Anulare act. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.281/
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
-: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 889 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect anulare act.
Recursul legal timbrat cu 6 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal reclamantul recurent și asistat de avocat, pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța din oficiu pune în discuția părților excepția de tardivitate a recursului și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Reprezentantul reclamantului recurent avocat arată că recursul este declarat în termen și solicită respingerea excepției de tardivitate recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat avocat solicită admiterea excepției de tardivitate a recursului declarat de către reclamanții și, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 144/15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Sânnicolau Mac onstatat lipsa calității procesuale active a reclamantei. A admis in parte acțiunea având ca obiect dezbatere succesorala formulata de reclamanții, si împotriva pârâților, si in calitate de moștenitori ai defunctei.
A fost respinsă cererea reconvenționala formulata de pârâți.
S-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor nr.148/02.03.2004 emis de Sânnicolau
S-a constatat că doar pârâtul a acceptat in mod expres succesiunea după defunctul G, una si aceeași persoana cu G, decedat la 20.01.2004, reclamanții fiind străini de moștenire prin neacceptare expresa sau tacita, pârâții fiind străini de moștenire prin neacceptare expresa, respingând în rest acțiunea.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 02.03.2004 la Sânnicolau M s-a dezbătut succesiunea după defuncții G decedat la 11.12.2003 si G, una si aceeași persoana cu G, decedat la 20.01.2004, pârâții, si renunțând la succesiune in favoarea pârâtului, acesta rămânând unicul moștenitor al defuncților.
Prin acțiunea de fata reclamanții invoca nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor având in vedere faptul ca nu au fost citați in vederea dezbaterii succesiunii, deși sunt in același grad de rudenie cu defuncții, fiind frații pârâților.
In ceea ce privește calitatea procesuala activa, instanța de fond a constatat lipsa acesteia fata de reclamanta conform adresei depuse la dosar.
Instanța de fond a constatat nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor, având in vedere faptul ca fata de reclamanți nu a fost îndeplinită procedura de citare, reținând că reclamanții nu au efectuat acte de acceptare tacita sau expresa a succesiunii in accepțiunea prevederilor art.689 Cod civil.
Potrivit art.700 alin.1 cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Așa fiind, fata de cele arătate mai sus prima instanță a constatat că reclamanții sunt străini de moștenire prin neacceptare.
Cu toate ca reclamanții susțin faptul ca nu au cunoscut date privind decesul tatălui acestora, susținerile acestora nu pot fi luate in considerare atâta timp cât reclamantul domiciliază in comuna, deci in localitatea unde s-a produs decesul, martorul discutând cu acesta in ziua decesului, reclamantul i-a spus ca nu înțelege sa vina la înmormântare. In ceea ce privește reclamantul, deși acesta locuiește in municipiul A, la interogatoriu, acesta arata ca s-a aflat in câteva rânduri in localitatea, chiar cu vreo trei luni înainte de decesul tatălui său, astfel că nu poate invoca la trei ani de la deces necunoașterea acestui fapt.
Prima instanță a respins și cererea reconvenționala a pârâtului ca lipsita de interes.
Instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de părți.
Împotriva sentinței, reclamanții și au declarat recurs, înregistrat ca apel pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.08.2008, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, au arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 6.proc.civ. în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a admis cererea principală, care a avut un singur capăt de cerere, și, în plus, a constatat că doar pârâtul a acceptat în mod expres succesiunea, iar ceilalți pârâți și reclamantul sunt străini de succesiune, prin neacceptare expresă sau tacită.
Instanța de fond a respins cererea reconvențională și nu a pus în discuția părților excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinare, nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, toate probele fiind administrate înainte de stabilirea cadrului procesual corect, prin introducerea în cauză a pârâților și.
Recurenții-reclamanți au mai învederat faptul că instanța nu a administrat proba testimonială, deși a fost solicitată în cauză, și nu a analizat proba cu interogatoriul părților, neindicând motivul pentru care a înlăturat această din urmă probă. În ceea ce privește acceptarea tacită sau expresă, deși s-a aflat în localitatea cu două-trei luni înainte de decesul unchiului G, nu a fost prezent la înmormântarea acestuia, pentru că nu a fost anunțat. A luat la cunoștință de deces în cursul lunilor noiembrie sau decembrie 2006, iar promovarea acțiunii de față constituie un act de acceptare tacită. De asemenea, pârâții au confirmat, la interogatoriu, că reclamanții nu au fost anunțați nici de deces, dar nici de dezbaterea succesorală, pentru a putea avea posibilitatea să-și exprime opțiunea de acceptare a succesiunii.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 299, 316.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând că singurul moștenitor acceptant al succesiunii după G, decedat la 20 ianuarie 2004, este pârâtul.
