Anulare act. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.230
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Rodica Duboșaru Adriana Maria
- - -
Grefier - a
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în B-.113.3.4.59 sector 4, împotriva deciziei nr. 575 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în V de M,- jud. P, și, ambele domiciliate în V de M,-.1.A.2 jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 354,23 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. -/2007 timbru judiciar de 1,50 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat intimatul pârât personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Avocat invocă excepția nulității recursului, în baza art.3021Cod procedură civilă, întrucât cererea de recurs trebuia să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. În cererea de recurs nu este indicat nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 Cod procedură civilă.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită respingerea excepției invocată susținând că în subsolul motivelor de recurs sunt stipulate articolele pe care și-a întemeiat recursul.
Curtea, față de excepția invocată se va pronunța o dată cu fondul
Părțile având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs susținând în esență că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării intimaților să plătească contravaloarea terenului conform expertizei efectuată în cauză, în sumă de 120 milioane lei (vechi). Cu cheltuieli judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică susținând că instanța de apel corect a reținut ca testamentul invocat de reclamantă nu reprezintă act de proprietate în sensul art. 480 cod civil și nu a depus la dosar nici un act de proprietate din care rezultă că autorii săi au fost proprietarii terenului în litigiu.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte, sub nr. 1734/2005 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată datat 1.05.1970 încheiat între părți, obligarea pârâților în solidar să-i achite contravaloarea trenul în suprafață de 518 mp. și contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este proprietara unui teren în suprafață de 5012 mp. situat în orașul V de M,--36, dobândit prin moștenire de la părinți, teren din care a înstrăinat cu act în formă autentică moștenitorilor suprafața de 1900 mp. și a înscris la rolul Primăriei V de M 200 mp.
Arată reclamanta că pârâta și soțul său, în prezent decedat, care au locuit cu chirie în apropierea terenului pe str.- în perioada anilor 1958 - 1970, prin mijloace dolosive și de conivență cu arendașul terenului -, au reușit să înscrie terenul de 500 mp. parte din cel menționat, pe rolul primăriei, la numele celor doi pârâți. În anul 1970, și au vândut prin chitanță de mână numitului, cei 500 mp. contra sumei de 17000 lei. Iar ca mod de dobândire se menționează că vânzătorii ar fi cumpărat terenul tot cu chitanță de mână, de la, mama reclamantei și de la, arendașul terenului, lucru neadevărat. În baza acestei chitanțe, pârâtul a promovat în contradictoriu cu și acțiune în constatarea dreptului de proprietate, Judecătoria Vălenii d e pronunțând sentința civilă nr. 2437/2004. Întrucât actualii deținători ai terenului sunt de bună credință se solicită contravaloarea terenului la prețul pieții și contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 29.12.2005 și-a precizat acțiunea arătând că solicită în contradictoriu cu cei trei pârâți constatarea nulității absolute a actului sub semnătură privată intitulat chitanță încheiat la 1.05.1970 revendicarea de la a suprafeței de 519 mp. stăpânită în- și obligarea acestuia la plata lipsei de folosință pe ultimii trei ani.
A arătat reclamanta că a acceptat tacit succesiunea defuncților și, iar actul sub semnătură privată încheiat la 1.05.1970 are o cauză ilicită, fiind încheiat prin fraudarea legii.
Menționează reclamanta că hotărârea care a constatat valabilitatea acestei convenții nu-i este opozabilă pârâtei care nu a fost citată iar pârâtul nu poate invoca uzucapiunea ca mijloc de dobândire a proprietății deoarece un titlu lovit de nulitate absolută nu poate servi drept temei pentru o posesie utilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată întrucât reclamanta nu face dovada acceptării moștenirii și nu cunoaște faptul că pretinsa sa autoare a înstrăinat la 15.08.1961 teren în-, prin înscris sub semnătură privată soților și care la rândul loc au înstrăinat pârâtului terenul, tot prin înscris sub semnătură privată la 1.05.1970 dată de la care pârâtul a stăpânit imobilul pașnic, public și sub nume de proprietar.
