Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.215
Ședința publică din 29 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, jud. B împotriva sentinței civile nr.502 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, județul
Apel scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă Comuna și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură al instanței s-au depus la dosar întâmpinare din partea intimatului, din partea o cerere din partea domnului avocat, apărător al apelantei reclamante, care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și motive de apel formulate de comuna, prin primar.
Curtea, având în vedere cererea formulată de apărătorul apelantei reclamante, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, constata cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față constastă:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr.1313/2006 reclamanta Comuna prin primar a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a dispoziției nr.364/4.06.2004 emisă de Primarul comunei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza unei notificări adresată Primăriei pârâtul a solicitat restituirea imobilului confiscat și ulterior demolat, imobil ce a aparținut autorilor săi, prin plata de despăgubiri și în natură a terenului intravilan aferent casei.
Pin dispoziția nr.364/2004 emisă de Primarul comunei pârâtului i-au fost atribuite în compensare, în temeiul art.21 din Lg.10/2001, o clădire cu destinația birouri administrative ale fostului CAP și terenul aferent de 5000 mp, dispoziție ce este lovită de nulitate întrucât a fost retrocedat un bun care conform HG nr.1348/2001 aparține domeniului public al comunei și este inalienabil astfel că nu putea fi restituit printr-o dispoziție a primarului.
În continuare a mai arătat reclamanta că fără nici un calcul economic și fără a se avea în vedere nici un criteriu după care să se facă un calcul cel puțin aproximativ al valorilor în ceea ce privește imobilul preluat și cel retrocedat, s-a restituit în compensare, mai mult decât avusese autorul celui ce a formulat notificarea și, în plus, terenul pe care se afla clădirea respectivă mai făcuse obiectul unei retrocedări anterioare pentru o suprafață similară cu cea solicitată.
Pârâtul a formulat la 24 noiembrie 2006 o cerere prin care a menționat că prezenta cauză a mai fost judecată astfel încât există autoritate de lucru judecat și a depus la dosar decizia nr.615 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.2654/2006.
În raport de excepția puterii lucrului judecat invocată s-a dispus atașarea dosarului nr.61/2005 al Judecătoriei Pogoanele, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.75/14.02.2005, irevocabilă prin decizia Tribunalului Buzău nr.13/9.01.2006, iar prin încheierea din 7.03.2007 judecătoria a respins ca neîntemeiată excepția, cu motivarea că nu era îndeplinită una din cele trei condiții prev.de art.1201 civ. și anume nu există identitate de părți.
După administrarea probatoriilor cu acte, examinând pe fond acțiunea, Judecătoria Pogoanele prin sentința civilă nr.326 pronunțată în ședință publică din 18.04.2007 a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr.364/2004 emisă de Primarul comunei.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că imobilul preluat de stat de la autorul a fost demolat, iar pe teren s-a construit sediul fostului CAP ce a fost preluat prin protocol de reclamantă conform Lg.18/1991.
A stabilit instanța de fond că aceste construcții, conform art.3 al.1 din Lg.213/1998, coroborat cu art.29 al.1 din Lg.18/1991, fac parte din domeniul public, fapt atestat și de hotărârea nr.30/1993 a Consiliului Local al comunei și, în atare situație, nu puteau face obiectul restituirii în compensație, respectiv al unor acte juridice translative de proprietate, ele fiind inalienabile potrivit art.136 al.4 din Constituție. Prin urmare,s-a concluzionat că sancțiunea care intervine în cazul în care sunt încheiate astfel de acte este nulitatea absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, fără a-l motiva în scris, însă la termenul din 19 octombrie 2007 a invocat oral, ca motiv al căii de atac promovate, faptul că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat.
Tribunalul din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei dea soluționa litigiul pe fond și prin decizia civilă nr.319 din 19 octombrie 2007 a admis apelul și, în baza art.297 alin.2 Cod pr.civilă, anulat în tot sentința și reținut cauza spre rejudecare.
La stabilirea acestei măsuri instanța a avut în vedere că atât cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de restituire, cât și cea de restituire în natură, trebuie soluționate de tribunal - secția civilă, întrucât legea nu prevede norme de competență diferite, iar scopul interpretării dispozițiilor legale în acest sens îl reprezintă rezolvarea cu celeritate și într-un termen rezonabil a cererilor vizând restituirea imobilelor preluate abuziv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Comuna prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că, prevederile art.26 al.3 din Legea 10/2001, privitoare la competența de soluționare a pricinii ce revine secției civile a tribunalului, în această materie se aplică numai plângerilor împotriva deciziilor de retrocedare sau de respingere a notificării, nu și acțiunilor de alt tip ce vizează această decizie ca act administrativ.
O altă critică a fost aceea că articolul mai sus menționat se aplica numai persoanelor ce se pretind îndreptățite la retrocedare, ori recurenta nu se încadra în această categorie.
Curtea, din oficiu, a invocat la termenul din 11.01.2008 excepția inadmisibilității recursului, excepție supusă discuției părților, iar prin decizia civilă nr.16 pronunțată în ședința publică din 11.01.2008 a fost admisă excepția invocată din oficiu de instanța de control judiciar și respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Primăria prin Primar.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut faptul că potrivit art.158 al.2 pr.civ. când în fața unei instanțe se ridică problema competenței sale, dacă se declară competentă va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă apel sau după caz recurs după darea hotărârii asupra fondului, iar în speță, recursul a fost formulat cu încălcarea acestor prevederi legale mai sus menționate.