Intimata-reclamantă nu a indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, arătând că, anulând certificatul de moștenitor, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, de vreme ce obiectul acțiunii îl constituia dezbaterea succesiunii după defuncții G, decedat la 11.12.2003, și G, decedat la 20.01.2004. Calitatea procesuală pasivă a pârâților renunțători la succesiune s-a discutat la unul din termenele de judecată, iar din probele administrate rezultă că reclamanții sunt străini de succesiune, fiind singurul moștenitor acceptant.
În drept, intimatul-pârât a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele proc.civ.
Deși legal citați, intimații-pârâți, nu au depus întâmpinare.
La termenul din 03.12.2008, instanța a respins cererea de recalificare în recurs a căii de atac.
Prin decizia civilă nr. 889 din 17.12.2008 pronunțată de în dosar nr- a fost admis apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 144/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și și a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă cererea reconvențională în sensul că toți reclamanții sunt străini de succesiune.
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocate de pârâtul și a fost respinsă cererea formulată de apelanții reclamanți privind plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamanții-apelanți sunt persoane care pretind un drept la succesiunea defuncților G, decedat la 11.12.2003, respectiv 20.01.2004, drept contestat de pârâtul și însăși reclamanta.
Deși corespunde adevărului că apelanții nu au fost chemați la dezbaterea succesiunii defuncților, mai întâi de anularea certificatului de moștenitor nr. 148/02.03.2004 eliberat de Sânnicolau M, trebuie verificat dacă aceștia au acceptat succesiunea, pentru a nu se ajunge la o desființare formală a unui act juridic pentru care părțile au efectuat deja cheltuieli.
Pentru reclamantul, instanța de fond a reținut corect că acesta a cunoscut despre deces, domiciliind în aceeași localitate, și trecând prin fața imobilului înainte de înmormântare. Rezultă că termenul de opțiune succesorală de 6 luni, prevăzut de art. 700.civ. a expirat, motiv pentru care acțiunea formulată de acesta trebuia respinsă.
Din interogatoriul reclamantului - fila 8, rezultă că acesta s-a aflat în localitatea în noiembrie-decembrie 2006, când a aflat de deces. Reținând că nu a fost anunțat anterior despre deces sau dezbaterea succesorală, tribunalul va analiza curgerea termenului de prescripție începând de la acest moment, care nu a fost contestat de pârâți.
Întrucât termenul de 6 luni are natura unei prescripții, iar reclamantul, prin prezenta acțiune, a solicitat în mod implicit repunerea în termenul de acceptare, trebuie verificate condițiile acestei instituții.
Deși reclamantul a fost împiedicat de o cauză obiectivă să-și exprime dreptul de opțiune succesorală până în luna decembrie 2006, el avea obligația, conform art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, să formuleze prezenta acțiune în termenul imperativ de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Acțiunea a fost depusă pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M la data de 03.04.2007, deși pentru a nu interveni decăderea, conform textului menționat, reclamantul putea depune cererea până cel târziu la 31.01.2007.
Aceasta este analiza pe care instanța trebuia să o realizeze prin hotărâre, soluția corectă fiind aceea de respingere a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, aceasta din urmă devenită lipsită de interes.
Cu toate acestea, întrucât doar reclamanții și au declarat apel, situația acestora nu se poate îngreuna în propria cale de atac, conform principiului non reformatio in pejus.
Apelanții s-au referit la pronunțarea plus petita, în sensul că instanța a dezbătut succesiunea, deși nu au formulat cerere în acest sens. Se observă, însă, că acesta a fost petitul reconvențional, astfel că, așa cum rezultă și din motivare, judecătoria a soluționat favorabil cererea reconvențională, atunci când a constatat că doar pârâtul a acceptat succesiunea după defunctul G, decedat la 20.01.2004, iar reclamanții sunt străini de succesiune (fila 22 dosar de fond).
