Anulare act. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- - împotriva deciziei civile nr.175/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - C,-.-E2...20 și intimata-pârâtă -,- județul C, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 22.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr.10063/2007, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții și ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3313/29.07.1998 la BNP, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că in fapt la data de 03.02.2005 reclamantul a încheiat cu paratul un antecontract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 500 mp sus precizata, deținut de acesta in baza titlului de proprietate 27571/1128/30.07.1996, întregul preț al terenului a fost achitat, termenul de perfectare a vânzării fiind stabilit la 30.07.2006. Ulterior, promitentul vânzător a înstrăinat terenul unei alte persoane, prin contractul încheiat la 29.07.1998, fiind încălcată interdicția de vânzare prevăzuta de art. 32 din Legea 18/1991 care a fost stabilita pe un termen de 10 ani de la data la care s-a făcut înscrierea proprietății.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 19 și 32 din Legea 18/1991.
Prin sentința civilă nr.5428/26.03.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- s-a admis cererea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3313/29.07.1998 la., iar pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 12,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că la data de 03.02.2005 reclamantul a încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 650 la BNP Astfel, paratul se obliga să vândă în schimbul prețului de 23.000.000 lei terenul extravilan în suprafață de 5000 mp reprezentând parcela 311/19, situată în comuna, județul C dobândit conform titlului de proprietate nr. 27571/1128/30.07.1996, iar termenul fixat pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în forma autentică a fost stabilit pentru data de 30.07.2006, având în vedere interdicția legală de vânzare.
S-a mai arătat că la data de 29.07.1998, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3313 la BNP, pârâta a vândut pârâtului același teren de 500 mp, parcela 311/19 situat în intravilanul orașului, judetul C, județul
În ceea ce privește modul de dobândire a terenului, s-a arătat că în temeiul titlului de proprietate nr- emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, pârâtului i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu în temeiul Legii 18/1991, iar potrivit art. 32 din același act normativ, terenul atribuit conform art. 19, 21 și 43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare. Constatarea nulității poate fi cerută în justiție de Primărie, Prefectură, procuror, precum și de orice persoană interesată, întrucât pentru cazurile în care se constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor, legea a instituit o cauză de nulitate absolută expresă nefiind necesară dovada unei vătămări sau a faptului că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că indiferent că sunt situate in intravilanul sau extravilanul localităților si indiferent de întinderea suprafeței, terenurile pot fi înstrăinate numai prin acte juridice încheiate in forma autentica. (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998),iar legea instituie unele limitări privind înstrăinarea si respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor astfel: terenurile atribuite prin constituirea dreptului de proprietate nu pot fi înstrăinate prin acte juridice intre vii, timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui in care s-a făcut înscrierea proprietății asupra lor, iar actul de înstrăinare încheiat cu nerespectarea acestui termen este lovit de nulitate absoluta. Constatarea nulității poate fi ceruta in justiție de către primar, prefect, procuror, precum si de orice persoana interesata (art. 32 din Legea nr. 18/1991 rep.).
Dat fiind ca legea a prevăzut acest caz de inalienabilitate legala de 10 ani, de la data constituirii dreptului de proprietate instanța de fond a respins apărarea paratului in sensul ca actul de vânzare cumpărare a avut ca obiect o suprafață de teren intravilan, întrucât faptul că a fost inclus în intravilanul orașului după emiterea titlului de proprietate nu are relevanță în ce privește interdicția de înstrăinare instituită de prevederile art. 32 din Legea nr.18/1991.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel pârâtul, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că potrivit textului prevăzut de art.32 din Legea nr.18/1991 republicată, constatarea nulității actului de înstrăinare a unui teren atribuit potrivit art.19 din același act normativ poate fi cerută în justiție numai de procuror, primărie, prefectură, precum și de către orice persoană interesată, iar judecătorul fondului nu a fost preocupat de a stabili dacă reclamantul justifică un interes în promovarea unei astfel de acțiuni, care trebuie să fie legitim și actual așa cum prevăd dispozițiile legii.
S-a mai arătat că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond a invocat împrejurarea că interdicția de înstrăinare-inalienabilitatea temporară nu își găsește aplicabilitatea în speță, având în vedere natura și regimul juridic al terenului pe care l-a dobândit.
S-a mai învederat faptul că terenul în litigiu a fost atribuit vânzătoarei potrivit art.19 alin.1 din Legea nr.18/1991, care face trimitere la dispozițiile art.18 din același act normativ ce reglementează fără echivoc sfera terenurilor ce pot forma obiectul unei astfel de atribuiri în proprietate, fiind vorba de cele existente în extravilan, iar așa cum s-a făcut dovada în cauză, terenul respectiv este situat în intravilan încă din anul 1994, respectiv cu mai mult de doi ani anterior emiterii titlului de proprietate al vânzătoarei, așa încât nu este aplicabilă interdicția de înstrăinare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.18,19 alin.1 și 32 din Legea nr.18/1991, art.282-296 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinare, intimatul - a solicitat respingerea apelului formulat de pârât, cu consecința menținerii ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
În motivare s-a arătat că pentru toate cazurile în care se constată dreptul de proprietate asupra terenurilor legea a instituit o cauză de nulitate absolută expresă nefiind necesară dovada unei vătămări sau a faptului că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului de vânzare-cumpărare.
