Obligația de a face. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 288/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 64/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 04 iunie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din 11 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1436/4.03.2008 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și privind obligarea acestora de a efectua lucrări de modificare a acoperișului casei, proprietatea lor din Sibiu,-, încât aceasta să nu depășească limita dintre proprietăți.
În caz de refuz s-a solicitat obligarea pârâților la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la efectuarea lucrărilor.
S-a solicitat prin aceiași acțiune completată ulterior, obligarea pârâților de a efectua lucrări de modificare a instalației de gaz metan la același imobil, constând în demontarea țevilor de gaz ce trec pe proprietatea reclamantei sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond pe baza probelor de la dosar a reținut și motivat în esență, că deși exista o încălcare a proprietății reclamantei în ce privește ștreașina, nu se impun acele lucrări, pentru că aceasta și-a dat acordul cu privire la racordarea pârâților la rețeaua de gaz a reclamantei și la trecerea țevilor pe proprietatea sa, astfel că nu există abuz de drept și nici culpă procesuală din partea pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost investită prima instanță.
În expunerea de motive arată în esență că deși instanța de fond constată încălcarea dreptului său de proprietate de către pârâți, prin amplasamentul edificatelor, nu dă eficiență acestei încălcări, reținând greșit că ar fi existat un acord din partea sa. Cât privește racordarea la rețeaua de gaz se susține că nu se poate pune în discuție faptul că dreptul său de proprietate nu ar fi încălcat, atât prin amplasamentul racordurilor cât și prin lucrările de întreținere necesare ce se vor face evident în mod periodic.
Apelul a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 64/2009 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, schimbându-se sentința apelată, în sensul obligării pârâților de a-și retrage acoperișul casei până la limita dintre cele două proprietăți și obligarea lor de a modifica instalația de gaz metan și a-și monta țevile ce trec pe proprietatea reclamantei, ambele sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu rămânerea irevocabilă a deciziei și până la executarea efectivă.
În argumentarea deciziei pronunțate s-a reținut în considerente, în termeni generici, că potrivit cercetării locale, pârâții au încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, drept ce are un caracter exclusiv și absolut, conform art. 480 cod civil și art. 44 din Constituție.
S-a reținut că de fapt instalația de gaz traversează întreaga proprietate a reclamantei, grevând dreptul acesteia, prin lucrările de amenajări și reparații ce se impun.
Cât privește acordul apelantei, acesta viza doar edificatele pe meta despărțitoare nu și încălcarea acesteia, prin trecerea racordurilor pe terenul său ( fila 18 dosar fond). De fapt, acordul pentru extindere a fost manifestat în raport cu schițele anexate, ce nu au fost depuse la dosar în ideea de a le permite pârâților să efectueze anumite adaptări ale locuinței lor și nu să facă lucrări în detrimentul reclamantei apelante.
Utilitățile la care face referire actul invocat, se referă la amenajările funcționale normale și nu la atari lucrări, care în fapt fragmentează proprietatea reclamantei.
În acest context, apelul reclamantei a fost admis, cu consecința schimbării sentinței apelate în limitele menționate.
Împotriva deciziei civile nr. 64/23.02.2009 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în termen legal, au declarat recurs pârâții și, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea astfel ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În expunerea motivelor de recurs se arată sub un prim aspect că în ce privește retragerea acoperișului, instanța de apel nu a motivat decizia sub nici o formă, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
generice reținute de instanța de apel privind inviolabilitatea și imprescriptibilitatea dreptului de proprietate nu are legătură cu obiectul pricinii, fiind străine cauzei.
Sub un alt motiv se susține că de fapt a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv declarația autentică a intimatei reclamante, însoțită de schițe, dată în fața notarului.
În concret, arată recurenții, în momentul în care intimata și-a dat acordul de modificare a casei și utilităților și-a asumat o obligație de a nu face, respectiv că nu mai poate solicita desființarea sau modificarea acestor lucrări.
Instanța de apel a ignorat efectele juridice ale acelei obligații, admițând greșit apelul reclamantei intimate. Interpretarea unui act juridic se face în condițiile prescrise de lege - respectiv codul civil - respectiv în sensul în care poate produce efecte juridice și nu în sensul că nu ar avea nici un efect ( art. 978 cod civil).
Se arată de asemenea că decizia pronunțată este lipsită de temei legal, iar atunci când se invocă anumite articole de lege, ele nu au legătură cu cauza, așa cum ar fi dispozițiile art. 616 și urm. cod civil, privind servituțile de trece sau loc înfundat. Întreaga stare de fapt nu poate fi circumscrisă decât normelor de drept privind buna - credință, abuzul de drept și limitările dreptului de proprietate imobiliară în raporturile de vecinătate, susțin recurenții.
