Anulare act. Decizia 2424/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2424/R/2008
Ședința publică din data de 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta recurentă - - împotriva deciziei civile nr. 658/A/21.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - O, în dosarul nr. 3822/2005, privind și pe reclamanta intimată - - și pârâții intimați - - și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI COMERȚULUI, având ca obiect anulare act.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin cererea introductivă înregistrată la data de 26.06.2003 pe rolul Judecătoriei Beiuș, sub nr. 1126/2003, reclamantele - - și - - în contradictoriu cu - - au solicitat: anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 7510/05.07.2002 dat de Ministerul Industriilor și, cu privire la imobilele identificate cu nr. top 970/2, 911/12, 910/2, 925/2, 913/2, 925/3, 910/5, 915/2, 910/7, 925/4, 916, 910/9, 925/5, 910/10, 917, 915/2 și 920/1 în CF 1248, reprezentând drum de acces spre Cariera de; anularea încheierii de întabulare 3070/2002 a Judecătoriei Beiuș și rectificarea înscrierii de sub B1 din CF 1248 în sensul restabilirii situației de carte funciară în favoarea Statului Român; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
În motivele cererii introductive, reclamantele susțin că - - are un drept de administrare asupra de, dobândit în baza nr. 727/1970, accesul la carieră fiind posibil pe un drum public, identificat prin numerele topografice menționate, asupra cărora pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în temeiul certificatului de atestare a proprietății obținut în anul 2002, cărui anulare se pretinde.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin înscrisul înregistrat la data de 23.02.2004, cele două reclamante, prin reprezentanții legali, arată că înțeleg să renunțe la judecata capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulat parțial acest act, în limitele unei suprafețe de 87.264 mp ( 48 și 50 dosar).
La data de 18 martie 2005, Ministerul Economiei și Comerțului a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată,pentru că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost anulat parțial iar reclamanta solicita anularea în întregime a încheierii de întabulare nr. 3070/2002 a Judecătoriei Beiuș, Secția Carte Funciară, ceea ce este inadmisibil față de faptul că pârâta - - a rămas titulara dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață de 129.795 mp.Întrucât suprafața de 87.264 mp. la care se referă sentința nr. 280/A/2003 a Curții de Apel Oradea, în urma aplicării hotărârii judecătorești, își reia regimul juridic de proprietate privată a statului în portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului, care a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, inclusiv pentru această suprafață, rezultă că numai acest minister are abilitatea de a solicita rectificarea cărții funciare, nicidecum reclamantele ( 94-96 dosar).
Prin sentința civilă nr. 361 din 18.03.2005 a Judecătoriei Beiuș, pronunțată în dosarul nr. 1126/2003, s-a luat act de renunțarea reclamantelor - - și - - la judecata capătului de cerere privind anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor M 03 7510/2002 dat de Ministerul Industriei și.
S-a respins capătul de cerere formulat de aceleași reclamante împotriva pârâtei - -, pentru anularea încheierii de întabulare nr. 3070/2002 dată de secția de CF de pe lângă Judecătoria Beiuș și a inscripțiilor de CF de sub B 1 din CF 1248 și restabilirea dreptului de proprietate în favoarea vechiului proprietar.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de Ministerul R Economiei și Comerțului în temeiul art. 52 proc. civ. în favoarea pârâtei.
Reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei suma de 31.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a stabilit faptul că la data de 5 iulie 2002, Ministerul Industriei și, ținând seama de propunerile Comisiei pentru stabilirea și evaluarea terenurilor, constituită în baza ordinului Ministrului nr- emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M 03 nr.7510 pentru societatea comercială cu capital de stat ființată prin Hotărârea Guvernului nr. 808 din 13 noiembrie 1998, sub denumirea "" -, terenuri ce au o suprafață de 2.170.590 mp.
Acest certificat de proprietate este rectificat de Ministerul Industriei și prin Ordinul nr. 393/2002,în sensul că se reduce suprafața dată în proprietate, cu 135.400 mp. rămânând atestată prin certificatul menționat mai sus suprafața de 81.319 mp.
