Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 242/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- bis - împotriva deciziei civile nr.183 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - 2000 INTERNATIONAL SRL, - C, Al. nr.2..14...4..119 având ca obiect acțiune în constatare vânzare cumpărare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 22.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 20078 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, și s-a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta - 2000 Internațional SRL în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În fapt, între părți s-au încheiat două convenții - antecontracte de vânzare-cumpărare cu privire la bunuri imobile respectiv terenuri intravilane individualizate în cuprinsul acestor acte, la data de 21.07.2003 și 04.08.2003 în ambele stipulându-se ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare să se realizeze până la data de 15.12.2008.
Contractul autentic de vânzare-cumpărare s-a încheiat anterior datei de 15.12.2003, respectiv la data de 27.10.2003 însă acest contract a fost anulat prin sentința civilă nr. nr.5309/30.05.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr.9871/2004 care a devenit definitivă și irevocabilă la data de 03.12.2007, după exercitarea căilor de atac.
Cu privire la natura obligațiilor izvorâte din antecontractele de vânzare-cumpărare se reține că, în cazul în care debitorul nu își execută obligația, creditorul are la îndemână o acțiune în justiție, care are caracter personal și nu real, și deci este supusă prescripției extinctive, și care curge în cadrul termenului general de prescripție prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, ori, pentru reclamantă a cest drept s-a născut la data de 15.12.2003, dată ultimă de încheiere a actului autentic de vânzare cumpărare și s-a împlinit la data de 15.12.2006.
Nu pot fi primite apărările reclamantei că prescripția dreptului la acțiune s-a întrerupt prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr.9871/2004 al Judecătoriei Constanța, întrucât în cadrul acestui dosar, cererea reconvențională formulată de reclamanta de față și având ca obiect repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în cazul admiterii acțiunii în constatarea simulației și a nulității contractului, care ar fi întrerupt cursul prescripției, a fost anulată ca netimbrată.
De asemenea, susținerile reclamantei că a intrat în posesia terenurilor la data autentificării contractului, 27.10.2003 nu sunt întemeiate întrucât mențiunea din act că "societatea cumpărătoare intră de fapt și de drept în proprietatea terenului cumpărat azi, data autentificării" nu face dovada posesiei care este o stare de fapt, stare de fapt care nu a fost dovedită.
Și susținerile reclamantei în sensul că reclamanta era prezumată proprietar al terenurilor până la data de 30.05.2005 când s-a pronunțat hotărârea prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare și că, din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care acesta s-a anulat, reclamanta a avut calitatea de proprietar al bunului, exercitând asupra acestuia toate atributele dreptului de proprietate, nu pot fi primite dat fiind că nulitatea are efecte retroactive,ex tunc, actul constatat nul se consideră desființat chiar de la data întocmirii acestuia.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel reclamanta - 2000 Internațional SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
În acest sens se arată că, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3981/2003, reclamanta a intrat în deplinătatea dreptului de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul litigiului, inclusiv posesia, la data autentificării acestuia, respectiv la data de 15.12.2003.
Se relevă că, nu există nici o dispoziție contractuală contrară acestei susțineri după cum nu rezultă nici din materialul probator împrejurarea că, de la data constatării nulității absolute, reclamanta ar fi pierdut posesia asupra terenurilor.
Se relevă că, până la data de 30.05.2005, termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei, și aceasta inclusiv de către pârât.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că, până la data de 30.05.2005, reclamanta nu poate fi prezumată ca fiind proprietar al terenurilor întrucât nulitatea contractului ar produce efecte retroactive.
Se arată că, sunt de necontestat efectele retroactive ale nulității, însă acestea s-au produs de la data de 30.05.2005 când reclamanta a pierdut, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate, dată până la care, reclamanta nu a avut posibilitatea legală de a solicita instanțelor de judecată obligarea intimatului pârât la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Față de cele reliefate se apreciază că, numai de la data de 30.05.2005 s-a născut interesul legal al reclamantei de a promova o asemenea acțiune.
Se relevă că, prescripția este o instituție juridică de drept civil care sancționează pasivitatea celui împotriva căruia curge termenul ori, în cauză, nu se poate reține nici un moment pasivitatea societății reclamante.
