Anulare act. Decizia 841/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.841
Ședința publică din 29 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Adriana Radu Elena Costea
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în P,-, jud. P, la cabinet avocat, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 27 mai 2008 de Tribunalul Prahova,în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria orașului V de M și SC " Muntenia Nord "SA cu sediul în P,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P, și intimata pârât SC " Muntenia Nord "SA P prin consilier juridic, lipsind intimata pârâtă Primăria orașului V de M
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar chitanțele nr. - și - din 28.08.2008 fiecare în valoare de câte 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei,învederează că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic depune la dosar copie extras privind
" competența după valoare" din manualul lui, copie extras a deciziei nr.1408/21.04.2000 și a deciziei nr. 1593 din 17.04.2002 a Curți Supreme de Justiție referitoare la competența materială, precizând totodată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că prezentul recurs vizează o încheiere prin care Tribunalul Prahova la data de 27 mai 2008 a dispus măsura disjungerii în dosar nr-, în raport de disp.art. 136 cod pr.civilă combinat cu art.299 cod procedură civilă care reglementează ce încheieri pot fi atacate cu recurs și art. 312 cod pr.civilă, invocă inadmisibilitatea prezentului recurs.
Avocat lasă la aprecierea asupra excepției invocate din oficiu de instanță.
Consilier juridic lasă deasemenea la aprecierea instanței asupra excepției de inadmisibilitatea recursului invocată de oficiu de instanță.
Curtea rămână în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.5936/8 septembrie 2004, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Primăria Orașului V de M și SC Muntenia Nord SA P să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în V de M,- (fost 129), constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607/19.02.2002 de către - V de M și a contractului nr. 6847/19 august 2002, obligarea pârâtelor la plata contravalorii imobilului evaluat la 4.112.000.000 lei, obligarea pârâtei Primăria Orașului V de M la plata sumei de 36.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin nerespectarea Legii 10/2001, constând în pierderi chirie la construcție și teren.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin dispoziția nr. 910 din 3 decembrie 2002 emisă de Primăria Orașului V de M, s-a dispus restituirea parțială a imobilului, deși prin notificare solicitase restituirea integrală a imobilului preluat abuziv de Statul Român.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2004, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită completarea dispoziției nr. 910 din 3 decembrie 2002, în sensul retrocedării în natură sau prin echivalent a restului de imobil nerestituit, constând în teren în suprafață de 1558. și construcția anexă în suprafață construită de 202,5. edificată pe acest teren.
Pârâta SC Muntenia Nord SA Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada calității de proprietar a autorului reclamantului și a preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 906 din 17 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă, a fost admisă în parte acțiunea precizată, a fost obligată Primăria Orașului V de M să restituie reclamantului terenul în suprafață de 1403. și construcția în suprafață de 202,5. edificată pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607 din 19 august 2002 de către - V de M și a contractului nr. 6847 din 19 august 2002, fost obligată Primăria V de M la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.000.000 lei, fiind respinsă în rest acțiunea precizată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului său, defunctul și a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, iar contractele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută în baza art. 50 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel pârâta SC Muntenia Nord SA P criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că ea nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu era obligată să emită decizie sau dispoziție motivată în baza art. 25 și 26 din Legea 10/2001, iar prevederile art. 50 din Legea 10/2001 nu sunt incidente în cauză, întrucât prima instanță nu a indicat nici un motiv de nulitate a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
La rândul său, în motivarea apelului pârâta Primăria V de Maa rătat că, în speță contestația formulată împotriva dispoziției nr. 910 din 3 decembrie 2002 este tardivă în baza art. 24 alin.7 din Legea nr. 10/2001 și cererea de constatare a nulității absolute a celor două contracte este prescrisă conform art. 50 alin.5 din Legea 10/2001.
În continuare, s-a învederat că apelanta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece dispozițiile de soluționare a notificărilor formulate în baza legii 10/2001 sunt emise de primar, contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate de consiliul local cu bună-credință, iar reclamantul este cetățean străin și nu poate dobândi un drept de proprietate asupra terenului.
Apelurile declarate de pârâtele Primăria Orașului V de M și SC Muntenia Nord SA P au fost admise prin decizia civilă nr. 33 din 9 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins contestația împotriva dispoziției, ca tardiv formulată.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1607 din 19 august 2002, ca fiind prescrisă, s-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1558. situat în V de M,-.
În motivarea hotărârii Curtea apel a reținut că, prin notificarea nr. 14 din 28 iunie 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 3394. și construcțiile edificate pe acest teren, având suprafața construită totală de 860,70.
