Anulare act. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 289/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Ioan Truță
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 234/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea intimatei reclamante, formulate prin avocat, împreună cu chitanța onorariului de avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 11 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S, reclamanta a chemat în judecată pârâții și, și a solicitat ca prin hotărâre:
-să se dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare înregistrat sub nr. 1708/2006, la.P, autentificat sub nr. 310/22.06.2006,
-să se dispună anularea încheierii de întabulare din CF 2230, nr. top. 585 - casă și curte în suprafață de 68 mp, nr. top. 586/1 - grădină în suprafață de 3897 mp, în favoarea pârâților și restabilirea situației anterioare de CF,
-să se dispună OCPI S să efectueze cuvenitele modificări în baza sentinței, după rămânerea definitivă. Cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o persoană în vârstă și având nevoie de întreținere a încheiat un contract cu pârâții, care sunt vecinii ei și s-au oferit să o întrețină. A arătat că de comun acord cu pârâții a încheiat un contract de întreținere prin care s-a obligat să le transmită proprietatea asupra imobilului în schimbul întreținerii, în data de 22.06.2006, la BNP din A Reclamanta susține că notarul nu i-a citit contractul, nu i l-a explicat și nici nu a întrebat-o ce dorește.
Ulterior, la scurt timp, văzând că pârâții nu o întrețin, a cerut unor persoane să-i citează actul, și cu această ocazie a aflat că actul este unul de vânzare - cumpărare, și nu un contract de întreținere așa cum dorea. Consideră că acest contract este lovit de nulitate absolută, întrucât la momentul semnării acestuia, a fost dusă în eroare asupra naturii actului juridic, fiind convinsă că încheie un contract de întreținere și nu unul de vânzare - cumpărare. Această falsă reprezentare a realității, ca și conținut al acestui viciu de consimțământ, se justifică la vârsta înaintată de 77 de ani, de afecțiunile psihice de care suferă respectiv boala demență de tip Alzheimer, de faptul că nu știe să scrie și să citească, nefiind școlarizată. Deși în contract a fost trecut prețul de 1.781.360.000 lei ROL, pârâții nu i-au predat nici o sumă de bani.
În drept s-au invocat art. 953, 954 cod civil, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 595/2.10.2007 pronunțată de Judecătoria S, a fost admisă acțiunea reclamantei, și în consecință a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă și pârâții și, autentificat la BNP, prin încheierea nr. 310/22.06.2006. A fost anulată încheierea de întabulare nr. 3502/2006 a OCPI S, privitoare la imobilul înscris în CF 2530 și restabilită situația anterioară de CF. S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei, potrivit sentinței. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată de 3039 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare reclamanta a vândut pârâților și, dreptul de nudă proprietate asupra imobilului înscris în CF 2530, nr. ord., nr. top. 585 - casă și curte în suprafață de 68 mp, și nr. top. 586/1 - grădină în suprafață de 3897 mp. Vânzătoarea și-a păstrat dreptul de uzufruct viager și a cerut înscrierea lui în CF. Contractul a fost încheiat în formă autentică de BNP și autentificat cu încheierea nr. 310/22.06.2006. Nu s-a dovedit că pârâții au plătit prețul și nici că ar fi avut banii reprezentând prețul, iar notarul, fiind audiat în instanță, nu a confirmat că plata prețului bunului a fost făcută. Martorul audiat a declarat că reclamanta a susținut că a încheiat un contract de întreținere, și că nu a auzit ca pârâții să fi dat reclamantei bani. Martorul, a arătat că reclamanta a împrumutat pârâții cu 20.000.000 lei vechi, și le-a spus că banii sunt pentru contract. Un alt martor, a declarat că reclamanta a spus că a fost mințită de pârâți, cu care a vrut să facă un contract de întreținere și că nu a citit contractul la notar. Acest martor împreună cu soția, a însoțit reclamanta la pârâți, și aceștia au spus că dacă vor contractul înapoi să le dea 40.000 lei cât au cheltuit.