Soluționând cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.175 din 13martie 2009 prin care a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.5428 din 26 martie 2008,pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimatul-reclamant - și intimata-pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în baza dispozițiilor Legii nr.18/1991 i s-a constituit pârâtei dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp situat în comuna județul
Conform art.32(1) din Legea nr.18/1991 modificată arată că terenul pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate nu poate fi înstrăinat timp de 10 ani de la data înscrierii proprietății în cartea funciară sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare.
Contrar acestor dispoziții legale aceasta l-a înstrăinat lui, iar instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, fapt reținut și de către instanța de apel.
În termen legal,împotriva deciziei civile nr.175 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Instanța în mod greșit s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art.244 pct.1 Cod pr.civilă avându-se în vedere că în prezent pe rolul Judecătoriei Constanța se află în curs de soluționare o cauză civilă al cărui obiect îl constituie constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare care are legătură cu soluționarea prezentei cauze.
2.În mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamantul - are interes în promovarea prezentei acțiuni, întrucât este beneficiarul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
3.Al treilea motiv de recurs se referă la interdicția de înstrăinare a terenului asupra căruia s-a constituit dreptul de proprietate în termen de 10 ani de la înscrierea proprietății în cartea funciară prevăzut de art.32 din Legea nr.19/1991, dispoziții care nu sunt incidente în cauză,întrucât legea se referă la terenul extravilan și nu la cel intravilan, cum este cel în litigiu.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
1.În mod corect, instanța de apel a respins cererea de suspendare a cauzei deoarece dezlegarea acestei pricini nu atârnă de existența celuilalt dosar și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.244 al.1pct.1 Cod pr.civilă.
Astfel, pentru cazurile în care se constată dreptul de proprietate asupra terenurilor,legea a instituit o cauză de nulitate absolută expresă nefiind necesară dovada unei vătămări sau a faptului că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului de vânzare-cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art.244 al.1 Cod pr.civilă "instanța poate suspenda judecata". Deci, în mod corect a considerat instanța de apel ca fiind o formă de suspendare facultativă, care permite instanței ca în anumite împrejurări determinate de lege, să aprecieze asupra oportunității sistării temporare a judecății să suspende, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de apelantul-pârât.
2.De asemenea corect a reținut instanța de apel că reclamantul - justifică un interes în promovarea acțiunii, întrucât este beneficiarul unei promisiuni de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.3313 din 29 iulie 1998, în baza căruia pârâta și-a luat obligația de a-i înstrăina suprafața de teren în litigiu reclamantului la data de 30 iulie 2006 "dată la care legea va permite vânzarea" justificând interes în promovarea prezentei acțiuni are calitate procesual activă de a sta în proces.
3.Potrivit art.32(1) din Legea nr.18/1991 modificată "terenul atribuit conform art.19 alin.(1), art.21 și art.43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare."
(2)"Constatarea nulității poate fi cerută în justiție de către primar, prefectură,procuror,precum și de către oricare persoană interesată."
În speța de față, intimatei-pârâte i s-a constituit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991 eliberându-se titlul de proprietate nr.27571/1128 din 30 iulie 1996 emisă de către Comisia Județeană Pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor
Conform dispozițiilor legale mai sus menționate, înainte de împlinirea termenului de 10 ani la înscrierea proprietății în cartea funciară pârâta-intimată a înstrăinat un contract de vânzare-cumpărare autentificat, suprafața de teren în litigiu,pârâtului.
În mod corect s-a constatat de către instanță că acest contract este lovit de nulitate absolută.
Nu are relevanță împrejurarea că ulterior emiterii titlului de proprietate, terenul în litigiu pentru care s-a constituit titlul de proprietate a primit o altă categorie de folosință,înstrăinarea acestuia este sancționată cu nulitate absolută înaintea expirării termenului de înstrăinare.
Apărarea recurentului este înlăturată de către instanță, întrucât legea specială nu face distincție între terenul intravilan și extravilan asupra căruia s-a constituit dreptul de proprietate, ci sancționează cu nulitate absolută,înstrăinarea făcută înainte de împlinirea termenului de 10 ani, așa cum prevăd dispozițiile art.32 din Legea nr.18/1991.
Ca atare, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- - împotriva deciziei civile nr.175/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - C,-.-E2...20 și intimata-pârâtă -,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 29.06.2009.
Pentru președinte complet Judecători
Jud.- aflată în - -
Se semn.conf.art.261 al.2 cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ - -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./08.07.2009
Tehnored.gref./10.07.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Jelena Zalman