Prin dispoziția nr. 910 din 3 decembrie 2002, emisă de Primarul Orașului V de M, s-a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului compus din clădirea principală, cu suprafața construită de 334,60. și clădirea anexă cu suprafața construită de 284,19. constituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 1836. urmând ca pentru terenul în suprafață de 3394. să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Această dispoziție a fost comunicată mandatarului reclamantului la data de 11 decembrie 2002 și având în vedere că reclamantul a introdus contestația în instanță la data de 8 septembrie 2004, s-a apreciat că excepția tardivității invocată de primărie este întemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit art. 45 alin.5 din legea nr. 10/2001, modificată și republicată, termenul în care se putea introduce o astfel de acțiune a expirat la data de 19 februarie 2004.
A mai reținut curtea de apel, că obiectul notificării îl constituie imobilul situat în orașul V de M,-, în timp ce imobilul care face obiectul celor două contracte este situat în-A, iar împrejurarea că există două imobile diferite rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert.
Având în vedere că imobilul situat în- este compus dintr-un teren în suprafață de 3394. și construcțiile edificate pe acesta, curtea de apel a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren nerestituită, respectiv 1558. care este ocupată de construcții și totodată cele două pârâte au calitate procesuală pasivă, pentru că primăria a emis decizia contestată, iar SC Muntenia Nord SA Paf ost parte în cele două contracte a căror nulitate s- solicitat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat că instanța de apel a interpretat eronat cererea de chemare în judecată ca fiind contestație împotriva dispoziției nr. 910 din 3 decembrie 2002.
S-a precizat că în realitate, obiectul acțiunii a reprezentat completarea dispoziției, în sensul restituirii și a restului imobilului menționat în notificare și în mod greșit a constatat curtea de apel, că doar imobilul din- a constituit obiectul notificării, pentru că, la data preluării, toate imobilele figurau sub nr. 129, renumerotarea corpurilor de clădire efectuându-se ulterior.
În atare context s-a menționat că reținând eronat situația de fapt, instanța a făcut și o greșită aplicare a legii, pentru că, în condițiile în care nu s-a emis o dispoziție sau decizie cu privire la imobilul nerestituit, acțiunea nu este tardivă.
Totodată a mai susținut recurentul, că nu este prescris capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, pentru că, deși vânzarea a intervenit la 19 august 2002, primăria a comunicat reclamantului, la data de 4 iunie 2003, că pentru restul imobilului se va da dispoziție separată. În această situație, dacă s-ar pune problema prescripției, aceasta ar începe să curgă cel mai devreme de la 4 iunie 2003.
Recurentul a mai arătat că acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nu este legală, pentru că la data vânzării nu exista hotărâre de trecere a imobilului din domeniul public în domeniul privat al statului.
Prin decizia civilă nr. 1403 din 14 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 33 din 9 martie 2006 Curții de Apel Ploiești, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,pe considerentul că cererea reclamantului nu are ca finalitate contestarea deciziei emise de primar, ci restituirea bunurilor asupra cărora entitatea notificată nu s- pronunțat și pentru care a afirmat în termeni ritoși că va emite ulterior o altă decizie. În acest context s-a concluzionat că atitudinea pârâtei Primăria Orașului V de M de a nu se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra unei părți din bunurile solicitate, echivalează cu refuzul de restituire, care îl îndreptățește pe reclamant să se adreseze instanței pentru realizarea dreptului său, fără a fi ținut de termenul prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001, republicată. De aceea, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea celeilalte părți din imobil nu este tardiv, iar soluția instanței de apel sub acest aspect este nelegală.
Pe de altă parte s-a reținut că prevederea din Legea 10/2001 în sensul că termenul special de prescripție a dreptului de a cere în justiție constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare curge de la data intrării în vigoare a legii, se aplică contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii de restituire. Ori, în cauză, contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat după intrarea în vigoare a legii și nu este posibil ca termenul de prescripție special să înceapă să curgă de la un moment anterior nașterii dreptului de a cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. Așadar, s-a apreciat că hotărârea dată de instanța de apel este nelegală și în ceea ce privește prescrierea acțiunii ce are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare.