Din aceste probe, instanța a concluzionat că reclamanta nu a consimțit la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului în litigiu, și la semnarea contractului a crezut că încheie un contract de întreținere. Potrivit art. 953 cod civil, consimțământul său nu este valabil, fiind dat prin eroare, privind substanța convenției. În consecință, s-a dispus și anularea încheierii de întabulare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, și au susținut că, prima instanță a soluționat cauza fără a ține seama de declarația notarului, care este un exponent al autorității publice, și care-și exercită în mod legal atribuțiile de serviciu. Dacă în fața notarului reclamanta a declarat că înțelege conținutul contractului de vânzare - cumpărare, și își păstrează dreptul de uzufruct viager, schimbarea ulterioară a poziției nu poate fi luată în considerare. Afirmația reclamantei că nu a înțeles semnificația contractului pe care l-a încheiat, nu poate fi imputată pârâților, care au fost de bună credință la încheierea contractului. Apelanții au mai susținut că au fost apreciate greșit probele testimoniale administrate în cauză, în sensul că pentru un om obișnuit, diferența dintre contractul de vânzare - cumpărare cu păstrarea uzufructului viager și contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, este insesizabilă.
Prin decizia civilă nr. 234/A/2008, Tribunalul Alba - Secția civilă, a respins apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 595/2007 pronunțată de Judecătoria S, și i-a obligat să plătească cheltuieli de judecată reclamantei intimate de 2000 lei.
Tribunalul a considerat că întregul probatoriu administrat în cauză a fost de natură a demonstra eroarea în care s-a aflat reclamanta în momentul încheierii contractului atacat și a avut convingerea că încheie un contract de întreținere și nu unul de vânzare - cumpărare. S-a reținut că eroarea în care s-a aflat reclamanta cu ocazia încheierii actului este justificată de vârsta înaintată - 77 ani, de afecțiunile de care suferă - demență de tip Alzheimer, faptul că nu știe să scrie și să citească nefiind școlarizată, precum și faptul că, anterior încheierii actului, părțile au purtat discuții privitoare la încheierea unui contract de întreținere, fără a se discuta despre plata unui preț de către pârâți. Nu s-a demonstrat că pârâții ar fi dispus de vreo sumă de bani și că ar fi achitat reclamantei prețul stipulat în contract. Notarul care a autentificat actul nu a confirmat că s-ar fi achitat vreo sumă de bani, ci a afirmat că " întrebând părțile despre preț, acestea au spus că problema a fost rezolvată și se poate scrie în act că a fost achitat întregul preț". S-a mai reținut că intenția reclamantei de a se da în întreținere era de notorietate în localitate, după cum au afirmat și martorii audiați. Concluzionând, Tribunalul a reținut că, consimțământul reclamantei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu este valabil, fiind dat prin eroare, privind substanța convenției. S-a reținut și că nu au fost respectate dispozițiile art. 30 din Legea 17/2000, privind protecția persoanelor vârstnice.
Împotriva acestei decizii și a sentinței civile 595/2006 a Judecătoriei S, au declarat recurs pârâții, solicitând în principal, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, să se dispună modificarea hotărârilor atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, și art. 129 alin. 5 cod procedură civilă, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții susțin că în mod greșit instanța de apel a reținut că vârsta înaintată este un motiv care a determinat eroarea reclamantei în privința naturii actului pe care l-a încheiat, iar art. 30 din Legea 17/2000 privind protecția persoanelor vârstnice a fost greșit reținut întrucât acesta se referă la liberalități sau contracte de întreținere. Instanța nu trebuia să rețină existența bolii Alzheimer pentru că din adresa nr. 2137/27.10.2008, a Spitalului Municipal S, solicitată de instanță, a rezultat că reclamanta a fost luată în evidență abia la data de 14.09.2006. Important este starea sănătății reclamantei la data încheierii actului de vânzare - cumpărare, și față de această adresă nu poate fi făcută afirmația că la acea dată era bolnavă. Instanța de apel trebuia să citească materialele depuse de pârâți cu privire la evoluția bolii Alzheimer pentru a constata că doar în ultima fază bolnavul nu este stăpân pe acțiunile sale. Instanța nu putea ști în ce fază a bolii este reclamanta, și dacă aceasta a vrut să încheie un contract de întreținere sau de vânzare - cumpărare. Instanța a dat crezare declarației reclamantei că nu știe să scrie și să citească însă nu a efectuat verificări, iar la fila 72 din dosarul de fond, se află depusă o cerere care aparent emană de la reclamantă.
În al doilea rând, fără a administra probe, instanța a reținut că, pârâții nu dispuneau de sume de bani, însă recurenții susțin că pot depune acte, că în timp tatăl recurentei a vândut o casă, și apoi recurenții au vândut două apartamente, iar din 2005 lucrează în Spania, astfel că dispuneau de banii necesari achitării prețului imobilului.
