Anulare act. Decizia 253/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 253
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 703 din data de 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 20176 din data de 17 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de avocați și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimata pârâtă, a depus la dosar în două exemplare întâmpinare, comunicând un exemplar apărătorului recurentului reclamant.
Avocat pentru recurentul reclamant, a arătat că nu solicită termen pentru observare.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă și 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței pronunțată de Judecătoria Craiova, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
A arătat că, instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că, deși la instanța de fond nu au fost administrate probatoriile care se impuneau, procedând la o greșită interpretare a probatoriului și omițând analiza aspectelor esențiale pentru dezlegarea pricinii, în faza apelului, după suplimentarea parțială a probatoriului, în cauză nu s-ar fi făcut dovada temeiniciei pretențiilor formulate, fiind astfel menținută soluția instanței de fond, care a dispus respingerea acțiunii precizate.
Avocat pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, apreciind că ambele instanțe au analizat riguros situația de fapt, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă, a achiesat la concluziile puse de avocat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 29.01.2007, sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta () anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6753/12.08.2005 la BNP.
In motivarea cererii, legal timbrate, reclamantul a arătat că prin contractul menționat a transmis pârâtei apartamentul proprietatea sa în urma presiunilor psihice exercitate de aceasta, după ce consumase băuturi alcoolice, contra prețului de 30.000 lei, pe care însă nu i-a primit.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.06.2007 și denumită "precizare la acțiune", reclamantul a invocat două noi cauze de nulitate a convenției și anume eroare asupra naturii actului juridic încheiat și lipsa cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1477/01.02.2008, instanța a respins acțiunea reținând că actul de vânzare cumpărare s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și că intenția reală a părților a fost cea care rezultă din acel act.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul arătând ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra precizării la cererea de chemare în judecată, nu a verificat lipsa cauzei și nu a administrat probe cu privire la precizarea la acțiune.
Prin decizia civila din 11.06.2008, Tribunalul Dolja admis apelul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind sentința nelegală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 28.08.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.20176/17.12.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, obligat reclamantul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6753/12.08.2005 la BNP, reclamantul în calitate de vânzător a transmis pârâtei în calitate de cumpărătoare nuda proprietate asupra apartamentului compus din două camere și dependințe situat in C, cartier 1 Mai, - 65,. 4 contra sumei de 30000 lei; totodată pârâta asumându-și obligațiile de a respecta uzufructul viager al vânzătorului și de a prelua debitele aferente la impozit, întreținere etc. Potrivit mențiunilor înserate în contract, părțile au citit actul, fiind de acord cu conținutul lui, iar vânzătorul a primit în întregime prețul vânzării la data autentificării actului.
Verificând argumentul reclamantului potrivit căruia actul încheiat este lovit de nulitate întrucât a fost în eroare cu privire la natura sa juridică instanța a constatat lipsa de temeinicie a acestuia având în vedere următoarele considerente:
Eroarea asupra naturii actului invocată de reclamant nu este însă un viciu de consimțământ pentru ca, în sensul art. 954, eroarea constituie viciu de consimțământ atunci când constă în falsa reprezentare asupra calităților substanțiale ale obiectului actului sau asupra persoanei cocontractante.
In speță, eroarea invocată are caracter de obstacol în cale realizării acordului de voință și echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea actului în formă autentică de către notar. Or, aceasta cauză de nulitate-eroarea asupra naturii actului-nu poate fi primită atunci când este invocată în legătură cu un act autentic pentru că aceasta ar însemna ca, în fața notarului, partea să nu-și fi exprimat consimțământul cu privire la convenția constatată de acesta prin înscris autentic.
Aceasta mențiune poate fi combătută doar prin proba falsului, întrucât este constatarea personală a notarului public că părțile s-au prezentat și și-au exprimat consimțământul la autentificarea înscrisului constatator al convenției de vânzare cumpărare și nu a altei convenții - de întreținere - cum a pretins reclamantul.