Unitatea pârâtă solicită întabularea acestei suprafețe în CF de pe lângă Judecătoria Beiuș, și prin încheierea din 26 septembrie 2002 cu nr.307o, se dispune dezmembrarea și adnotarea în CF a imobilelor ce compun suprafața atribuită prin titlul de proprietate și în urma, parcelelor nou formate,o parte din imobile se readnotează în vechile de OF în favoarea vechilor proprietari
In urma acestor operațiuni de CF, Societatea Comercială - obține extrasul de CF nr. 1248, dat în baza încheierii nr. 3070/2002, prin care-și atestă dreptul de proprietate asupra numărului de 37 de imobile, ce compun suprafața atribuită prin certificatul de proprietate 03 nr.7510/05.07.2000.
Prin sentința nr. 280/CA/2003 din 01.07.2003 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamantei - - și a fost anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 7510/2002, cu privire la suprafața de 87.264 mp. teren, care în natură reprezintă Cariera de.
În raport cu această situație de fapt, prima instanță a considerat că reclamantele nu au calitatea de a cere anularea încheierii de întabulare și rectificarea înscrierii în CF nr. 1248, întrucât nu au avut și nu au înscris un drept de proprietate în această coală funciară, în sensul legii interesat în a promova o astfel de acțiune fiind Statul Român, iar nu reclamantele.
Mai mult decât atât, chiar în ipoteza justificării unui interes în promovarea prezentei acțiuni, o rectificare a colii funciare nu ar fi posibilă atâta timp cât suprafața de teren în limitele căreia a fost anulat titlul de întabulare al pârâtei nu a fost identificată sub aspect topografic, printr-o expertiză de specialitate și nu au fost efectuate dezmembrările parcelare, corpul funciar asupra căruia pârâta are înscris un drept de proprietate fiind compus din mai multe parcele.
Or, în cauză, niciuna dintre părți nu a considerat utilă administrarea probei cu expertiza topografică, reclamantele apreciind că există probe suficiente câștigate cauzei care să le justifice interesul în admiterea acțiunii.
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantelor și, pe cale de consecință, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, apreciind că nu a fost lezat interesul pârâtei prin soluția dată litigiului.
Prin decizia civilă nr. nr. 658/21.06.2007 pronunțată în dosarul nr. 3822/2005 al Tribunalului Bihor, s-a luat act de renunțarea apelantei - - la apelul formulat.
A fost respins ca nefondat apelul introdus de apelanta - - în contradictoriu cu intimata - - și Ministerul Economiei și Comerțului
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 3.571 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivele deciziei, instanța de apel a învederat faptul că niciuna dintre reclamante nu a notat în cartea funciară un drept real care să îi justifice accesul la cariera de exploatare pe drumul identificat prin parcelele funciare menționate în cererea introductivă.
Mai mult decât atât, tribunalul constată că reclamantei - - i-a fost concesionat dreptul de exploatare a resurselor și rezervelor de calcar din perimetrul prin licența de exploatare nr. 179/2000, anulată ulterior prin Ordinul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale B emis cu nr. 123/22.09.2005. Prin urmare, motivul pentru care reclamantele au solicitat rectificarea cărții funciare, respectiv necesitatea asigurării accesului la cariera de exploatare nu mai subzistă.
Așa fiind, instanța de apel a considerat că niciuna dintre reclamante nu justifică un interes actual în promovarea prezentei acțiuni în justiție, în raport atât cu dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938, cât și cu cele ale Legii nr. 71996.
Instanța de apel evocă Decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile unite, prin care se statuează în sensul incidenței Legii nr. 7/1996.
Referitor la utilitatea probei cu expertiza topografică, probă solicitată de reclamante în apel, instanța a considerat că prin aceasta se urmărește determinarea întinderii dreptului de proprietate al coproprietarilor în raport cu suprafața drumului existent, se tinde practic către o sistare a coproprietății, și aceasta în condițiile în care celălalt coproprietar, Statul Român, nu a fost atras în proces or, reclamantele nu se pot substitui în drepturile statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - -, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost precizată, cu consecința radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei - -, înscris în temeiul certificatului de atestare a proprietății seria - nr. 7510/2002, întrucât:
1. Hotărârea instanței de apel se sprijină pe motive contradictorii, atâta timp cât este susținută temeinicia sentinței pronunțată de judecătorie, care a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a solicitat proba cu expertiza, absolut necesară identificării terenurilor care au fost radiate din titlul de întabulare al pârâtei, iar pe de altă parte, instanța de apel respinge ca inadmisibilă cererea de administrare a probei cu expertiza, motivând prin aceea că se urmărește practic o sistare a coproprietății.