În al treilea rând, se susține că, instanța de apel nu a răspuns criticilor aduse de pârâți sentinței și care au fost sintetizate în note de ședințe, reiterate în prezentul recurs.
Astfel, instanța de fond a încălcat prevederile art. 1173 cod civil, potrivit căruia era necesară înscrierea în fals a actului autentic, abia apoi fiind admisibilă printr-o probă peste înscris și peste ceea ce este arătat în conținutul său. Apoi, judecătorul de la fond a luat în considerare declarația unui martor, a cărui soție a fost înfiată de către reclamantă, iar soția acestuia a declarat că este în dușmănie cu pârâta recurentă. Declarațiile celor doi martori trebuiau înlăturate, față de cele menționate.
Pe de altă parte, în acțiunea inițială, nu a fost invocat vreun motiv de nulitate referitor la lipsa consimțământului valabil exprimat, ca urmare a lipsei ori alienării discernământului și invocarea afecțiunii Alzheimer a apărut ca o motivație secundară. Acțiunea principală s-a bazat pe nulitatea absolută izvorâtă dintr-o eroare justificată de existența acelei boli și neștiința de carte. Când părțile nu știu carte, acestea semnează prin punere de deget sau sigiliu, însă reclamanta a semnat atât înscrisul autentic cât și declarația referitoare la lipsa pensiei ( dată în scopul de a obține scutirea de taxă de timbru) ceea ce presupune un nivel cognitiv normal și pune sub semnul întrebării afirmația că nu știe să citească.
Pentru a justifica cererea subsidiară din recurs, recurenții solicită casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare, și administrarea probei cu expertiza psihiatrică, având ca obiectiv stabilirea discernământului reclamantei la data încheierii actului, având în vedere că, potrivit adresei de la Spitalul Municipal S solicitată de instanță, reclamanta a fost luată în evidență cu maladia Alzheimer, la 3 luni după încheierea actului atacat.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, și arată că, în principal că recursul este insuficient timbrat. În subsidiar, cerere respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării, intimata susține că nulitatea este rezultatul erorii asupra naturii actului contractului încheiat și nu eventuala lipsă de discernământ a reclamantei în momentul încheierii actului. Întregul probatoriu administrat în cauză a fost de natură a demonstra că reclamanta a fost în eroare în momentul încheierii actului, fiind convinsă că încheie un act de întreținere și nu unul de vânzare-cumpărare. Chiar dacă s-a dovedit că intimata, în vârstă de 77 ani suferă de afecțiuni psihice - demență de tip Alzheimer - și că nu știe scrie și citi, aceștia au fost factori favorizanți și nu determinanți ai stării de eroare în care s-a aflat reclamanta la momentul încheierii actului. În acest context se face referire la martorii audiați și la înscrisurile depuse de pârâți, care nu fac dovada că aceștia ar fi dispus de suma de - lei în iunie 2006. în al doilea rând, susține că în mod corect instanța a reținut că nu au fost respectate cu conștiinciozitate prevederile art. 30 din Legea 17/2000 privind protecția persoanelor vârstnice. În al treilea rând, solicită și respingerea motivelor subsidiare din recurs, întrucât nu se impune efectuarea unei expertize psihiatrice față de cauza nulității actului juridic atacat și care este eroare cu privire la natura actului încheiat și raportat și la temeiul juridic al acțiunii inițiale:art. 953, 954 Cod civil.
S-au depus mai multe acte la dosar: copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și soția și și soția, din data de 12.07.2000, prin care pârâții au achiziționat un imobil, copia CF 22741 top 4781/2/2 S, a CF 1359 top 1038, 1039.
Analizând legalitatea hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, instanța a stabilit taxa de timbru datorată de recurenți și au fost obligați să o plătească.
În al doilea rând: reclamanta prin acțiunea introductivă a invocat eroarea naturii actului juridic ca motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, justificată de vârsta înaintată, de faptul că este analfabetă și boala Alzheimer de care suferă.
Potrivit art. 1306 cod civil pot cumpăra și vinde toți cei cărora legea nu le interzice acest lucru. Regula este capacitatea de a încheia acte juridice, iar incapacitatea este excepția. De aceea, cazurile de incapacitate sunt expres și imitativ prevăzute de lege și sunt de strictă interpretare. Altfel spus, pentru a putea vinde sau cumpăra părțile trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină. Art. 11 din decretul nr. 31/1954 stabilește că nu au capacitate de exercițiu minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și persoana pusă sub interdicție. Ori, reclamanta nu a fost pusă sub interdicție, astfel că nu se poate susține cu succes teza potrivit căreia datorită bolii de care suferea nu a fost în măsură să închei un act valabil sau să aibă reprezentarea actului încheiat.
