Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.283/
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Municipiul T - prin Consiliul Local al Municipiului T- și Primarul Municipiului T împotriva deciziei civile de apel nr.707/A/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă se prezintă pentru pârâții Municipiul T - prin Consiliul Local al Municipiului T- și Primarul Municipiului T, consilier juridic, iar pentru reclamanții intimați, și, și, avocat și avocat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței reclamanții intimați, și, au depus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta comunicându-se cu reprezentanta recurenților, care însă nu solicită acordarea unui termen de judecată, pentru a răspunde la aceasta.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Reprezentanta reclamanților intimați avocat solicită respingerea recursului pârâtelor,potrivit motivelor prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați avocat solicită respingerea recursului pârâților, fără cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.225/325 din 09.01.2008, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Municipiul T ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în T, P-ța - nr.4, 2 individualizat în CF 189 T și respectiv CF individual - T, poziția 1, deținut în cota de 2/3 de reclamanți cu titlul de reconstituire/retrocedare și diferența de 1/3 fiind proprietatea pârâtei, prin atribuirea întregului imobil descris mai sus reclamanților, cu obligarea lor la plata sultei corespunzătoare; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, cu titlu de ieșire din indiviziune.
În drept reclamanții au invocat prevederile art. 728 cod civil și 673 ind.9 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 6819/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Municipiul T, dispunând ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în T, P-ța - nr.4, 2, înscris în CF - T, nr. cadastral 1173/1/II, prin atribuirea în natura a acestuia reclamanților cu obligarea acestora la plata unei sulte către pârâți în sumă de 153.725 lei, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate ale reclamanților asupra imobilului în litigiu în cotă de 1/1 parte cu titlu de ieșire din indiviziune.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 775 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit extrasului CF - T, asupra imobilului cu nr. cadastral 1173/1/II reprezentând 2 compus din spațiu comercial, hol, WC, debara, depozit situate la stradă și un depozit în curtea interioară cu 4,64% părți comune și 36,42 mp teren în folosință sunt coproprietari pârâtul Statul Român cu 2/6 parte cu titlu de apartamentare și anterior naționalizare, și reclamanții, și cu 4/6 parte cu titlu de restituire Legea 10/2001 conform Deciziei civile nr. 407/2007.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. rezultă că spațiul cu altă destinație 2 înscris în CF - T nu este comod partajabil în natură, că valoarea de circulație a imobilului 2 este de - lei, valoarea cotei de 1/3 aparținând pârâților fiind de - lei.
Având in vedere cererea reclamanților de atribuire in natura a imobilului aflat in indiviziune, precum si concluziile raportului de expertiza, in conformitate cu dispoz. art. 721 Cod civil rap. la dispozițiile art.673 indice 9.pr.civ. instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în T, P-ța - nr.4, 2, înscris în CF - T, nr. cadastral 1173/1/II prin atribuirea în natura a acestuia reclamanților cu obligarea acestora la plata unei sulte către pârâți în sumă de 153.725 lei conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
In baza art. 20 din Legea nr.7/1996 prima instanță a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate ale reclamanților asupra imobilului în litigiu în cotă de 1/1 parte cu titlu de ieșire din indiviziune. În baza art. 274.civ.Cod Penal au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 775 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând o Jd in onorariul de expert întrucât expertiza tehnică a profitat ambelor părți.
Contra acestei sentințe, în termen legal, pârâții Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Municipiul T au declanșat calea de atac a apelului, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate și respingerea demersului judiciar inițiat de reclamanți.
În susținerea căii de atac, după ce au reiterat situația de fapt cu privire la mai multe spații cu altă destinație din același imobil, respectiv, 1, și 3, pârâții au învederat că, pe de o parte, chiriașa a solicitat cumpărarea 2, iar, pe de altă parte, dat fiind că cele trei spații au ca proprietar majoritar Statul Român, nu sunt de acord cu modalitatea de ieșire din indiviziune reținută de prima instanță.
Prin decizia civilă nr.707/A/28.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat pârâtul-apelant Municipiul T reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr. 6819/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Pentru a decide astfel, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii stabilite prin motivarea apelului, precum și prin raportare la materialul probator administrat în cauză și întregit în calea de atac, Tribunalul Timiș constată că apelul este nefondat pentru considerentele reținute de prima instanță la care se adaugă cele ce succed.
În adevăr, tribunalul constată că pârâții-apelanți nu au adus, în fapt, critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate. Împrejurarea că a solicitat cumpărarea 2 nu poate fi reținută ca un impediment în calea atribuirii în natură a acestui spațiu reclamanților (date fiind și hotărârile judecătorești pronunțate anterior între părți), abstracție făcând de faptul că, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 2.06.2008, aceasta a părăsit spațiul în discuție, eliberându-l la aceeași dată.
