Expropriere. Speță. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 12,. 1,. 20, județul G, împotriva sentinței nr. 308 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC SA, cu sediul în,-, județul G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, reprezentând apelantul reclamant și consilier juridic, reprezentând intimatul pârât SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimatul pârât SC SA, după care;
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării apelantului reclamant prin apărător, avocat, care a învederat că a observat conținutul acesteia și nu solicită termen în acest sens.
Nemaifiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de soluționare, Curtea a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, reprezentând apelantul reclamant a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și în această fază procesuală.
Consilier juridic, reprezentând intimatul pârât SC SA a pus concluzii de respingere a apelului, susținând că, din punctul său de vedere nu sunt justificate aceste cheltuieli de judecată, acest dosar necomportând dificultăți.
În subsidiar, în situația în care apelul se va admite, a solicitat reducerea onorariului de avocat, potrivit art. 274 alin.3 Cod pr. civ
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării la plata, în totalitate, a cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- (număr nou -), reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Energetic SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate în baza disp.art.111 pr.civ. caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987 și calitatea de proprietar a reclamantului asupra unui teren de 250. și a unei case de locuit construită pe acest teren, cu motivarea că imobilul expropriat este liber, terenul și construcțiile nu au fost utilizate în termenul de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, nefiind afectat de lucrările miniere, reclamantul având în continuare posesia imobilului, posesie pe care el împreună cu autorul său au exercitat-o de peste 20 de ani de la data exproprierii.
În cauză a formulat cerere reconvențională SC Energetic SA prin care s-a arătat că pârâta reclamantă este de acord cu caducitatea Decretului de expropriere, solicitând însă obligarea reclamantului pârât să restituie suma de 33.391 lei care să fie actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 8 iulie 1997 până la data plății.
În urma probelor administrate, instanța a reținut următoarea stare de fapt și de drept atât cu privire la cererea principală, cât și cu privire la cererea reconvențională.
Inițial reclamantul a solicitat instanței de judecată prin cererea înregistrată sub nr- ca în contradictoriu cu Energetic să se dispună retrocedarea în natură a unui imobil format din teren în suprafață de 250. și a unei case de locuit situată în comuna, sat -, teren ce se învecinează la R cu drumul, la A-cu drumul, la cu și la MN G, imobil ce i-a fost expropriat prin Decretul 193/1987.
În motivarea cererii a susținut că este moștenitorul legal al lui, care a decedat la 6 noiembrie 1996, și de la care s-a expropriat pentru lucrări miniere în anul 1987 imobilul respectiv, pentru care a primit despăgubiri de la stat suma de 33.396 lei.
A mai arătat, de asemenea, că scopul exproprieri nu a fost îndeplinit, imobilul nefiind afectat de lucrări miniere și nici nu a fost făcută o nouă declarație pentru utilitate publică, iar reclamantul în calitate de moștenitor al autorului, ca și autorul său, s-au aflat permanent în posesia imobilului.
Cererea și-a întemeiat-o pe disp.art.35 din Legea 33/1994
La dosarul cauzei a fost depus Decretul de expropriere nr.193/1987, tabelul nominal pentru plata despăgubirilor pentru terenurile expropriate conform 193/1987 și din care rezultă că la poziția 5,6 nr. proces verbal de evaluare 44/1988 autorul reclamantului a încasat suma de 33.396 lei.
Prin sentința civilă nr.335/10.10.1997 a fost admisă excepția ne competenței materiale tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Tg- Tribunalul a reținut că, prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, formulată inițial ca o acțiune în expropriere, întemeiată pe disp.art.35 din Legea 33/1994, într-o acțiune în constatarea caducității decretului, competența revine Judecătoriei Tg- Această instanță a înregistrat cauza sub nr-,și s-a declarat la rândul ei necompetentă, solicitând Curții de Apel Craiova ca prin regulator de competență să stabilească care este instanța competentă în soluționarea cauzei.
Prin decizia nr.5 din 19 martie 2008, prin care s-a rezolvat conflictul de competență între cele două instanțe, Curtea a stabilit competența în favoarea Tribunalului Gorj, reținându-se că scopul final pe care-l urmărește reclamantul tinde la restituirea imobilului ce a aparținut autorului reclamantului și reclamantului și care a fost expropriat prin Decretul 193/1987.
Stabilindu-se competența în favoarea Tribunalului Gorj -Secția Civilă cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința civilă nr.12/23.01.2009 a fost admisă excepția formulată de pârâta Energetic, instanța reținând că dispozițiile art.35 din Legea 33/1994 în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate 6.03.1945- 22.12.1989 nu mai sunt aplicabile din momentul în care a intrat în vigoare Legea 10/2001. Astfel s-a respins cererea în constatare formulată de reclamantul precum și cererea reconvențională formulată de pârâta SC Energetic SA prin care solicita ca reclamantul să fie obligat să restituie suma pe care a primit-o în cazul în care acțiunea acestuia a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat apel, apel ce a fost admis prin decizia nr.156/19 mai 2009 Curții de Apel Craiova, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Gorj.
Din considerentele deciziei 156 din 19 mai 2009 s-a reținut că în raport de obiectul acțiuni precizate și de scopul urmărit în formularea cereri de chemare în judecată, acela de a i se recunoaște calitatea de proprietar asupra bunului imobil, acțiunea reclamantului se întemeiază pe disp.art.111 pr.civ. și sub acest aspect trebuie să se pronunțe instanța de fond cu privire la caducitatea decretului de expropriere.