Analizând un alt motiv de nulitate absolută invocat de reclamant și anume lipsa cauzei determinată de lipsa scopului imediat, întrucât reclamantul nu a urmărit și nu a primit nicio contraprestație sub forma unei sume de bani în schimbul dreptului de proprietate transmis, instanța a reținut că art. 967. civ instituie o prezumție de existență a cauzei care, în speță, se coroborează cu mențiunea reclamantului din cuprinsul contractului potrivit căreia a primit prețul în întregime la data autentificării actului - pe care instanța o califică a fi o mărturisire extrajudiciară care poate fi revocată doar pentru eroare de fapt în cond art. 1206 alin. 2 teza a II a civ. Instanța a apreciat că aceste mijloace de probă, pe de o parte, nu pot fi răsturnate de afirmațiile martorilor audiați nemijlocit potrivit cărora "parata nu i-a dat reclamantului nicio suma de bani" care tind a dovedi fapte nedefinite negative, iar nu un fapt trecut, pertinent, precis despre care martorul are cunoștință personal pentru a putea fi calificate o mărturie, iar, pe de altă parte, sunt apte a stabili lipsa de fundament motivului invocat.
In ceea ce privește încălcarea disp art. 1303.civ instanța a reținut că prin noțiunea de preț serios urmează a se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea prețului depinde de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut. Prețul trebuie să fie, de regulă, proporțional cu valoarea lucrului vândut, părțile fiind însă libere să determine valoarea bunului și deci prețul lui, care poate fi astfel mult superior sau inferior valorii reale a bunului.
In speță, instanța a apreciat prețul a fi unul rezonabil, proporțional cu valoarea dreptului transmis, având în vedere, pe de o parte, că acesta trebuie raportat doar la nuda proprietate a imobilului (reclamantul păstrându-și uzufructul viager), iar pe de altă parte raporturile de rudenie dintre părțile contractante care pot face inoperantă raportarea la valoarea stabilită pe baza cererii și ofertei pe piață liberă.
Cu privire la neîndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate (în temeiul principiului autonomiei de voință) de a prelua debitelor aferente la impozit, întreținere etc, instanța a apreciat că aceasta poate atrage sancțiunea rezoluțiunii contractului și nu pe cea a nulității acestuia. Întrucât instanța nu a fost legal investită cu o cerere având ca obiect rezoluțiunea acordului de voință ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de către una dintre părți, în conf. cu art. 129 alin. 6 Cod pr. civ. nu va statua asupra acesteia.
Cât privește presiunile psihice constând în insistențe, cadouri, telefoane și vizite exercitate de către pârâtă asupra reclamantului pentru a-l determina să încheie contractul, instanța a apreciat ca acestea nu întrunesc elementele violentei morale - viciu de consimțământ (definită a fi amenințarea unei persoane cu un rău de natură a-i produce o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat) pentru a interveni sancțiunea nulității relative a acestui act.
Consumul de alcool sub influența căruia s-ar fi aflat reclamantul în momentul exprimării acordului de voință nu este a fi determinat, în aprecierea instanței, o lipsă temporară de discernământ ca urmare a unei incapacități naturale întrucât potrivit mărturiei numitului care a însoțit părțile până la biroul notarial, acesta "nu se afla în stare de ebrietate". Instanța nu a dat relevanță juridică declarației martorului potrivit căreia "reclamantul era băut rău", apreciind-o a nu fi pertinentă întrucât acesta s-a întâlnit cu reclamantul ulterior încheierii contractului, astfel încât nu a putut relata asupra stării acestuia din momentul exprimării acordului de voință.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, se arată că instanța de fond nu a respectat îndrumările deciziei de casare pronunțată în cauză. Astfel, potrivit art.315 pr.civ. în care de casare, hotărârile instanței de casare asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin decizia civilă nr.327 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, instanța de casare a reținut faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două motive de nulitate invocate prin precizarea la cerere, precum și faptul că instanța de fond a administrat probele făcând abstracție de precizarea la cerere. Pe cale de consecință, instanța de casare a reținut necercetarea fondului cu privire la precizarea formulată, respectiv cu privire la cea de a doua cauză de nulitate. Față de acest considerent în rejudecare, instanța de fond era obligată să administreze întreg probatoriul necesar pentru cercetarea capătului de cere formulat prin precizare.
