Anulare act. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 259/2009
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Carla Maria
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 11/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se constată lipsa părților și a apărătorilor acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimaților pârâți și - formulată prin avocat, împreună cu împuternicirea avocațială.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta în instanță avocații părților.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și avocat pentru intimații pârâți, lipsă fiind părțile.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare apărătorului recurentului.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei 11/A/2009 a Tribunalului Alba, modificarea în tot a deciziei recurate și rejudecând apelul, respingerea apelului ca inadmisibil și pe fond ca nelegal. Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, urmând a depune chitanță.
În susținerea recursului arată că în mod greșit instanța de apel a admis un apel inadmisibil, al unor persoane ce au calitatea de părți; apreciind cu privire la cheltuielile de judecată instanța de apel a depășit cadrul procesual. Prin decizia civilă nr. 258/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, recursul reclamantului a fost admis și trimisă cauza spre rejudecare numai cu privire la capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului la preluarea imobilului, unde părți sunt reclamantul și Statul român; instanța de fond a judecat în limitele investirii sale, raportat la dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare.
Constatarea nulității absolute a contractului încheiat de pârâții cu Statul Român privind imobilul în discuție, a făcut obiectul unui alt dosar, soluționat irevocabil, deja reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâți. în situația în care pârâții erau nemulțumiți de cheltuielile acordate, aveau calea revizuirii, aceștia neatacând cu apel hotărârea de fond. Reclamantul nu a putut dovedi frauda la lege, susținută la fond, astfel că a renunțat la capătul de cerere privind contractul de vânzare cumpărare (pentru construcție) - menținerea acelui contract nu au atacat- Pârâții sunt dobânditori ai imobilului în baza Legii 112/1995 de la Statul român, dar lipsa titlului valabil invocat de reclamant se referă la anii 1950 (preluarea imobilului de către stat). Consideră apelul pârâților înafara legii, aceștia neavând calitate procesuală pasivă.
Avocat pentru intimații pârâți, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Alba. Cu cheltuieli de judecată în recurs, depune chitanță.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâților de a ataca cu apel hotărârea instanței de fond, invocată de reclamant, arată că apelul este constituțional și legal fiind declarat într-un dosar aflat în rejudecare. Învederează petitul de recurs din primul ciclu procesual, susținând că atât principalul cât și subsidiarul îi viza pe pârâți - la data formulării apărării nu cunoșteau mersul procesului și au făcut cheltuieli de judecată pentru a-și asigura apărarea. Într-adevăr decizia a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare dar cu privire la un alt aspect, iar instanța de recurs a dat îndrumări instanței de fond, care, prin necitarea în cauză a pârâților a lăsat cererea lor ce viza acordarea cheltuielilor de judecată nesoluționată. Mai arată că pârâții nu aveau motiv să solicite completarea dispozitivului întrucât acesta este foarte clar, iar calea de atac a revizuirii nu putea fi exercitată de către aceștia, întrucât prin decizia curții nu s-a evocat fondul cauzei. În încheiere, arată că în mod corect s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, iar instanța s-a pronunțat pe cheltuielile de judecată în general.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbateri se depune la dosar chitanța onorariului de avocat de către av..
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința 3718/2008 Judecătoria Alba Iuliaa admis cererea reclamantului în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului A I și a constatat că imobilul înscris în 1547/a AI nr. top 1334 și 1335, transcris în 1547 I, a fost preluat de Statul Român abuziv și fără titlu legal, de la persoane care nu mai aveau calitatea de proprietar la data preluării imobilului.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria a reținut că, prin decizia 258/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, casarea deciziei 84/2008 a Tribunalului Alba și a sentinței 4510/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost doar parțială, în sensul că dosarul a fost trimis spre rejudecare numai sub aspectul capătului de cerere privind preluarea abuzivă a imobilului. Judecătoria a considerat că acțiunea reclamantului mai are doar un singur capăt de cerere, respectiv preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român și prin urmare, nu a citat decât reclamantul și Consiliul Local al Municipiului A
Pe fondul cauzei s-a constatat că cererea reclamantului este fondată, întrucât la data naționalizării, proprietarii imobilului au fost numiții și -, iar preluarea nu a fost efectuată de la aceștia.
Împotriva acesteia sentințe au declarat apel pârâții și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond urmând a se pronunța asupra obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au efectuat în recurs.
În expunerea motivelor de apel se susține că instanța de fond procedând la rejudecarea cauzei a omis dispoziția instanței de recurs privind soluționarea cererii pârâților privind cheltuielile de judecată pentru soluționarea căreia trebuia să-i citeze în proces având în vedere că prin hotărârea anterioară a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3500 lei.
Prin decizia 11/A/2009 Tribunalul Albaa admis apelul pârâților și -, a desființat sentința 3718/2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această decizia Tribunalul Albaa reținut că: Procedând la rejudecarea cauzei instanța de fond în mod greșit nu a soluționat cererea privind cheltuielile de judecată, dispoziție dată de altfel de instanța de recurs, pentru judecarea căreia trebuiau citați în proces pârâții și -.