Pe fondul cauzei se relevă că între reclamantă și pârât s-au încheiat două antecontracte de vânzare cumpărare, în formă autentică pentru vânzarea unor terenuri situate în intravilanul orașului, neexistând nici o hotărâre judecătorească care să fi constatat nulitatea absolută a acestor antecontracte și nici nu se poate susține că prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare ce a avut la bază cele două antecontracte s-ar fi constatat și nulitatea acestora.
Se învederează că, pârâtul refuză să perfecteze în formă autentică contractul de vânzare cumpărare în baza celor două antecontracte, deși societatea reclamantă a consemnat la dispoziția acestuia și diferența de preț ce mai trebuia achitată conform celor două antecontracte, astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1073 și art.1077 cod civil pentru a se admite acțiunea reclamantei.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.183 din 17 martie 2009 prin care a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă 2000 Internațional SRL în contradictoriu cu intimatul-pârât.
A fost desființată sentința civilă nr.-20078 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut că la data de 21 iulie 2003 între părți s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2883 din 21 iulie 2003 de către în baza căruia pârâtul și-a luat obligația să înstrăineze reclamantei un teren intravilan în suprafață de 612mp și suprafața indiviză de 212,35 mp reprezentând lotul 114,în schimbul prețului de 18.360 Euro contractul de vânzare-cumpărare urmând a se încheia la 15 decembrtie 2003.
Ulterior la data de 4 august 2003 între aceleași părți s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3127 din 4 august 2003 de către BNP având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a loturilor nr.117 și 118 în suprafață de 1200 mp și suprafața indiviză de 416,38 mp la pretul de 36.000 Euro.La data încheierii înscrisului sub semnătură privată s-a achitat un avans în sumă de 5.400 Euro urmând ca diferența să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 15 decembrie 2003.
La data de 27 octombrie 2003s-a perfectat vânzarea-cumpărare pentru loturile mai sus menționate conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3981 /2003 de către BNP.
Prin sentința civilă nr.5309 din 30 mai 2005pronunțată de Judecătoria Constanța rămasă irevocabilă la data de 3 decembrie 2007,s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare,părțile fiind repuse în situația anterioară fiind obligate să-și restituie pretențiile efectuate reciproc, iar dreptul la acțiune al cumpărătorului pentru constatarea vânzării-cumpărării conform antecontractelor încheiate a început să curgă la data de 30 mai 2005.
Prin urmare dreptul la acțiune nu este prescris în raport de data introducerii acțiunii, el încadrându-se în termenul general de prescripție de 3 ani conform art.7 din Decretul nr.167/1958.
S-a reținut că în cauză își găsește incidența instituția repunerii în termen și nu cea a întreruperii termenului de prescripție.
Ceea ce trebuia probat de către reclamanta-intimată pentru a împiedica curgerea termenului de prescripție nu era altceva decât să fi avut posesia bunului din momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare,împrejurare neprobată.
Pe de altă parte nici constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nici existența posesiei lucrului, nu conduce la ideea acreditată de instanța de apel, că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la momentul pronunțării hotărârii de constatare a nulității actului juridic, pentru că temeiul prezentei cereri îl constituie promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, act juridic diferit de cel a cărui nulitate s-a cerut și s-a constatat.
Ori,în cauza dedusă judecății, momentul începerii cursului prescripției extinctive se raportează la predarea posesiei bunului în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și nu în temeiul actului lovit de nulitate.
Cum în speță nu s-a predat posesia lucrului (fapt nedovedit) indiferent la ce moment se raportează cel al încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare sau încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, termenul pentru introducerea acțiunii este prescris.
Pentru cele relatate, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate,în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta 2000 International SRL C în contradictoriu cu pârâtul a învestit instanța cu o acțiune civilă, solicitând să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic pentru terenul individualizat în promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.2883 din 21 iulie 2003 de către BNP;pentru terenurile individualizate în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3127 din 4 august 2003 de BNP.
În fapt, din probele existente la dosar se reține că între părți s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.2883/2003 în baza căruia pârâta și-aluat obligația să-i înstrăineze reclamantei suprafața de 612. și suprafața indiviză de 212,35. la prețul de 18.350 Euro, contractul urmând să fie încheiat în formă autentică până la data de 15 decembrie 2003.
La data de 4 august 2003 între aceleași părți se încheie un alt antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 1200.și suprafața indiviză de 416,38 mp la prețul de 36.000 Euro urmând perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 15 decembrie 2003.