Cu toate acestea, în rejudecare, instanța de fond prin încheierea de ședință din 1.10.2008 a dispus respingerea probatoriilor solicitate, respectiv proba cu interogatoriul intimatei pârâte și proba cu martori cu motivarea că probele nu sunt utile cauzei.
Obiectul probațiunii viza dovedirea intenției reale, interne a părților la încheierea actului, precum și a faptului că în privința sumei de bani stipulată în contract cu titlu de preț nu a existat intenția reală ca aceasta să fie pretinsă și să fie plătită drept contraprestație cuvenită vânzătorului.
A arătat că soluția este nelegală și netemeinică cât privește prima cauză de nulitate invocată, respectiv eroarea obstacol.
Instanța de fond a făcut confuzie între exprimarea consimțământului, care în cazul actelor autentice reprezintă o constatare personală a agentului instrumentator și care face dovadă până la înscrierea în fals, și nevalabilitatea consimțământului exprimat care poate fi invocată și dovedită cu orice mijloc de probă admis de lege.
Astfel, soluția pronunțată este vădit netemeinică, întrucât, pe de o parte, probatoriul administrat în fața instanței de fond a fost greșit interpretat de aceasta, iar pe de altă parte, cu privire la aspectele invocate prin precizarea la acțiune, probatoriul a fost insuficient.
Prin dec. civilă nr. 703/2009 a Tribunalului Doljs -a dispus respingerea apelului ca nefondat, reținându-se că în raport de probatoriile administrate rezultă că contractul autentificat este corect și legal, că nu există nici un motiv de nulitate sau anulare a acestuia și că părțile au întocmit convenția în deplină cunoștință de cauză având în vedere atât conținutul cât și efectele lui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea ei ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a motivat susținând că instanța nu a analizat voința corectă a părților la întocmirea actului și că nu a apreciat și nu a administrat toate probele dispuse prin casarea cu trimitere. S-a ajuns ca partea să fie lezată de lipsa unui grad de jurisdicție, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. Nu s-au avut de asemenea în vedere alte elemente ale convenției, respectiv neplata prețului și caracterul derizoriu al acestuia.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 327/2008 a Tribunalului Doljs -a admis apelul reclamantului, dispunându-se desființarea cu trimitere a cauzei pentru o nouă judecare la instanța de fond. S-a indicat acesteia administrarea de noi probe legate de motivele de nulitate invocate de reclamant și pronunțarea în consecință referitor la aceste motive.
Aceste indicații erau așadar obligatorii pentru instanța de rejudecare, aceasta trebuind să administreze toate probele pertinente și concludente propuse de reclamant, și numai după administrarea probatoriului să se pronunțe asupra acțiunii acestuia.
Or, instanța de fond nu a administrat acest probatoriu, fapt ce a obligat tribunalul în apel să procedeze la completarea lui. Ca urmare tribunalul, în loc să verifice temeinicia sentinței atacate, s-a transformat în instanță de fond pentru suplimentarea și administrarea probatoriului ce trebuia admis și administrat la judecătorie. În acest fel, Curtea ca instanță de recurs nu poate analiza temeinicia acestor probe, fiind limitată de dispozițiile art. 304 Cod pr. civ.
În atare situație, partea în favoarea căreia s-a dispus obligativitatea completării probatoriului nu mai poate solicita analiza temeiniciei conținutului respectivelor probe.
Tribunalul, care avea posibilitatea analizei de netemeinicie s-a transformat în instanță de administrare a probelor, iar Curtea este limitată în cenzura ei doar de analiza criticilor de nelegalitate.
Ca urmare, partea s-a văzut în imposibilitatea formulării unor critici complete legate de probele și conținutul lor, limitându-i-se în acest mod accesul la justiție.
Se impune în consecință casarea ambelor hotărâri atacate și conform art. 312 Cod pr. civ. trimiterea cauzei pentru rejudecare la judecătorie.
Instanța de fond are astfel posibilitatea și obligația îndeplinirii tuturor obligațiilor rezultate din decizia de desființare a tribunalului, dând astfel posibilitatea acestuia să cenzureze în apel, ca instanță de control, toate aspectele legate de obiectul cauzei, atât cele de nelegalitate, cât și cele de netemeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 703 din data de 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 20176 din data de 17 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează ambele hotărâri atacate și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex/24.02.2010
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