Rezultă că în dispozitiv există atât contradicții, cât și erori materiale, în sensul că, deși s-a menționat că cererea reconvențională se respinge, petitele ei au fost admise, iar, deși reclamanții au fost declarați străini de succesiune, doar numele reclamantului a fost amintit în dispozitiv.
Prin reformarea acestor inadvertențe, nu se modifică soluția privind drepturile succesorale ale părților, dar nici nu se încalcă principiul non reformatio in pejus.
Critica vizând nediscutarea excepțiilor invocate de pârâți nu reprezintă un motiv de desființare a sentinței, nefiind precizat printre cazurile expres și limitativ reglementate în art. 297.proc.civ. după cum se poate observa că instanța nu le-a admis, pentru ca astfel reclamanții-apelanți să fie vătămați în drepturile procedurale și de fond. De altfel, apelanții aveau posibilitatea să-și exprime punctul de vedere în faza apelului.
În ceea ce privește proba testimonială, aceasta nu era utilă în cauză, întrucât tribunalul a valorificat susținerile reclamantului-apelant privind data cunoașterii decesului.
Prin prisma considerentelor expuse, întrucât prescripția dreptului de opțiune succesorală și decăderea din termenul de repunere în termenul de acceptare a succesiunii nu reprezintă excepții de la principiul non reformatio in pejus, tribunalul va admite apelul în temeiul art. 296.proc.civ. exclusiv cu scopul de a lămuri dispozitivul sentinței apelate, pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite cererea reconvențională, toți reclamanții fiind străini de succesiunea defunctului G, decedat la 20.01.2004.
Excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul în cererea reconvențională, nu poate fi admisă, pentru același principiu menționat supra, care guvernează calea de atac a apelului în procesul civil, dar, oricum, reclamanții au în mod cert un interes în promovarea acțiunii, anume recunoașterea dreptului de a culege moștenirea autorului
Întrucât judecătoria nu s-a pronunțat asupra excepției, tribunalul a suplinit lipsa prin completarea dispozitivului în acest sens, a apreciat că în acest mod dreptul la un proces echitabil nu obligă ca și excepțiile invocate să respecte principiul dublului grad de jurisdicție, inaplicabil în materie civilă.
În baza art. 274.proc.civ. cheltuielile de judecată solicitate de apelanți nu au fost acordate, întrucât soluția a fost menținută în ce privește fondul problemelor succesorale, admiterea apelului vizând doar aspecte formale.
Împotriva deciziei civile nr. 889 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs și solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș sau schimbarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului formulat respectiv schimbarea în tor a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sânnicolau și admiterea cererii principale, cu consecința respingerii cererii reconvenționale.
S-a arătat de către recurenți că hotărârea atacată nu este motivată corespunzător, că s-a acordat mai mult decât s-a cerut și soluțiile nu sun clare și simple.
Există contradicție între sentința primei instanțe și decizia instanței de apel și s-a produs o infracțiune de fals în declarațiile, în sensul că pârâtul a declarat în fals că există mai puțini moștenitori decât ar exista în realitate.
S-a criticat aspectul privind termenul de prescripție de 6 luni, deoarece recurentul nu a intrat în posesia certificatului de moștenitor
În drept au fost menționate ca motive de recurs dispozițiile art. 299 și 316 Cod pr.civ.
La termenul de judecată al recursului din data de 19.03.2009 instanța a pus în discuția părților excepția de tardivitate a acestuia având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii s-a realizat cu recurenții la data de 9.01.2009 iar, recursul a fost depus la poștă, după cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul atașat, la data de 27.01.2009.
Termenul legal de recurs a expirat la data de 25.01.2009 și întrucât această zi este o zi nelucrătoare, termenul s-a prorogat până la data de 26.01.2009, această dată reprezentând ultima zi de depunere a recursului la instanța competentă.
Cum recurenții au depus la poștă recursul declarat la data de 27.01.2009 respectiv la Tribunalul Timiș, acest recurs fiind înregistrat la 30.01.2009, recursul se plasează în afara termenului legal prevăzut de art. 301 Cod pr.civilă, ipoteză în care Curtea, va proceda la respingerea recursului ca tardiv introdus, fără a mai intra în cercetarea motivelor, reiterate în sinteză, mai sus.
Conform prevederilor 274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de și, împotriva deciziei civile nr. 889 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
Red.LL/ 3.04.2009
Dact/3.04.2009
Ex.2
Tribunalul Președinte ,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