În realitate, în considerentele hotărârii de anulare parțială a certificatului de atestare a proprietății, respectiv ale sentinței nr. 280/CA/2003 a Curții de Apel Oradea, se precizează expres despre ce terenuri este vorba și cu toate acestea în prezent, pârâta are înscris un drept de proprietate în limitele unei suprafețe mai mari cu 87.264 mp. Teren decât aceea la care este îndreptățită și cele două instanțe au refuzat radierea celor două suprafețe din cartea funciară.
2. Instanțele au schimbat natura actului juridic dedus judecății, în condițiile în care nu s-a pus în discuție, în cursul procesului, existența unei cereri de partaj judiciar.
3. Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantelor și a interesului acestora în promovarea acțiunii, recurenta apreciază că statuările instanțelor de fond sunt complet greșite, atâta timp cât art. 36 din Legea nr. 7/1996 conferă calitate procesuală într-o acțiune în rectificare de carte funciară oricărei persoane interesate.
Reclamatele au tot interesul să cunoască cine este titularul real al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu întrucât doresc să obțină o seri tute de trecere - drept real care poate fi constituit doar de către proprietar - fiind prin urmare evident că au interesul în promovarea acțiunii.
Judecătorului îi este interzis să instituie o incapacitate procesuală în condițiile în care incapacitățile sunt prevăzute în mod expres de lege, iar în speță Legea nr. 71996 conferă legitimitate procesuală reclamantelor într-un mod ce nu poate fi restrâns.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 combinat cu art. 312 alin. 1-3. proc. civ.
Intimata - - a răspuns motivelor de recurs prin întâmpinare înregistrată la data de 13.11.2007, solicitând respingerea acestora, în esență pentru că recurentei nu-i profită sentința de anulare parțială a titlului de întabulare al pârâtei, deoarece nu a fost parte în acel litigiu.
În primă instanță, reclamanta și-a justificat interesul în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară invocând un drept de administrare asupra carierei de exploatare a calcarului, iar în apel s-a folosit de alte temeiuri de fapt și de drept, invocând necesitatea unei expertize care să identifice parcelele cu privire la care titlul de întabulare a fost anulat; se apreciază că există o încălcare a dispozițiilor art. 292. proc. civ.
De altfel, dreptul de administrare invocat de reclamante nu a fost înscris în cartea funciară, prin urmare nu poate fi opus pârâtei, actul normativ în baza căruia a fost dobândit este caduc, iar pârâta are o licență de exploatare a tuturor zăcămintelor din perimetrul minier, aprobată prin hotărâre de Guvern și publicată în Monitorul Oficial.
Nu se verifică, în opinia intimatei, dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, sub aspectul interesului pe care trebuie să îl justifice în proces persoana care solicită anularea unei întabulări.
Prin încheierea din 18.09.2008 a Curții de Apel Oradea, cauza a fost scoasă de pe rolul acestei instanțe și trimisă Curții de APEL CLUJ spre continuarea judecății, în considerarea încheierii nr. 4768/09.07.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de petenta - -.
Pe rolul Curții de APEL CLUJ, cauza a fost înregistrată cu nr-.
Cu prilejul dezbaterilor judiciare orale asupra fondului, cât și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după închiderea acestor dezbateri, la data de 11.12.2008, recurenta - - a solicitat instanței de recurs, în principal, casarea deciziei civile nr. 658/A/21.06.2007 a Tribunalului Bihor și a sentinței civile nr. 361/18.03.2005 a Judecătoriei Beiuș cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Beiuș, raportat la numeroasele erori și poziții ambigue ale instanțelor, precum și la faptul că se impune lămurirea situației juridice a terenului pe care se află amplasat drumul spre carieră, pentru a fi tranșată și problema accesului.
Mai mult decât atât, trebuie constatat că Judecătoria Beiuș nu a dispus citarea Statului Român în cauză, printr-o lipsă de rol activ a judecătorului, și aceasta cu toate că reclamantele au solicitat restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea Statului Român.
Se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuș și pentru că instanțele nu au soluționat cauza în fond, invocând în principal lipsa calității procesuale active a reclamantelor.
În subsidiar, recurenta a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, deoarece litigiul nu poate fi soluționat fără administrarea probei cu expertiza topografică, pentru identificarea drumului de acces în carieră.