Pârâtul a depus înscrisuri la dosar.
La rândul lor și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât înscrisul sub semnătură privată necontestat de reclamantă a fost făcut de în prezența celorlalți moștenitori, iar soții și au preluat proprietatea și au stăpânit-o în anii următori ca proprietari, iar la data de 1.05.1970 au revenit asupra intenției de a construi pe acest teren pe care l-au înstrăinat împreună cu materialele de construcție pârâtului.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii și expertize tehnice topografică și agro, Judecătoria Vălenii de M prin sentința civilă nr. 236/8.02.2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul î suprafață de 521 mp. situat în orașul V de M,-, județ P, identificat prin raportul de expertiză topografică. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca nefondate.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că numitul a dispus prin testamentul autentificat sub nr. 277/4.09.1944 de Judecătoria d e Mixtă V de ca fiul său să primească un teren în suprafață de 5012 mp. situat în V de M str.-.
La data de 18.09.1947 a decedat având ca succesori legali pe soția și fiica sa și respectiv care au acceptat succesiunea.
Prin sentința civilă nr. 2437/5.10.2004 a Judecătoriei Vălenii d Munte rămasă definitivă prin neapelare s-a constatat valabilitatea convenției materializată în chitanța din 1.05.1970 prin care vânzătorii și au vândut pârâtului terenul în suprafață de 500 mp. situat în V de M,-, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultând că terenul este în suprafață de 521 mp. și face parte din terenul de 5012 mp. prevăzut în testamentul autentificat sub nr. 277/4.09.1944, teren care se află în posesia pârâtului.
A reținut instanța de fond că nu s-a dovedit fraudarea legii la încheierea înscrisului sub semnătură privată dintre și pârâta pe de o parte și pârâtul de cealaltă parte la 1.05.1970, această convenție
reprezintă un antecontract, o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare care nu a transferat dreptul de proprietate ci a dat naștere unui drept de creanță, promitenții vânzători obligându-se să transfere dreptul de proprietate în viitor promitentului cumpărător.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a cumpărat terenul de la neproprietar, pârâta și soțul său având în patrimoniu în acea perioadă numai un drept de creanță, dar cu toate acestea nu a operat uzucapiunea de 30 de ani, dreptul reclamantei fiind preferabil.
Referitor la cererea privind plata contravalorii lipsei de folosință, pentru perioada 2003 - 2005, instanța de fond a reținut că limita maximă a acestei perioade coincide cu data introducerii acțiunii, dar nu se poate reține reaua credință a pârâtului care a folosit terenul considerându-se proprietar în temeiul înscrisului sub semnătură privată și al hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentința pârâtul a declarat apel criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică apelantul pârât sentința arătând că, deși instanța a reținut că a invocat dobândirea proprietății asupra terenului prin modul original, acela al prescripției achizitive mai mari de 30 de ani, a reținut în afara materialului probator administrat că nu a făcut dovezi suficiente pentru a-i opune intimatei reclamante dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, la dosarul cauzei fiind depuse atât convenția de vânzare cumpărare încheiată de mama intimatei reclamante cu soții în anul 1961.
Menționează apelantul că dovada îndeplinirii prescripției achizitive de 30 de ani șia posesiei se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv cea testimonială.
Intimata reclamantă formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefundat arătând că în mod legal prima instanță a admis capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 521 mp. teren care a fost ocupat fără nici un drept de către pârâtul.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 575/16 octombrie 2007 prin care s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât, s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 521 mp. situat în oraș V de M-, județ
S-a înlăturat de asemenea mențiunea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei și s-a menținut restul dispozițiilor.
Pentru a pronunța această deciziei s-a reținut că în anul 1944 a dispus prin testamentul autentificat sub nr. 277 ca fiul său să primească un teren în suprafață de 5012 mp. situat în V de M, str.-, județ
Prin același testament, același testator a testat mai multe suprafețe de teren și celorlalți fii ai săi.