Pe cale de consecință s-a stabilit că, soluționând greșit pricina pe excepții, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului pretențiilor deduse judecății situație în care la rejudecare, se va avea în vedere și competența materială de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, raportat la obiectul cererii și valoarea bunurilor înstrăinate prin cele două contracte.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 296,- și pe linia deciziei de casare, față de dispozițiile art. 315 alin.1 Cod pr.civilă, curtea a invocat un motiv de nulitate de ordine publică ce vizează competența materială de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare raportat la obiectul cererii și valoarea bunurilor înstrăinate, prin cele două acte, conform art. 2 alin.1 lit. b Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr. 22/28 ianuarie 2008 Curtea de Apel Ploieștia admis apelurile declarate de primăria orașului S și SC Muntenia Nord SA, a desființat sentința civilă nr. 996/17 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că în speță valoarea bunurilor înstrăinate prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1607/19.08.2002 și 6847/19.08.2002( a căror nulitate absolută s-a solicitat a se constata ) este sub 5 miliarde lei și în atare situație, față de îndrumările deciziei de casare și ale art.2 alin.1 lit.b din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare în primă instanță a acestui capăt de cerere revine judecătoriei.
Având în vedere că, în cauză, competența materială a primului capăt de cerere revine tribunalului conform art. 24 din Legea 10/2001, republicată, iar disjungerea nu se poate dispune în faza procesuală a apelului, Curtea a pronunțat soluția mai sus menționată.
După desființarea cu trimitere spre rejudecare pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin încheierea din 27.05.2008 pronunțată în acest dosar, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și, pe cale de consecință, s-a format un alt dosar pe rolul acestei instanțe înregistrat sub nr- în cadrul căruia tribunalul a declinat competența de soluționare a cererii privind constatarea nulității în favoarea Judecătoriei Vălenii d Munte.
În atare situație judecata cauzei referitoare la capătul de cerere vizând revendicarea a fost suspendată până la soluționarea procesului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare conform art. 244 alin.1 pct. 1 Cod pr.civilă.
Reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că instanța de apel a comis o gravă eroare trecând peste dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, s-a menționat că valoarea actuală a imobilului în litigiu este de 624.402 lei ( pentru teren) la care se adaugă valoarea construcții, iar competența se stabilește în raport de valoarea actuală a bunului și nu în funcție de cuantumul derizoriu din contractul de vânzare-cumpărare.
S-a susținut de către recurent că disjungerea celor două capete de cerere ale acțiunii principale nu este întemeiată pe nicio prevedere din Codul d e procedură civilă, iar prin această măsură se tergiversează soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001, întrucât ea a fost suspendată după aplicarea disjungerii.
Apreciind totodată că a fost încălcat principiul continuității prev.de art. 11 din legea 304/2004 recurentul a solicitat admiterea căii de atac promovate, iar pe fond stabilirea competenței de judecare pentru toate capetele de cerere în favoarea Tribunalului Prahova.
La termenul din 29 septembrie 2008 astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.
Examinând încheierea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1607 și 6847/19.08.2002, iar ca o consecință a acestei măsuri pe rolul aceleiași instanțe s-a format dosarul cu nr- în cadrul căruia s-a declinat competența de soluționare a cererii privind constatarea nulității absolute în favoarea Judecătoriei Vălenii d Munte.
Nemulțumirea recurentului exprimată prin calea de atac promovată împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- vizează disjungerea, care în opinia sa a fost realizată în mod greșit.
Conform art. 282 cod pr.civilă împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afara cazului în care prin ele s-a întrerupt cursul procesului. Art. 299 alin.1 cod pr.civilă- care se referă la recurs - menționează că prevederile art. 282 cod pr.civilă sunt aplicabile în mod corespunzător.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege citate rezultă că poate fi declarat recurs numai împotriva încheierilor premergătoare prin care s-a întrerupt cursul procesului, adică împotriva acelora prin care s-a încuviințat cererea de suspendare și nicidecum împotriva celor prin care s-a dispus disjungerea unui capăt de cerere care urma a fi judecat de o altă instanță competentă.
Astfel cum s-a statuat în practica de specialitate recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituționl al egalității în fața legii și a autorităților.
În raport de considerentele expuse anterior, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 299 cod pr.civilă, text de lege care reglementează ce încheieri pot face obiect al recursului și, respectiv, în ce condiții, Curtea, în baza art. 136 cod pr.civilă, coroborat cu art. 312 cod pr.civilă va respinge ca inadmisibil recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de inadmisibilitate a recursului invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în P,-, jud. P, la cabinet avocat, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 27 mai 2008 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria orașului V de M și SC " Muntenia Nord "SA cu sediul în P,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Adriana Radu Elena Costea
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VG/AV
2 ex./6X. 2008
f- Trib.
R
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Adriana Radu Elena Costea