În mod "cu totul subsidiar", aceeași recurentă a solicitat modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și modificarea sentinței în parte în sensul admiterii acțiunii și anulării parțiale a încheierii de întabulare 3070/2003, cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâtei pentru terenul care reprezintă drumul de acces în cariera și restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea Statului Român.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 12.12.2008, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, apreciind că toate cele trei motive de recurs susținute ca fiind motive de ordine publică, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului, nu pot fi primite.
Asupra recursului declarat în cauză, curtea constată următoarele:
Referitor la cele trei motive de recurs invocate de recurentă cu prilejul dezbaterilor judiciare orale asupra fondului, apreciate a fi motive de ordine publică care pot fi invocate și în afara termenului legal de motivare a recursului, curtea constată că două dintre acestea nu sunt motive de ordine publică și, mai cu seamă, nu sunt motive noi, ci o dezvoltare a motivelor evocate prin declarația de recurs depusă în termenul legal. Este vorba despre obligativitatea administrării probei cu expertiza topografică și a greșitei soluționări a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor.
Rămâne cel de-al treilea motiv de recurs, care ar putea fi unul de ordine publică, și anume, judecata în fața instanțelor de fond s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată, în speță a Statului Român.
Curtea observă însă că Statul Român nu are calitatea de parte în proces, întrucât nu a fost chemat în judecată de reclamante, în calitate de pârât și nici nu a intervenit în proces. Prin urmare, nu se poate reține culpa instanțelor de fond prin aceea că au procedat la judecată în lipsa părții care nu a fost regulat citată.
Este adevărat că prin art. 129.proc.civ. se consacră legislativ principiul rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia, în opinia recurentei, prima instanță avea obligația să introducă în proces Statul Român și să dispună citarea acestuia în calitate de pârât.
De esența procesului civil este însă principiul disponibilității or, în considerarea acestuia, instanța civilă nu poate proceda din oficiu la introducerea unei părți în proces, aparținând în exclusivitate reclamanților dreptul de a stabili cadrul procesual, în privința părților și a obiectului cererii deduse judecății. Atâta timp cât, în prezentul proces, reclamantele nu au înțeles să cheme în judecată și Statul Român, în mod corect instanțele de fond au hotărât asupra acțiunii în limitele stabilite în mod suveran de către reclamante.
Prin urmare, acest motiv de recurs urmează a fi înlăturat de curte ca neîntemeiat.
Sub aspectul stării de fapt, curtea reține că a fost stabilită cu certitudine împrejurarea că suprafața de 87.264 mp. teren este inclusă în perimetrul de și acest teren a fost cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 7510/05.07.2002, eliberat în favoarea pârâtei - -, pentru o suprafață totală de 217.059 mp. teren, rectificată ulterior la o suprafață de 81.319 mp. teren.
Acest certificat de atestare a dreptului de proprietate a reprezentat titlul de întabulare al pârâtei în CF 1248, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate prin încheierea CF nr. 3070/2002.
În limitelor celor 87.264 mp. teren, certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei a fost anulat, prin sentința civilă nr. 280/CA/01.07.2003 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă în urma respingerii recursului și opozabilă pârâtei - -.
Reclamantele în proces, - - și - - au solicitat, în contradictoriu cu - -, anularea încheierii de întabulare nr. 3070/2002, radierea dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 87.264 mp. teren și restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea Statului Român, motivând prin aceea că reclamanta - - are un drept de administrare asupra carierei de marmură, iar pârâta și-a înscris dreptul de proprietate cu privire la drumul de acces către locul de exploatare or,tocmai în privința acestui drum de acces titlul de întabulare a fost anulat.
Observă curtea că reclamanta - -, prin declarația depusă în dosarul instanței de apel, a arătat că "renunță la proces" ( 17 dosar), tribunalul luând act de această manifestare de voință prin decizia pronunțată și care face obiectul recursului. Or, sub acest aspect, legalitatea deciziei tribunalului nu a fost contestată, devenind irevocabilă, în privința acestei reclamante,hotărârea prin care prima instanță a respins acțiunea.
A declarat recurs exclusiv reclamanta - -,în nume propriu, astfel că o ipotetică soluție de admitere a recursului, cu consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare, în sensul celor pretinse de recurentă, ar determina reluarea judecății în fond exclusiv în ceea ce privește acțiunea reclamantei - -, care nu a avut calitatea de parte în procesul de anulare a titlului de întabulare al pârâtei, nu a invocat și nu a justificat, în prezentul proces, un interes propriu pentru admiterea cererii de rectificare a cărții funciare, existența dreptului de administrare a carierei de calcar și a unei licențe de exploatare fiind opuse pârâtei numai de către reclamanta - -.