Dacă se poate vorbi de abuz de drept, acesta a fost comis evident de intimată. Reclamanta face referiri la ștreașina cauzei, susținând că precipitațiile de pe acoperișul lor se scurg pe proprietatea sa, ignorând că scocurile necesare nu au mai putut fi montate pentru că urmare a demersului său juridic a obținut sistarea lucrărilor de construcții. de gaz nu poate produce nici un prejudiciu intimatei, pentru că este lipită de casa recurenților și este montată la peste 2 înălțime, acolo unde nu poate deranja vecinătatea imobilelor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 7,8 și 9 cod procedură civilă.
Reclamanta a depus întâmpinare, solicitând în esență, respingerea recursului, în contextul în care probele au demonstrat că montarea acoperișului noii construcții edificate de recurenți depășește limita proprietăților aspect constatat și cu ocazia descinderii la fața locului.
Susține reclamanta că de bună - credință le-a dat pârâților acordul notarial pentru extinderea și modernizarea locuinței, fiindu-le necesar în situația în care imobilul acestora este amplasat, linia de graniță dintre proprietăți. Declarația dată nu se referă la încălcarea liniei de graniță și trecerea racordurilor de gaz pe proprietatea sa. Dacă ar fi consimțit la depășirea limitei de proprietate atunci acest aspect s-ar fi regăsit expres în conținutul actului.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor și temeiurilor de drept invocate în scris da și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă se constată a fi fondat, în considerarea următoarelor aspecte:
Este indubitabil că motivele de fapt și de drept sau considerentele unei hotărâri judecătorești reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești. Acest aspect reprezintă o garanție puternică a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție.
Desigur, codul d e procedură civilă nu instituie cerințe particulare în legătură cu forma sau conținutul considerentelor, art. 261 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă, referindu-se la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept, care au format convingerea instanței. Prin urmare, instanța trebuie să se refere în motive la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins unele cereri.
Scopul deci a motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile luate de instanță. Motivarea trebuie să corespundă imperativelor logicii, respectiv să nu fie contradictorie sau dubitativă. Ele trebuie să ofere părților și respectiv instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a luat acea hotărâre.
Prevederile art. 261 punct 5 cod procedură civilă au caracter imperativ, nerespectarea lor atrăgând casarea hotărârii, pentru că fără o motivare judicioasă și argumentată în drept soluția pronunțată este nelegală ( art. 304 punct 7 cod procedură civilă).
Nemotivarea hotărârii, deși nu este prevăzută expres ca un motiv de casare în codul d e procedură civilă, față de caracterul imperativ al art. 261 punct 5 cod procedură civilă și finalitatea acestui text de lege, s-a conchis în practica judecătorească că o atare situație se integrează unui cadru mai larg de nelegalitate, respectiv acela al nepronunțării asupra fondului apelului, de natură să justifice casarea cu trimitere pentru ca instanța de apel să analizeze sub toate aspectele motivele cu care a fost investită. Ori, în speța de față, deși motivele de apel au fost structurate pe probleme de drept și de fapt concrete în raport de obiectul cauzei, instanța de apel, deși a admis apelul s-a limitat doar în termeni generici să facă referire la cercetarea locală, și la textele de lege ce vizează dreptul de proprietate, fără a se raporta la întreaga probațiune administrată și textele de lege incidente speței. De altfel, partea finală a considerentelor vizează efectiv chestiuni de ordin generic legate de raporturile de vecinătate și care în concret nu au legătură cu speța dedusă judecății, așa cum s-a arătat de altfel și prin motivele de recurs.
Se impunea evident, identificarea și nominalizarea textelor aplicate în funcție de starea de fapt și nu o trimitere generală la anumite instituții de drept așa cum a procedat instanța de apel.
De altfel trebuia observat că litigiul vizează mai multe tipuri de situații specifice, cu regimuri de drept diferite, astfel că se impune a se evidenția și argumentele pentru care susținerile părților adverse au fost înlăturate. Ori, nerespectarea acestor cerințe, echivalează cu o nepronunțare asupra fondului apelului, de natură să justifice casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiași căi de atac pentru ca aceasta să analizeze fiecare aspect critic în parte și în mod argumentat în fapt și drept ( art. 304 punct 7 cod procedură civilă).
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și aspectele critice, invocate prin motivele de recurs, și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 punct 7,8 și 9 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 64/23.02.2009 a Tribunalului Sibiu - secția civilă și în consecință:
Casează decizia civilă sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - concediu odihnă, semn. Vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - concediu odihnă, semn. Vicepreședintele Curții de Apel |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/ 21.07.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru, Anca
