Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 120/A/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului D prin apărător ales, împotriva sentinței civile nr. 24/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 04 iunie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din 11 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2008 sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului D pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 624/2008 privind respingerea cererilor nr.163/19.01.1998, respectiv nr.44/17.08.2005, să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat în D,-, județul H, înscris în CF 4356 D, nr. top 3408/2/4 în suprafață de 696 mp și să fie obligat pârâtul la emiterea unei decizii de restituire a imobilului, în principal, în natură, iar în subsidiar, prin echivalent.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost proprietarul imobilului în CF 4356 D, nr. top 3408/2/4 în suprafață de 700 mp, imobil expropriat prin Decretul nr.39/12.02.1973, pentru suprafața de 696 mp, fiind construită ulterior Policlinica din cartierul. După apariția Legii nr.18/1991 a făcut demersuri pentru restituirea imobilului, prin adresa nr.1717/20.02.2003, Consiliul Local al municipiului D, comunicându-i că este cuprins în anexa nr.39, poziția 236 pentru despăgubiri. Ulterior, prin adresa nr.9844/25.02.2005, i s-a comunicat că i-a fost respinsă cererea de despăgubiri întrucât nu a urmat procedura impusă de Legea nr.10/2001.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate împotriva Dispoziției Primarului municipiului
-//-
nr. 624/2008, invocând excepția tardivității notificării.
În motivare, pârâtul a arătat că prin cererea nr. 163/19.01.1998, depusă în baza Legii nr.169/1997 și prin cererea nr. 44/17.08.2005, depusă în baza Legii nr. 247/2005 contestatorul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în D,-, prin adresa nr. 339/31.01.2007, Comisia Locală de Fond Funciar i-a comunicat că s-au respins cererile, întrucât terenul a fost expropriat, situație în care se impunea urmarea procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001.
A mai învederat că termenul prev. de art. 21 din Legea nr.10/2001 este un termen de decădere și nu de prescripție, motiv pentru care în mod legal i s-au respins cererile.
Prin sentința civilă 24/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 624/2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului D și a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, obligând pârâtul să emită dispoziție de restituire a imobilului, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că reclamantul a depus în data de 19.01.1998, o cerere înregistrată sub nr.163, întemeiată pe prevederile Legii nr.169/1997 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în D,-, județul
Urmare acestei cereri, reclamantului i s-a comunicat de către Consiliul Local D (5), prin adresa nr. 53296/08.12.2004, că figurează în anexa nr. 39, poziția nr. 236, pentru despăgubiri cu privire la terenul deținut în cartierul, pe amplasamentul actual al policlinicii, sumele destinate despăgubirilor urmând a fi alocate de către Guvern, în baza unui act normativ ce urma a fi supus aprobării de către parlament.
Totodată, i s-a comunicat prin adresa nr. 9844/25.02.2005 (6), că nu poate beneficia și de prevederile Legii nr.10/2001, pentru terenul solicitat.
Reclamantul a mai solicitat prin cererea nr. 44/17.08.2005, întemeiat pe prevederile Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren.
Prin adresa nr. 432/17.05.2006 (7), Consiliul Local Dac omunicat reclamantului că cererea i-a fost respinsă deoarece restituirea/despăgubirea privește un imobil expropriat, pentru care ar fi trebuit să procedeze la o notificare prin executorul judecătoresc, conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Potrivit prev. art. 22 din Lege nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica până la data de 14.02.2002, prin executor judecătoresc, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului; nerespectarea termenului prevăzut pentru transmiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
-//-
Este adevărat că reclamantul nu a urmat întocmai procedura prealabilă impusă de Legea nr.10/2001, însă acesta s-a adresat instituțiilor publice încă din anul 1998, solicitând restituirea imobilului în natură sau prin echivalent. Pasivitatea reclamantului s-a datorat întrutotul organelor statului, în speță autoritatea competentă în materia fondului funciar, care l-au informat că urmează a beneficia de măsuri reparatorii, totodată că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001.
Așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. 3290/2007, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr-, cele două comisii de aplicare a Legii nr.18/1991 erau datoare ca, în situația în care au constatat că cererea reclamantului face obiectul Legii nr.10/2001, să o înainteze organului competent spre soluționare, în speță, Primarului municipiului
Dată fiind corespondența purtată de instituțiile publice cu reclamantul, neputându-i-se reține, acestuia nicio culpă în inițierea procedurilor prealabile impuse de Legea nr.10/2001, raportat și la cererea formulată de către reclamant în data de 19.01.1998, reiterată în data de 17.08.2005, instanța de fond a apreciat că demersurile promovate de reclamant suplinesc procedura impusă de art.22 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului D, solicitând schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantului.
În expunerea de motive s-a arătat că cererile depuse de contestator au fost în mod corect respinse întrucât aceasta nu s-a conformat prevederilor art. 22 din Legea 10/2001 nedepunând notificarea prin executor judecătoresc. Atât termenul prev. de art. 22 din Legea 10/2001 pentru introducerea notificărilor cât și cel prev. de art. 24 pentru contestarea dispozițiilor sunt termene de decădere și nu de prescripție. Astfel, în speță nu se poate opera repunerea în termen sau o altă modalitate de natură a complini procedura prev. de art. 22 din Legea 10/2001, respectiv de apreciere a cererii formulate în anul 1998.
Intimatul - a depus la dosar "concluzii scrise" prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În apel nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul apel este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 624/2008 emisă de Primarul Municipiului D, dispoziție prin care cererile nr. 163/1998 și nr. 44/2005 au fost respinse motivat de faptul că reclamantul nu a urmat procedura prev. de Legea 10/2001, nedepunând notificare prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripție este situat imobilul notificat în termenul prev. de art. 22 alin 1 din Legea 10/2001.
-//-
Rațiunea Legii 10/2001 este aceea de a reglementa global statutul juridic al imobilelor preluate de stat, indiferent dacă titlul a fost valabil sau nu, instituind în acest sens o procedură necontencioasă cu termene exprese, astfel încât la finalizarea ei să se definitiveze statutul juridic al unor astfel de imobile.
Această procedură administrativă se declanșează pe calea unei notificări adresate de persoana îndreptățită persoanei juridice deținătoare.
Pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile Legea 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la intrarea ei în vigoare, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, termen prelungit de două ori cu câte trei luni. Sancțiunea nerespectării sale constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent - art. 21 alin 5 -.
Sintagma "pierderea dreptului" folosită de legiuitor este edificatoare în calificarea termenului ca fiind de decădere, și de aici se desprinde concluzia că cel îndrituit la restituire și care dorește să uzeze de procedura prev. de Legea 10/2001 îi este impusă condiția sine qua non ca mai întâi să declanșeze procedura necontencioasă, prin intermediul notificării, după care se poate adresa instanțelor de judecată.
Textul art. 21 alin 5 din Legea 10/2001 a fost analizat de nenumărate ori de Curtea Constituțională care a statuat că, în cazul în care imobilul a fost preluat de stat cu titlu, prin efectul unei asemenea preluări proprietarul inițial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în această calitate, este îndreptățit să exercite, toate prerogativele dreptului său asupra bunului. Altfel spus, titularul inițial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la acest moment, ci doar posibilitatea de a obține reconstituirea acestuia, nu are cum să invoce încălcarea - pe calea reglementării care sancționează nerespectarea termenului de trimitere a notificării - unui drept pe care nu-l mai are.
În ceea ce privește imobilele preluate fără titlu de către stat, potrivit art. 2 alin 2 din Legea 10/2001 persoanele care au fost deposedate de aceste imobile și-au păstrat calitatea de proprietari de la data preluării. Însă nici în asemenea situații nu există temeiuri care să justifice calificarea reglementării în cauză ca fiind neconstituțională, deoarece potrivit art. 44 alin 1 teza a-II-a din Constituție "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată.
dreptului de proprietate invocată de apelant, chiar dacă este consacrată cu titlu de principiu în legislația noastră, nu ține de esența dreptului de proprietate imobiliară și ca atare nu este consacrată de
-//-
Constituție, astfel că legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum procedat prin aceste norme.
