecință, în baza art.297 alin.1 Cod pr.civilă, considerând apelul ca fiind fondat sub acest aspect îl va admite, va desființa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B, sector 5, Schitu nr.3,.B,.2,.16, împotriva sentinței civile nr.523 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul SC SA S, cu sediul în S,-, județul P și în consecință:
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
VG/VM
6 ex/13.10.2008
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Paula Cristina Brotac