La data de 27 octombrie 2003,între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3981/2003 privitor la promisiunile de vânzare-cumpărare mai sus menționate.
Ulterior,prin sentința civilă nr.5309 din 30 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Constanța rămasă definitivă prin decizia nr.395/2006 a Curții de Apel Constanțas -a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Soluționând cauza de față, Judecătoria Constanța conform sentinței civile nr.20078 din 11 noiembrie 2008 respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În urma declarării apelului, Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.183 din 17 martie 2009 constatat că dreptul la acțiune nu este prescris și nu poate opera o întoarcere în timp urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3981/2003.
Instanța repunerii în situația anterioară operează în ceea ce privește termenul de prescripție al acestei acțiuni având ca obiect executarea obligației de vânzare a vânzătorului promitent. De la data constatării nulității contractului, curge un nou termen de prescripție, termen ce a fost împiedicat să curgă tocmai prin faptul că obligația de a încheia contractul fusese executată înainte de termenul stipulat în antecontracte.
Astfel,pornind de la definiția dată prescripției extinctive în baza Decretului nr.167/1958,prescripția are caracter sancționator, sancțiunea constând în stingerea dreptului la acțiune în sens material, neexercitat în termenul de prescripție.
. prescripției este reglementat de art.7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune" aceste dispoziții coroborându-se cu disp.art.1886 Cod civil "nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea civilă supusă acestui mod de stingere".
Concluzionând, începutul prescripției este condiționat de nașterea dreptului la acțiune, în speță data de la care reclamanta putea formula o acțiune în instanță prin care să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.Acțiunea promovată de recurent depinde în mod esențial de existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, deoarece acest contract reprezintă chiar scopul acțiunii acestuia.
În mod corect instanța de apel a apreciat că termenul de prescripție al acestei acțiuni curge de la data pronunțării sentinței civile nr.5309/30.05.2005, prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Termenul de prescripție pentru acțiunea promovată de reclamantă nu putea începe să curgă de la data de 15.12.2003 deoarece:
-la acea dată nu se născuse dreptul la acțiune, existând deja un contract de vânzare-cumpărare autentic valabil.O acțiune pe obligația de a face, respectiv de a încheia un contract identic ar fi fost inadmisibilă;
-efectul retroactivității nulității operează în ceea ce privește înlăturarea efectelor contractului și restituirea prestațiilor executate.Însă,în domeniul prescripției extinctive există termene de prescripție ce curg de la data pronunțării hotărârii instanței prin care s-a constatat nulitatea actului (de ex.termenul de prescripție pentru acțiunea prin care se solicită restituirea prestaților executate în baza contractului).
-contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în formă autentică înainte de termenul prevăzut în antecontracte.
În ceea ce privește punerea în posesie, curtea constată că prin efectul translativ de proprietate al contractului de vânzare,s-au transmis toate atributele dreptului de proprietate asupra loturilor:posesia, folosința și dispoziția.
Punerea în posesie prin predarea efectivă ar fi avut relevanță în cauză și ar fi determinat întreruperea termenului de prescripție dacă nu s-ar fi executat obligația de vânzare, iar punerea în posesie,în această situație, echivala cu o recunoaștere.În speța de față,însă așa cum am arătat, obligația de vânzare a fost executată înainte de termen.
Recurentul deși susține că reclamanta intimată nu a avut posesia terenurilor, deși vânzarea privește terenuri agricole neindividualizate și transferul acestora nu este condiționat de predarea efectivă și de încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Fiind vorba de terenuri agricole neindividualizate care nu sunt delimitate în raport de celelalte loturi învecinate, curtea constată că nici vânzătorul nu a avut niciodată posesia, singura manifestare în calitate de proprietar fiind aceea de a încheia antecontracte și apoi contractul de vânzare-cumpărare adică de dispoziție asupra dreptului de proprietate.
Așa fiind hotărârea recurată este legală.
Ca atare, curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul și va respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la cheltuieli de judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- bis - împotriva deciziei civile nr.183 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - 2000 INTERNATIONAL SRL, - C, Al. nr.2..14...4..119.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la cheltuieli de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 29.06.2009.
Pentru președinte complet Judecători
jud.- aflată în - -
se semn.conf.art.261 al.2cpc
PRESEDINTE INSTANȚĂ
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./13.07.2009
Tehnored.gref./13.07.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Jelena Zalman