Se pune problema dacă demersurile urmate de reclamant sunt echivalente procedurii reglementate de Legea 10/2001, al cărei caracter obligatoriu și prealabil a fost analizat mai sus.
Prima cerere a fost depusă de reclamant la data de 19.01.1998, respectiv cererea nr. 163, întemeiată pe disp. Legii 169/1997, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în D, str. - nr. 113, jud.
Această cerere nu poate fi considerată în nici un caz notificarea la care se referă art. 22 din Legea 10/2001, cu atât mai mult cu cât a fost făcută înainte de intrarea în vigoare a legii. A doua cerere a fost făcută de reclamant la data de 17.08.2005, înregistrată sub nr. 44, întemeiată pe disp. Legii 247/2005, cererea fiind făcută cu mult după expirarea termenului de depunere a notificărilor prev. de actualul art. 22 alin 5 din Legea 10/2001, termen care s-a împlinit la data de 14.02.2002.
Se impune analizarea corespondenței purtate de reclamant cu instituțiile publice, întrucât instanța de fond a considerat că pasivitatea reclamantului s-a datorat întrutotul organelor statului, în speță autoritatea competentă în materia fondului funciar, care l-au informat că urmează a beneficia de măsuri reparatorii, instanța apreciind că demersurile reclamantului suplinesc procedura impusă de art. 22 din Legea 10/2001.
Instanța de apel apreciază că această reținere este greșită și echivalarea făcută de instanța de fond este lipsită de temei legal, pentru următoarele considerente:
Urmare a cererii făcute în 1998, reclamantului i s-a comunicat de către Consiliul Local D prin adresa nr. 53296/8.12.2004 că figurează în anexa 39, poziția 236, pentru a obține despăgubiri cu privire la terenul deținut în cartierul. Ulterior reclamantul a mai primit adresa 9844/25.02.2005, adresa nr. 432/17.05.2006 și în fine, alte răspunsuri în anii 2007-2008. Toate aceste răspunsuri sunt ulterioare datei de 14.02.2002, respectiv toată această corespondență s-a purtat după expirarea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de Legea 10/2001. De altfel, adresele din anii 2004-2005 ( 5-6) au în vedere cererea nr. 163/1998, întemeiată pe disp. Legii 169/1997, iar aceste răspunsuri sunt date de Serviciul Comunitar pentru cadastru și Agricultură, serviciu care nu avea atribuții pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe Legea 10/2001. Faptul că, de la data depunerii cererii din 1998 reclamantul a stat în pasivitate în toată perioada în care s-a aplicat Legea 10/2001 (14.02.2001-14.02.2002), nu este imputabil autorităților, în această perioadă nepurtându-se nici o corespondență între reclamant și autoritățile statului, toate adresele depuse la dosar fiind ulterioare anului 2003 ( 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10).
Așadar, chiar Tribunalul reține că reclamantul nu a urmat întocmai procedura prealabilă impusă de Legea 10/2001, însă acesta s- adresat autorităților din anul 1998, autoritățile informându-l că urmează a beneficia de măsuri reparatorii, Legea 10/2001 nefiindu-i aplicabilă.
-//-
(continuarea deciziei civile 120/A/2009 dată în dosar -)
Această reținere este eronată, reclamantul nu numai că nu a urmat întocmai procedura prevăzută de Legea 10/2001, ci acesta nu a urmat-o deloc, cererea din anul 1998 neputând suplini o notificare și o procedură prevăzute într-o lege care a apărut 3 ani mai târziu, iar cererea din anul 2005 fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de Legea 10/2001, fără ca acest lucru să fie imputabil autorităților, care au purtat corespondența cu reclamantul numai începând cu anul 2003, după expirarea termenului de depunere a notificărilor.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. Curtea va admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului D împotriva sentinței civile nr. 24/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva dispoziției 624/2008 emisă de Primarul municipiului
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. va obliga intimatul - la plata către apelantul Primarul municipiului a sumei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului D împotriva sentinței civile nr. 24/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva dispoziției 624/2008 emisă de Primarul Municipiului
Obligă reclamantul-intimat - să plătească pârâtului-apelant Primarul Municipiului D suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn. 5 ex/07.07.2009
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