Cât privește calitatea de proprietar majoritar al Statului Român, se observă că litigiul pendinte privește numai sistarea stării de indiviziune asupra 2 fără a include și 1 sau 3. context în care, cota cea mai mare din imobil aparține reclamanților-intimați și nu pârâților, criteriile de atribuire reglementate de art.673 ind.9 Cod procedură civilă, pledând în favoarea celor dintâi. Ceea ce au, într-adevăr a reglementa părțile litigante, este problema terenului aferent construcției, a cărui valoare nu s-a calculat, și în consecință, nu a intrat în suma acordată pârâților cu titlu de sultă. Cum însă pârâții nu au criticat acest aspect pe calea motivelor de apel, formulate, tribunalul, respectând cu rigoare principiul disponibilității și al limitelor caracterului devolutiv al apelului, nu se va preocupa a analiza acest aspect.
Împotriva cestei decizii de apel, au declarat recurs în termen legal, pârâții Municipiul T prin Consiliul Local al municipiului T și Primarul municipiului T, solicitând modificarea în tot a ambelor hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și reluând -practic - în recurs exact aceleeași motive ca și cele invocate în calea de atac a apelului, textual, cuvânt cu cuvânt, respectiv că numita chiriașă SC SRL a solicitat cumpărarea 2 și că Statul Român este proprietar majoritar pe toate cele trei -uri și nu este de acord cu ieșirea din indiviziune.
Reclamanții intimați -, și - prin întâmpinarea la (9) solicită respingerea recursului pârâților.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm.Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași pârâți.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art. 728 Cod civil și art.6739Cod procedură civilă, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile recurate, conform art. 306 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtelor, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, recurenții, contrar prevederilor art. 3021pct. 3 Cod procedură civilă, nu indică în recursul lor scris, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ci invocă în mod formal și generic, dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, fără le susține și dezvolta cu argumente separate și cu o fundamentare concretă și detailată, în ce constă nelegalitatea vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus prezentei judecăți ori în ce constă lipsa de temei legal al hotărârii atacate, cum și de ce aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci dimpotrivă pârâții recurenți, reiterează exact aceleași motive ca și cele invocate în cererea de apel, care vizează aspecte de netemeinicie, de stare de fapt, prin recurs neaducându-se însă critici de nelegalitate a deciziei de apel atacate, încât deci motivele invocate în recurs, prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă nu pot fi aplicabile în cauză.
Din studiul și analiza dosarului pricinii de față, Curtea constată că imobilul supus prezentei acțiuni de ieșire din indiviziune îl constituie doar imobilul 2 (spațiu cu altă destinație), care este deținut în cota cea mai mare (de 2/3) de reclamanți, cu titlul de restituire Legea nr.10/2001 (iar nu și celelalte spații comerciale), care nu este comod partajabil, în natură, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză(fila 34-46 dos) și de asemenea că SC SRL la data de 8.05.2008 a depus o cerere de reziliere a contractului de închiriere, părăsind și eliberând spațiul, respectiv la data de 1.06.2008, fiind predată proprietarilor reclamanți cheia acestui imobil, nemaidorind să-l folosească, iar terenul de sub imobil nu face obiectul prezentului litigiu, nefiind vizat prin criticile invocate în apel și respectiv în recurs.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect a fost admisă acțiunea reclamanților, având ca obiect sistarea stării de indiviziune în modul arătat, asupra imobilului 2, conform extrasului de carte funciară de la dosar, pentru care imobil reclamanții dețin cota cea mai mare de 2/3 părți, cu titlu de restituire la Legea nr. 10/2001 și potrivit deciziei civile nr.407/2007 (fila 3), precum și raportului de expertiză întocmit în dosar, care precizează că acest imobil nu este comod partajabil în natură, încât deci bine și corect a fost atribuit în natură reclamanților acest imobil, cu obligarea lor la plata unei sulte, către pârâți pentru cota lor mai mică (de 1/3), în valoarea susmenționată, toate criteriile avute în vedere de legiuitor la formarea și atribuirea loturilor, prevăzute în art.6739Cod procedură civilă fiind respectate în cauză, ținându-se seama și de dispozițiile art.728 Cod Civil, conform cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, opunerea pârâților la ieșirea din indiviziune solicitată de reclamanți apărând, așadar, total nejustificată, prevederile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă neputându-se aplica deci, în speță.
În consecință în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenții pârâți nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, recurenții pârâți vor fi obligați să plătească intimaților reclamanți, și - la cererea acestora - suma de 2744 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanțele aferente nr.29 și 30 /2008, toate ale Baroului T, aflate la fila 10-12 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul T - prin Consiliul Local al Municipiului T- și Primarul Municipiului T împotriva deciziei civile de apel nr.707/A/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
Obligă recurenții pârâți de mai sus să plătească intimaților reclamanți, suma de 2744 lei, cheltuieli de judecată, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/30.03.2009
Dact.NF/ 30.03.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