Cauza a fost înregistrată sub nr.-, instanța punând în discuția părților temeiul juridic al acțiunii reclamantului, precum și al cererii reconvenționale formulată de către pârâta reclamantă.
Prin sentința nr.308 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulată de împotriva pârâtei SC Energetic SA.
S-a constatat caducitatea Decretului de expropriere cu privire la suprafața de 497 mp teren situat în satul, comuna având ca vecini la nord - drumul comunal, la est - Drum, la sud - N G și la vest -, expropriere instituită prin Decretul nr. 193/1987.
S-a constatat calitatea de proprietar al reclamantului cu privire la teren.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC Energetic.
A fost obligat reclamantul să restituie pârâtei suma de 33.396 lei sumă încasată la 09.11.1988, reactualizată cu indicele de inflație începând cu 09.11.1988 până la data restituirii sumei.
A fost obligată pârâta să plătească 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat după cum urmează: 2000 lei potrivit chitanței din 15.04.2009; 700 lei în dosarul nr. 58/8/98/2007 potrivit chitanței din 26 iunie 2007.
S-a redus onorariul de la 1000 lei la 500 lei din chitanța eliberată la 10.11.2009.
S-au respins celelalte cheltuieli privind onorariu avocat.
A fost obligată pârâta la 250 lei onorariu expert către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 111 Cod pr. civ, acțiunea în constarea caducității decretului de expropriere și a calității de proprietar a reclamantului fiind întemeiată, și corelativ, și cererea reconvențională, al cărei temei de drept îl constituie principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Cererea accesorie având ca obiect cheltuielile de judecată a fost admisă în parte, onorariile de avocat fiind diminuate potrivit art. 274 alin.3 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile a declarat apel reclamantul, criticând soluția primei instanțe sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, respectiv reducerii onorariului de avocat.
S-a susținut că deși instanța de judecată are îndrituirea de a cenzura, din perspectiva art. 274 Cod pr.civ. obligarea părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, în speță nu subzistă nici un element care să justifice o atare soluție. Astfel, pentru pronunțarea hotărârii apelate prin care se tranșează fondul, a fost nevoie de 2 ani de zile, iar speța a avut o complexitate deosebită, punând în discuție numeroase aspecte de ordin juridic. În plus, apărătorul reclamantului a depus efort în susținerea cauzei, asigurând asistență juridică în toate etapele procesuale, prin redactarea de cereri, administrarea de probe, exercitarea și susținerea căilor de atac.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la data de 23.02.2010, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Apelul nu este fondat.
Temeiul juridic al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată îl reprezintă atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, declanșând o răspundere civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998- 999, Cod civil, în al cărei conținut intră obligația de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost obligată să le suporte.
S-a reținut de prima instanță că suma totală solicitată, reprezentând onorarii de avocat, este nejustificat de mare în raport de obiectul acțiunii și munca prestată de avocat, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.3 Cod pr. civ. și s-a micșorat cuantumul acesteia la suma acordată prin sentința primei instanțe.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată părții câștigătoare.
2 al art. 274 Cod pr. civ prevede că judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat a dovedit că le-a făcut, însă, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Aceste ultime dispoziții legale au fost declarate constituționale prin decizia nr. 401/14 iulie 2005 a Curții Constituționale, în considerentele căreia s-a reținut că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitate activității depuse.
Curtea Constituțională a statuat că o asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În acest sens, a arătat instanța de contencios constituțional, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În același mod, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul poate obține, în temeiul art. 274 Cod pr. civ. rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se constată caracterul lor real, necesar și rezonabil.
Dispozițiile art. 274 Cod pr. civ. nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocat și client nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect, de nici un organ al statului. Aceste prevederi sunt incidente exclusiv în raporturile contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a principiului de drept înscris în art. 969 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Cât privește îndeplinirea acestor condiții în speța de față, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra lor. Astfel, s-a considerat că suma solicitată cu titlu de onorarii de avocat achitate în dosarele finalizate cu pronunțarea hotărârii apelate este disproporționat de mare în raport de complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, potrivit alin. 3 al art. 274 Cod pr. civ.
Este adevărat că soluționarea în fond dosarului s-a făcut în urma mai multor cicluri procesuale și la un interval de peste 2 ani de la data promovării acțiunii, însă perceperea unui onorariu total de 9500 lei în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova ( conform chitanțelor existente la filele 25, 26,45, 46), în care apelul s-a soluționat în temeiul dispozițiilor art. 297 Cod pr.civ. la al doilea termen de judecată, nu se justifică, ceea ce fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat, raportată la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebită.
Ca atare, suma de 15200 lei RON, constând în onorarii de avocat, solicitată de reclamant, deși are un caracter cert, nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă, și în consecință, diminuarea sa de către prima instanță în limita sumei de 3200 lei RON apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei dedusă judecății și efortul depus din partea apărătorului.
Prin urmare, motivele de apel formulate, referitoare la greșita cenzurare de către Tribunal a onorariilor de avocat solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt nefondate, și nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
Având în vedere aceste considerente, criticile formulate de apelantul reclamant apar ca fiind neîntemeiate, astfel că apelul declarat se va respinge,potrivit art. 296 Cod pr. civ. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 12,. 1,. 20, județul G, împotriva sentinței nr. 308 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC SA, cu sediul în,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/4 ex./25.02.2010
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț