Anulare act. Decizia 2749/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2749/R/2009
Ședința publică din: 26.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantul -, și recursul formulat de -, împotriva deciziei civile nr.125/A din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimaților și, avocat -, și reprezentanta recurentului avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2031 lei și timbru judiciar de 4,5 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului susține cererea de repunere în termenul de recurs potrivit art. 103 pr.civ. precizând că, decizia a fost comunicată recurentului la o adresă greșită și apreciază că se impune repunerea în termenul de recurs.cu privire la motivele de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea integrală a deciziei recurate care este nelegală, fiind incidente dispozițiile art 304 pct. 8 și 9.pr.civ, susținând pe larg motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea cererii reclamantului de repunere în termenul de recurs și pe cale de consecință solicită a se lua act de faptul că înțeleg să invoce tardivitatea recursului, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv introdus.În situația în care se va respinge excepția tardivității recursului, solicită respingerea recursului ca inadmisibil și ca nefondat.Având în vedere că atât la fond cât și în apel toate actele de procedură cu reclamantul au fost îndeplinite pe-,.2, acte de a căror îndeplinire reclamantul a luat cunoștință în termen, conformându-se dispozițiilor procedurale, nu este justificată în înțelesul dispozițiilor art.103 alin. 1 pr.civ, existența unei împiedicări dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, care să-l îndreptățească la repunerea în termenul de recurs, sens în care reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului introdus la data de 03.07.2009, ca fiind tardiv, în principal respingerea recursului ca inadmisibil iar în subsidiar respingerea recursului ce nefondat.Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin entința civilă nr. 8119/25.06.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a espins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notarul public - sub nr. 702/12 iunie 2007, reclamantul a vândut pârâților imobilul compus din casă și teren în suprafață de 298, situat în C-N, str. -, în prezent nr. 39, jud. C, înscris în CF nr. 267N C, sub nr. ser., nr. cad. 9048/2, pentru prețul de 40000 Euro, încasat, în întregime, de reclamant anterior semnării contractului, predarea posesiei imobilului urmând să aibă loc la data de 02.12.2007.
Conform depoziției martorului audiat, încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost determinată de dorința reclamantului de a se înscrie într-un joc piramidal, pentru care avea nevoie de suma de 6000 Euro. Astfel, luând cunoștință despre intenția reclamantului de a-și procura banii necesari prin împrumut și cunoscând pârâtul de la prezentările organizate de aceeași "Firma " și știind despre acesta din urmă că are bani, martorul a pus în legătură pe cei doi, însă nu a asistat la discuțiile acestora cu privire la condițiile încheierii contractului. Ulterior, martorul a fost solicitat de reclamant pentru a-l însoți la notar, datorită faptului că avea mâna în gips, unde a luat cunoștință că anterior încheierii contractului, reclamantul a primit un plic voluminos cu bani, după care, în fața notarului s-a dat citire contractului, reclamantul a răspuns afirmativ la întrebările repetate ale notarului privind încasarea prețului și părțile au procedat la semnarea convenției. Ulterior
Martorul, care îi știa pe pârâtul ca fiind om de afaceri care investește în cumpărarea de imobile, a împrumutat acestuia suma de 4000 Euro pentru cumpărarea unei case în cartierul, sens în care s-a deplasat în ziua încheierii contractului la biroul notarial unde a înmânat banii pârâtului, care i-a pus într-un plic în care se mai aflau bani.
Din banii aflați în plicul primit de la pârâți, reclamantul a plătit suma de 4580 Euro pentru încheierea a doua contracte cu firma "", în plic rămânând bani, potrivit declarației aceluiași martor.
Ulterior, prin somația din 29.01.2007, comunicată prin executor judecătoresc, reclamantul notifica pe pârâți solicitându-le ca la data de 02.02.3007 să îi contacteze pentru a ridica suma datorată și pentru a se prezenta la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic cu privire la același imobil, pentru ca prin somația din 02.02.2007 să solicite acestora suma de 40000 Euro cu titlu de preț, arătând că a fost indus în eroare cu privire la prețul imobilului și achitarea lui.
În același timp, pârâții au somat pe numita la data de 01.02.2007, prin scrisoare expediată cu confirmare de primire, solicitându-i ca în termen de 24 de ore de la primire să le predea posesia imobilului vândut, după care, prin acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N, pârâții au solicitat instanței obligarea reclamantului și a numitei la predarea în posesie a imobilului ce formează obiectul contractului autentic de vânzare-cumpărare Încheiat de părți.
în cursul lunii ianuarie/februarie 2007, reclamantul a spus și martorului despre împrumutul de 6000 Euro pe care l-ar fi luat de la pârâtul și contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat cu acesta, reprezentând garanția pentru restituirea împrumutului și a dobânzii de 3000 Euro, la scadența din luna decembrie, sens în care acest martor la contactat pe, care i-ar fi confirmat că reclamantul ar fi obținut banii de la cu titlu de împrumut, însă fără a avea cunoștința despre eventuale garanții, ceea ce a afirmat și în fața avocatului pe care l-au contactat.
Martorul, fost avocat al reclamantului, a confirmat întâlnirea cu martorul, care i-ar fi spus despre mijlocirea întâlnirii dintre reclamant și pârâtul și respectiv acordarea unui împrumut reclamantului. Mai arată martorul că i-ar fi spus că reclamantul îi datora și lui o sumă de bani, că doar în fața notarului s-a discutat despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și că de la o societate de avocatură care s-a informat despre cauza reclamantului a aflat că acesta mai încheiase un antecontract de vânzare-cumpărare pentru același imobil, anterior încheierii convenției în forma autentică.
În drept, conform art. 966. civ. "Obligația fără cauza sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.", iar potrivit art. 968. civ. "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice."
Astfel, în contractele sinalagmatice, cauza consimțământului sau scopul obligației consta n reprezentarea contraprestației la care se obligă fiecare parte, în speță prefigurarea remiterii bunului imobil și respectiv a prețului.
Din textele de lege sus amintite rezultă că cea de a doua condiție de validitate a cauzei este ca aceasta să fie reală și cum cauza actului juridic este prezumată conform art. 967. civ. urmează ca falsitatea ei trebuie dovedită de reclamant.
Cu probele administrate însă, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a dovedit nici existența contractului de împrumut încheiat cu pârâții, nici a contractului de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare și nici faptul că ar fi încheiat actul de vânzare-cumpărare autentic considerând că în realitate încheie un contract de garanție imobiliară.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că din depoziția martorului nu se poate reține că acesta are cunoștință despre raportul juridic real convenit de părți, în sensul celor afirmate de reclamant, câtă vreme nu îi confirma pentru că nu a participat nemijlocit la discuțiile purtate de reclamant cu pârâtul în acest sens, anterior încheierii actului autentic.
În sens contrar, depoziția martorului ori nu au putut fi primite de instanța de fond întrucât aceștia sunt martori indirecți, care au luat cunoștință despre situația de fapt din spusele reclamantului, astfel să poarte amprenta subiectivității, și ale martorului, care însă nu confirmă discuțiile relevate de cei doi martori și numai după ce între părți există o situație litigioasă.
Pe de altă parte, realitatea cauzei contractului se verifică prin somația adresată de reclamant pârâților la data de 02.02.2007, în care acesta recunoaște încheierea contractului de vânzare-cumpărare însă reproșează pârâților neplata prețului sau prețul neserios, dar mai ales prin prisma antecontractului încheiat de reclamant cu o terță persoană, anterior încheierii actului autentic în cauză, precum și prin faptul că reclamantul a solicitat notarului public încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, sens în care a procurat anterior și certificatul fiscal necesar, potrivit înscrisurilor dosarului notarial, atașate la filele 106, 113 dos.
De asemenea, din perspectiva sancțiunii care intervine în cazul falsității cauzei, este întemeiata critica formulată de pârâți cu ocazia dezbaterilor în fond și dezvoltată în concluziile scrise, conform căreia contractul de vânzare-cumpărare este anulabil iar nu nul absolut, însă are o mai mică importanță modul de redactare a obiectului acțiunii, în contextul în care anularea sau constatarea nulității absolute nu sunt în mod expres reglementate în legislația română și în condițiile în care din motivarea în fapt și temeiul de drept invocat nu exista dubiu asupra finalității urmărită de reclamant.
Date fiind cele mai sus reținute, instanța de fond a constatat că nici ilicitatea ori imoralitatea cauzei actului juridic încheiat de părți nu pot fi reținute în speța de față, în condițiile în care cu dovezile administrate nu s-a probat încălcarea nici unei prevederi legale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic și nici faptul că acesta ar fi consecința unei operațiuni juridice prohibita de lege, după cum nu s-a dovedit că pârâții ar fi profitat de starea de nevoie a reclamantului.
Astfel, faptul ca nevoia care a animat pe reclamant să încheie contractul de vânzare-cumpărare în cauză, a fost aceea de a dobândi banii pentru a se înscrie la un joc piramidal în obținerii unor câștiguri nu se circumscrie noțiunii stării de nevoie, cu atât mai mult cu cât reclamantul este cel care caută persoane la a căror disponibilități bănești să poată apela, iar dacă pârâții au oferit și plătit prețul convenit astfel cum atesta actul autentic declarația reclamantului, până la proba contrară care nu face obiectul acțiunii, nu se poate considera că actul juridic are o cauză ilicită sau imorală.
Ideea impunerii unor condiții de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare în locul unuia de împrumut cu garanție imobiliară, de către pârâți, nu a putut fi primită de instanța de fond în condițiile în care reclamantul avea posibilitatea de a refuza oricând încheierea actului juridic necorespunzător voinței sale, fără să se poată reține că în caz contrar ar fi suferit vreo consecință dăunătoare.
Chiar daca s-a încercat a se acredita și ideea că ilicitatea cauzei ar fi dată și de faptul că pârâții ar fi plătit doar suma de 6000 Euro pentru un imobil care valorează mai mult, instanța de fond a înlăturat această susținere întrucât plata prețului este un element distinct de cauza contractului de vânzare-cumpărare, cu care nu se identifică, și care atrage alte consecințe juridice, sens în care instanța de fond nu a fost legal investită.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Fiind în culpa procesuală, în temeiul art. 274. proc. civ. reclamantul a fost obligat la plata către pârâți a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorar avocațial, dovedit cu chitanțele de la filele 130/a, b din dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 125/03.03.2009 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținându-se următoarele considerente:
În ceea ce privește reținerea unor declarații de martori și înlăturarea altora, tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat în mod corect, dând preferință declarațiilor martorilor direcți și nu celor indirecți.
Din acest punct de vedere, reținerile tribunalului cu privire la starea de fapt sunt aceleași ca și cele ale judecătoriei.
De altfel, s-a suplimentat probațiunea în apel, iar reclamantul nu a reușit să dovedească o altă stare de fapt.
A fost audiat, la propunerea reclamantului, martorul -, declarația acestuia fiind însă în sensul declarațiilor martorilor reclamantului de la fondul cauzei, în sensul că aspectele relatate le cunoaște din spusele reclamantului.
A fost reaudiat și martorul, martor care a asistat direct la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în fața notarului, din depoziția acestuia, putându-se concluziona cu certitudine că părțile au dorit să încheie un contract de vânzare-cumpărare.
Acest martor cunoștea nevoia de bani a reclamantului, cunoștea faptul că reclamantul dorea să vândă ceva pentru a obține o sumă de bani, sau apartamentul său sau cel al mamei sale, a fost solicitat să fie de față în fața notarului, a văzut un plic cu o sumă de bani pe care a primit-o reclamantul, toate aceste aspecte fiind specifice vânzării-cumpărării.
Și somațiile la care face referire reclamantul prin motivele de apel pot fi interpretate doar în sensul existenței unui veritabil contract de vânzare-cumpărare.
Nici o conduită cuplabilă nu poate fi reproșată pârâților în raport cu încheierea contractului, indiferent că reclamantul era sau nu într-o stare de nevoie, contractul este legal.
Prin urmare, nu s-au putut constata elemente care să ducă la reținerea falsității, imoralității cauzei sau a faptului că aceasta este nelicită, nici în urma completării probațiunii în apel.
Față de invocarea dispozițiilor art. 129. proc. civ. referitor la rolul activ la judecătorului în aflarea adevărului, tribunalul a observat că reclamantul a beneficiat de asistență juridică la fond, în aceste condiții principiul rolului activ trebuind a fi interpretat în legătură cu principiul disponibilității procesului civil.
Instanța de fond a administrat probele solicitate de părți, apreciind că acțiunea reclamantului nu este dovedită în conformitate cu dispozițiile art. 1169. civil. însă această împrejurare nu poate fi interpretată în sensul nerespectării principiului rolului activ.
În plus față de cele menționate, tribunalul a reținut că reclamantul dorește de fapt să acrediteze ideea că, în cauză, voința reală a părților a fost să încheie un contract de împrumut și nu unul de vânzare-cumpărare, regimul juridic aplicabil în cauză fiind în opinia tribunalului cel al instituției simulației și nu al nulității.
Pentru motivele arătate, în raport cu dispozițiile art. 296. proc. civ. tribunalul a respins apelul declarat menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
În temeiul art. 274. proc. civ. tribunalul a obligat apelantul reclamant la plata în favoarea pârâților intimați a cheltuielilor de judecată în apel 1500 lei, onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând în primul rând repunerea în termenul de recurs, având în vedere următoarele aspecte:
Recurentul învederează că pe parcursul litigiului și-a precizat domiciliul procesual în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Societății Civile de avocați și Asociații,-. 7, dar cu toate acestea nu i s-a făcut comunicarea hotărârii la adresa indicată, ci la o altă adresă prin afișare, adresă ce nu corespunde nici domiciliului său și nici celui ales pentru comunicarea actelor procedurale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 103.proc.civ.
În ce privește motivele de recurs formulate de reclamant, acestea vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
Se susține că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportat la probele administrate în cauză.
Astfel, recurentul solicită o reapreciere a probelor testimoniale, susținând că instanța de apel din propria inițiativă a dispus reaudierea martorului, care însă nu a mai recunoscut că el a fost cel care le-a făcut cunoștință părților și că nu știe de ce avea nevoie de bani apelantul.
Prin prisma reaprecierii probelor testimoniale, recurentul mai arată că sunt relevante declarațiile martorilor și.
Astfel, se susține că încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic s-a făcut în scopul garantării unui împrumut cămătăresc cu o dobândă excesivă, ce depășește cu mult dobânda legală, urmându-se astfel fraudarea legii.
Recurentul mai învederează faptul că a acceptat luarea cu împrumut a sumei de bani chiar și în condițiile unei dobânzi exagerate, cu garanție asupra apartamentului, convins fiind de către intimat că imediat ce acest împrumut și dobânda aferentă îi va fi restituit, va proceda la semnarea unui alt contract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil, și că el va redobândi proprietatea asupra acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la filele 16-19 intimații și s-au opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
În ce privește repunerea recurentului în termenul de recurs, instanța reține următoarele:
Termenul de recurs este un termen legal peremptoriu.
Dispozițiile art. 310.proc.civ. prevăd că dacă nu se dovedește la prima zi de înfățișare că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.
Din perspectiva acestei dispoziții legale, instanța reține că recursul reclamantului este făcut în termen, dat fiind faptul că din nici o dovadă nu rezultă că acesteia i s-ar fi făcut comunicarea hotărârii la domiciliul procesual ales, fila 8,dosarul instanței de apel, situație în care nu se justifică repunerea reclamantului în termenul de recurs.
Ca atare, în condițiile prevăzute de art. 310.proc.civ. instanța reține că recursul fiind în termen, urmează a se respinge cererea reclamantului de repunere în termenul de recurs.
În ce privesc motivele de recurs formulate de reclamant prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. instanța de recurs reține următoarele:
Instanța de apel a analizat apelul reclamantului prin prisma principiului "tantum devolutum quantum apellatum".si a dispozitiilor art 948.civ si art 977 Cod civ.
Susținerile recurentului vizeaza in principal o reapreciere a probelor administrate si in principal a celor testimoniale,situatie in care motivele de recurs invocate nu se circumscriu în dispozițiile art. 304.proc.civ. care in cele 9 puncte preva doar motive de recurs de nelegalitate si nu de reapreciere a probelor.
Astfel, instanța de fond si cea de apel a examinat raporturile juridice dintre parti prin prin prisma dispozitiilor art 948, 966, 968 cod civ si 977 civ, situatie in care nu sunt incidente dispozitiile art 304 pct 9 C pr civ Cum în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs invocate si nici cele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274.proc.civ. urmează a fi obligat reclamantul să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs a reclamantului -.
Constată că recursul a fost declarat în termen.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 125 din 03.03.2009 a Tribunalului Cluj -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EP/dact.
5ex./18.12.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