În urma decesului lui, a înstrăinat numiților și prin înscris sub semnătură privată terenul situat în V de M str.- pentru suma de 1729 lei, teren în suprafață de 7 mp. fațadă și 58 mp. în adâncime.
În aceeași perioadă între - și soții și se încheie o chitanță sub semnătură privată în care se arată că primul a primit de la cei doi suma de 1500 lei ce reprezintă valoarea celor 6 mp. fațadă și 30 mp. în adâncime din terenul său situat în V de
Având în vedere că testatorul prin testament a testat cu privire la avere în favoarea celor șapte copii ai săi, nu se poate susține că intimata este singura moștenitoare testamentară a autorului și respectiv a mamei sale întrucât din testamentul menționat rezultă că sunt mai mulți moștenitori testamentari și mai multe suprafețe de teren.
Se motivează în continuare că pe terenul în suprafață de 521 mp. situat în orașul V de M,-, pe care apelantul pârât l-a dobândit de la soții și pârâta, acesta și-a construit o casă.
Se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de disp.art. 480 Cod civil.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta aducând critici de nelegalitate.
Se arată în motivele de recurs că instanța fondului a reținut corect situația de fapt în sensul că reclamanta este moștenitoarea defunctului și în această calitate îi revine terenul în litigiu.
Chiar și în situația înstrăinării terenului de către autoarea reclamantei, aceasta din urmă este îndreptățită să primească terenul în litigiu, întrucât actul de vânzare încheiat nu este valabil întrucât moștenitorii descendenți ai defunctului erau majori și în indiviziune cu soția supraviețuitoare.
Se arată în continuare privitor la înstrăinarea terenului în litigiu că vânzarea prin actul sub semnătură privată nu a înstrăinat întreaga suprafață de teren, cealaltă suprafață fiind înstrăinată de o persoană fără calitate respectiv arendașul terenului.
Instanța de apel nu a reținut corect situația faptică, atâta timp cât prin testament se arată că fiul testatorului a primit suprafața de 5012 mp. iar privitor la vânzare în mod eronat s-a reținut valabilitatea actelor încheiate. Se invocă ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.8-9 Cod pr.civilă.
Din partea intimatului pârât s-a depus la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, actul invocat respectiv testamentul autentificat sub nr. 277/4.09.1944, nu reprezintă titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
În ședința publică din 27 februarie 2008 intimatul-pârât prin apărător a invocat excepția nulității recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată:
Potrivit art.137 Cod pr.civilă care arată că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate respectiv excepția inadmisibilității recursului și anume;
Într-adevăr sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire,ci și atunci când recurentul nu indică
niciunul dintre cazurile prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, mărginindu-se să reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a căror încadrare într-unul din motivele de casare este imposibilă.
Or, în speță motivele de recurs depuse de recurentă sunt încadrate chiar de aceasta în dispozițiile art.304 pct.8-9 Cod pr.civilă.
Ca urmare excepția nulității recursului nu este aplicabilă în speța dedusă judecății, motiv pentru care, Curtea va respinge ca nefondată excepția invocată.
Pe fond se rețin următoarele:
Recurenta prin motivele de recurs, aduce critici actului sub semnătură privată a cărui nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Aceste critici nu sunt fondate, întrucât instanța fondului a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului sub semnătură privată, iar recurenta-reclamantă nu a declarat apel cu privire la acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței de fond prin care s-a admis capătul de cerere având ca obiect revendicare și s-au respins celelalte capete de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor sub semnătură privată a declarat apel doar pârâtul.
Reclamanta nu a declarat apel deși acțiunea formulată de aceasta a fost admisă doar în parte.
Ca urmare, față de cele sus arătate, astfel de critici nu pot fi aduse prima dată în faza de recurs.
Concluzionând, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct.8-9 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul prin apărător.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B-.113.3.4.59 sector 4, împotriva deciziei nr. 575 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în V de M,- jud. P, și, ambele domiciliate în V de M,-.1.A.2 jud.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Rodica Duboșaru Adriana Maria
- - - - - -
Grefier,
a
fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Rodica Duboșaru Adriana Maria