Cum instanța de fond a soluționat litigiu fără a cerceta fondul cauzei în ceea ce privește cererea pârâților pentru acordarea cheltuielilor de judecată, iar judecata s-a făcut în lipsa acestora, nefiind legal citați, Tribunalul în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă a admis apelul pârâților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii ca inadmisibil a apelului pârâților.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de apel a admis un apel inadmisibil, pârâții neavând calitate procesuală pasivă în dosarul civil nr-.
Prin decizia civilă 258/2008 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a admis recursul reclamantului și s-au casat hotărârile instanțelor de fond, cauza fiind trimisă spre rejudecare numai sub aspectul capătului de cerere privind constatarea lipsei titlului valabil al statului, or în acest petit avea calitate procesuală pasivă doar Statul Român, neimpunându-se citarea pârâților. Ceea ce investește instanța dintr-o hotărâre este dispozitivul, iar considerentele doar în măsura în care corespund dispozitivului pot fi reținute. Dispozitivul deciziei instanței de recurs a fost în sensul rejudecării petitului privind constatarea titlului valabil al statului, atât trebuia să judece prima instanță și atât a și judecat. Pe de altă parte, propoziția din considerente care se referă la cheltuieli de judecată privește cheltuielile efectuate de reclamant, întrucât recursul acestuia a fost admis.
În drept se invocă art. 304 pct. 5 și 9 și art. 108 alin. 2 și 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații și - au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acest recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 258/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa casat hotărârile pronunțate de instanțele de fond și a dispus rejudecarea cauzei numai în ceea ce privește petitul referitor la preluarea abuzivă a imobilului. Chiar dacă pentru acest petit ar avea calitate procesuală pasivă numai Statul Român, era vorba de o cauză trimisă spre rejudecare în care instanța trebuia să citeze toți participanții la procesul pornit inițial. În dosarul de fond - reclamantul a chemat în judecată mai multe părți, inclusiv pe pârâți, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare al pârâților și nulitatea încheierilor de întabulare a dreptului de proprietate al statului și al dreptului de folosință al pârâților. Acțiunea reclamantului a fost respinsă de instanțele de fond, iar prin recursul său reclamantul a solicitat modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Criticile aduse în recurs îi vizau pe pârâți în mod direct, astfel că aceștia și-au formulat toate apărările necesare în cauză, atât sub aspectul excepțiilor incidente în cauză, cât și sub aspectul fondului litigiului.
Prin urmare, toate părțile implicate în procesul inițial trebuiau citate din nou, indiferent de felul casării, totală sau parțială, hotărârea instanței de fond care nu a mai citat pârâții în rejudecare fiind nelegală, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, dispozițiile art. 297 cod procedură civilă, în sensul că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, fiind deplin aplicabile speței. Mai trebuie precizat că pârâții nu aveau calitate procesuală pasivă doar dacă era vorba de primul ciclu procesual, de o primă cerere de chemare în judecată cu acest unic petit și unic pârât, doar atunci era vorba de un apel inadmisibil.
A mai susținut reclamantul că ceea ce "leagă" instanța de rejudecare este dispozitivul, iar nu considerentele, ori acesta nu cuprinde mențiuni referitoare la cheltuielile de judecată.
Această critică este nefondată, instanța superioară putând da îndrumări instanței de rejudecare în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, îndrumări care nu pot fi date în dispozitiv, ci numai în considerente.
Pe de altă parte, instanța de recurs arată că, cheltuielile de judecată vor fi analizate cu ocazia pronunțării judecătoriei asupra cauzei pe fond, fără a face distincție după cum este vorba de cheltuielile efectuate de reclamant sau de pârâți. Susținerea reclamantului în sensul că instanța de recurs a avut în vedere doar cheltuielile efectuate de reclamant este fără temei, căci instanța nu face nicio distincție în acest sens, dispunând doar ca această cerere să fie soluționată de instanța de rejudecare, ceea ce aceasta nu a făcut, ea necercetând fondul sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de părți, în sensul art. 297 Cod procedură civilă.
În fine, sub aspectul celorlalte căi procedurale pe care le-ar fi avut pârâții, respectiv cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 258/2008, contestația în anulare sau revizuirea, Curtea constată că ea nu este în măsură să se pronunțe în prezenta cauză asupra oportunității sau admisibilității acestor căi procedurale, atâta timp cât se constată că pârâții au ales calea de atac efectivă și eficientă, aceea a apelului împotriva sentinței civile 3718/2008.
Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea constată că motivele de recurs invocate de reclamant, respectiv 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, decizia Tribunalului fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimaților - și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 11/A/2009 a Tribunalului Alba - secția civilă, pronunțată în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurent să plătească intimaților - și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
Președinte, - - concediu odihnă, semnează Președintele Curții de Apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, R- concediu odihnă, semnează Prim - grefier |
.
Tehn.
2 ex/26.06.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Carla Maria