Pe de altă parte, în dosarul instanței de fond, la fila 72 există un înscris semnat de reclamantă, prin care arată acte pe care le depune la dosar. De asemenea, la fila 20 din dosarul instanței de fond există o declarație autentică dată în fața notarului public de reclamantă în care arată că nu realizează venituri, declarație semnată de aceasta pentru scutirea de la plata taxei de timbru. Aceste semnături corespund semnăturii aflate pe contractul de vânzare - cumpărare atacat prin acțiunea de față. Având în vedere că reclamanta știe semna este de necontestat că știe și citi.
Dacă nu știa citi, avea posibilitatea să înștiințeze notarul public la momentul încheierii actului, și exprimarea consimțământului său, potrivit art. 62 din Legea 36/1995, modificată și completată, era menționată de notar în încheierea de autentificare. Audiat în fața instanței de fond, notarul public a declarat că a citit reclamantei contractul de vânzare - cumpărare înainte de a fi semnat, nu a avut obiecțiuni, iar cu privire la preț părțile au declarat că este o problemă rezolvată.
Potrivit art. 1173 cod civil, actul autentic are forță probantă deplină în privința oricărei persoane și a convențiilor ce s-a constatat.
Întrucât la încheierea actului autentic, de a cărui conținut a avut cunoștință reclamanta (fiindu-i citit chiar de notar, deși putea să-l lectureze singură) nu a avut obiecțiuni, acest act este valabil, nefiind îndeplinite condițiile art. 953 cod civil.
Împrejurarea că ulterior, s-a răzgândit nu poate constitui motiv de constatare a nulității actului juridic încheiat, pe motiv că s-a înșelat cu privire la natura acestui act.
Discuțiile purtate de reclamantă cu vecinii în ce privește actul care dorea a fi încheiat nu pot fi luate în considerare, peste voința sa exprimată cu ocazia prezentării în fața notarului public.
Reclamanta, în acțiune își invocă propria culpă, susținând că nu a primit prețul imobilului stabilit și menționat în contract, pentru că semnând contractul a recunoscut că a primit prețul. Invocarea propriei culpe nu este admisibilă într-o acțiune civilă.
În ceea ce privește boala de care suferă reclamanta, faptul că a fost luată în evidență de Spitalul municipal S la data de 14.09.2006, nu înseamnă că este lipsită de discernământ și nici nu i-a fost restrânsă capacitatea de exercițiu, în condițiile în care boala are mai multe etape de evoluție care diferă de la un bolnav la altul.
Art. 30 din Legea 17/2000, stabilește obligativitatea autorității tutelare sau a consilierilor juridici angajați ai consiliului local de a-i acorda persoanei vârstnice, consiliere gratuită sau asistență, în vederea încheierii actelor juridice de vânzare - cumpărare, întreținere,. Solicitarea acordării asistenței sociale, conform art. 27 din aceeași lege, poate proveni de la persoana vârstnică, a reprezentantului său legal, a instanței de judecată sau a altor instituții sau organizații. Așadar, această asistență socială se acordăla cerere,deci reclamanta dacă era nelămurită avea posibilitatea de a apela la sprijinul unor profesioniști în domeniu, așa cum a procedat când a promovat prezenta acțiune.
Față de toate aceste motive de fapt și de drept reținute, Curtea constată că este fondat recursul pârâților, că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii și fiind incident art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va admite acest recurs, și va schimba hotărârile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată intimata la cheltuieli de judecată către recurenți de 6562 lei, reprezentând timbraj, cheltuieli de deplasare în recurs și apel și onorariu de avocat în apel, dovada altor cheltuieli nefiind făcută.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.234/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile 595/2007 pronunțat de Judecătoria S, pe care o schimbă în tot și
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și pentru nulitate absolută a actului juridic și anulare întabulare.
Obligă intimata să plătească recurenților cheltuieli de judecată de 6562 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - -- semnează președintele Curții de Apel, | Judecător, - -- semnează președintele Curții de Apel, |
Grefier, - R- semnează grefier șef |
Tehnored.
2ex/3.08.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Daniela Mărginean, Ioan Truță