După restituirea dosarului la Tribunalul Buzău, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 29.02.2008 completul de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii deoarece în mod greșit cauza a fost înregistrată în apel și nu fond.
La termenul din 7.05.2008 instanța, în conformitate cu prev.art.137 al.1 pr.civilă, a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.502/14 mai 2008 a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantă, apreciind că în speță sunt îndeplinite prev.art.1201 Cod civil.
Sub acest aspect s-a reținut de către instanța investită cu soluționarea acțiunii că între aceleași părți a mai avut loc o judecată finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr.75/14.02.2005 a Judecătoriei Pogoanele, sentință definitivă și irevocabilă, obiectul atât al dosarului în care s-a pronunțat hotărârea menționată anterior, cât și al celui de față, reprezentându-l nulitatea absolută a dispoziției nr. 364/2004 emisă de Primarul Comunei, cu invocarea în esență a acelorași motive de nulitate.
Sentința civilă nr.502/2008 a Tribunalului Buzăua fost atacată cu apel d e către reclamanta Comuna prin primar, pe considerentul că au fost încălcate normele privind competența materială a instanțelor, în sensul că soluționarea pricinii s-a realizat în fond de către Tribunalul Buzău în condițiile în care competența aparținea Judecătoriei Pogoanele.
Sub acest aspect s-a menționat de către apelantă că procedura instituită de art.26 alin.3 din Legea 10/2001 republicată și modificată este de strictă interpretare și aplicare, dând posibilitatea ca decizia sau dispoziția să fie atacată în fața secției civile a tribunalului numai atunci când este vorba de o contestație îndreptată împotriva acesteia de către persoanele îndreptățite la retrocedare, ipoteză care nu se regăsește în speță, obiectul prezentei pricini reprezentându-l constatarea nulității absolute.
Un alt argument în susținerea punctului de vedere menționat anterior l-a reprezentat și împrejurarea că a existat o acțiune similară având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 364/2004 emisă de Primarul Comunei, iar soluționarea acesteia s-a realizat de către Judecătoria Pogoanele.
O altă critică formulată a vizat împrejurarea că în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat deși nu exista identitate de părți între cele două dosare ( prima acțiune fiind promovată de Primăria prin primar, iar cea de-a doua de către Comuna prin primar) nici identitate de cauză întrucât în primul dosar s-a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției de retrocedare pe calea unei motivații separate față de cea de-a doua care a vizat exclusiv motivul retrocedării unui bun care aparține domeniului public.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței Tribunalului Buzău, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.
În baza art.291 Cod pr.civilă intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că în raport de disp.art.26 din Legea 10/2001 competența de soluționare a acțiunii ce face obiectul dosarului de față revine Tribunalului Buzău, iar în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, sunt întrunite cerințele art.1201 Cod pr.civilă, existând identitate de părți, obiect și cauză.
Examinând sentința apelantă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta Primăria comunei a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 364/2004 prin care se dispusese restituirea în natură către a suprafeței de 5000 împreună cu construcțiile aflate pe acesta, imobil situat în satul, com., motivat de faptul că bunul respectiv face parte din domeniul public al localității și în acest context nu putea fi retrocedat potrivit prevederilor Legii 10/2001.
Din interpretarea disp.art. 129 alin. 4 cod pr.civilă, care reglementează rolul activ al instanței, coroborat cu art. 84 cod pr.civilă, rezultă că instanța are obligația de a interpreta adecvat cererea de chemare în judecată, în raport de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție și mai departe, de a-și verifica competența materială cu privire la soluționarea acesteia.
Prevederile art. 24 alin. 8 din Legea 10/2001 republicată, statuează că tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestația împotriva dispoziției emise de deținătorul imobilului, o atare cale de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din acest act normativ.
În pricina de față apelanta, în calitate de unitate administrativ teritorială, a investit instanța cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 364/2004, pretinzând că a suferit o vătămare a drepturilor sale legitime prin actul emis de primar și nicidecum cu o contestație care să atragă competența materială de soluționare a pricinii în primă instanță de către tribunal.
Pe de altă parte, atât în practica instanței supreme cât și în literatura de specialitate, plecând de la disp.art. 23 alin. 4 din Legea 10/2001, republicată, s-a ajuns la interpretarea că dispoziția emisă în temeiul acestui act normativ reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, și în atare situație competența materială a soluționării cauzei în constatarea nulității absolute promovate de reclamantă care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului (așa cum este cazul de față) aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul potrivit art. 1 și art. 13 cod pr.civilă.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că, în speță Tribunalul Buzăua procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea normelor legale imperative ce reglementează competența după materie și în atare împrejurare criticile formulate de apelantă sub acest aspect sunt întemeiate și urmează a fi primite.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 297 cod pr.civilă va admite apelul, va anula decizia Tribunalului Buzău și va trimite cauza spre soluționare în primă instanță Judecătoriei Pogoanele, urmând ca aceasta să analizeze cu ocazia judecării pricinii celelalte aspecte legate de excepția autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, jud. B împotriva sentinței civile nr.502 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, jud.
Anulează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Pogoanele.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VG/AV
5 ex/8.2008
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