Totodată, observă curtea că, în recurs, această reclamantă își justifică interesul în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară prin aceea că dorește stabilirea unui drept de servitute de trecere fiind așadar interesată în a se stabili cu certitudine identitatea titularului dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
În drept
Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și a Imobiliare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Potrivit art. 36 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Potrivit dispozițiilor art. 3.9 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Birourilor de cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633 din 13.10.2006 ( Of. nr. 1049 din 29 decembrie 2006), prin persoană interesată se înțelege aceea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.
În cauză, actul în temeiul căruia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în CF 1248, prin încheierea de CF nr. 3070/2002, în contradictoriu cu Statul Român, este certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 7510/05.07.2002 dat de Ministerul Industriilor și, care a fost ulterior anulat în parte, în limitele unei suprafețe de 87.264 mp. printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Se verifică, așadar, ipoteza art. 36 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, o acțiune în rectificarea cărții funciare nr. 1248 fiind în principiu admisibilă, atâta timp cât limitele dreptului real înscris sunt cele menționate în titlul de întabulare și acesta a fost parțial anulat, astfel că, în prezent starea tabulară nu mai corespunde cu situația juridică reală.
Titularul unei astfel de acțiuni civile în justiție poate fi numai o persoană interesată, în înțelesul textelor normative evocate mai sus, respectiv aceea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept lezat prin înscrierea a cărei rectificare se pretinde.
Recurenta - - nu a invocat nicicând existența unui drept propriu referitor la corpul funciar asupra căruia pârâta are înscris dreptul de proprietate, un drept trecut sau actual, care să fi fost lezat prin această înscriere și care să îi justifice interesul personal, legitim și actual în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară.
Invocă recurenta, pentru prima dată în recurs, un drept viitor, potențial, de trecere asupra terenului aflat în proprietatea pârâtei, însă acesta nu poate justifica prezentul demers judiciar atâta timp cât înscrierile operate în cartea funciară sunt guvernate de principiul publicității materiale, consacrat prin art. 33 din Legea nr. 7/1996, cuprinsul cărții funciare considerându-se exact în folosul acelora care și-au înscris cu bună-credință un drept real în cartea funciară.
Întrucât, în prezent, dreptul de proprietate asupra corpului funciar în integralitatea sa este înscris în favoarea pârâtei, în raporturile cu terții cuprinsul cărții funciare se consideră exact, astfel că omisiunea rectificării nu reprezintă pentru recurentă un impediment legal în promovarea unei acțiuni având ca obiect stabilirea dreptului de servitute de trecere.
Curtea apreciază, așadar, că rezolvarea pe care instanțele de fond au dat-o litigiului, respingând acțiunea în rectificare, în principal pentru lipsa interesului reclamantelor în exercitarea acesteia, analizat ca și condiție de admisibilitate a unei acțiuni în justiție și de natură a influența, în cauză, calitatea procesuală activă, este cea corectă.
realității faptul că instanțele de fond au invocat în considerentele hotărârilor pronunțate caracterul util al probei cu expertiza topografică în cauză, în condițiile în care anularea titlului de întabulare al pârâtei a fost una parțială, iar corpul funciar care face obiectul înscrierii este compus din mai multe parcele, însă această mențiune este una subsidiară, considerentele care susțin în mod fundamental soluția fiind cele referitoare la lipsa interesului și, prin aceasta, a calității procesuale active a reclamantelor în proces. Prin urmare, este speculativă afirmația recurentei referitoare la existența unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârilor atacate, în sensul art. 304 pct. 7. proc. civ. și absolut nejustificată invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8. proc. civ. atâta timp cât acțiunea a fost judecată de instanțe ca o acțiune în rectificare de carte funciară și nu ca una de partaj.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține în tot hotărârea atacată.
În baza dispozițiilor art. 316 raportat la art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 274 alin. 3. proc. civ. curtea va obliga recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, stabilite în cuantum de 5.000 lei, prin micșorarea cheltuielilor reprezentând onorariu avocațial, față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de cei doi avocați în recurs. Curtea apreciază că suma de 5.000 lei este una potrivită și de natură a asigura respectarea principiului echității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - împotriva deciziei civile nr. 658/A din 21 iunie 2007 Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr. 3822/2005, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei - - județul B, suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
2ex/
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
