Anulare act. Decizia 307/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 307/
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții - și - - prin procurator, domiciliați în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.174/A din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat -, pentru recurenții-reclamanți și -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.183/2008, eliberată de Baroul V, avocat G, pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.35/2008, eliberată de Baroul V și avocat G, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.118/2008, eliberată de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 12 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 10.09.2008, eliberată de Trezoreria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată. Hotărârea dată de către tribunal este greșită, având în vedere faptul că, la data emiterii celor două certificate de moștenitor, Decretul nr.40/1953 era în vigoare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat G solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor ca temeinice și legale, cu acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că instanța de fond și Tribunalul Vâlcea au analizat și excepția lipsei de interes, iar omisiunea de la succesiune a unui moștenitor se sancționează cu nulitatea absolută.
Avocat G, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.493 din 29.01.2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul -. și continuată de moștenitorii săi, -, -, -, - în contradictoriu cu pârâții -, și, dispunându-se anularea certificatelor de moștenitor nr.559/12.06.1974 și 12/1963/28.01.1963 eliberate de notariatul de Stat Râmnicu V, pârâții fiind obligați la 1548,90 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a adopta această soluție judecătoria a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea împărțelii asupra bunurilor autorului, decedat la data de 02 iulie 1962, conform certificatului de moștenitor nr.12/20.01.1963 și nr.559/12 iunie 1974, ambele emise de Notariatul de Stat Râmnicu
În motivarea cererii, reclamantul G, a arătat că este fiul autorului sus menționat, alături de frații și surorile, și, la decesul acestuia rămânând ca moștenitor legal și soția supraviețuitoare, mama acestora. Dintre aceștia au decedat -, al cărui moștenitor este și, moștenită de frații săi. Se susține că fratele și sora s-au prezentat la notariat și au renunțat în mod expres la succesiunea autorului comun, singura moștenitoare acceptantă fiind mama acestora, după decesul căreia au rămas ca succesori, în afara celor menționați și pârâții.
Mai arată reclamantul că nu a participat la dezbaterea succesorală și nici nu a avut cunoștință de această procedură notarială, decât cu ocazia dezbaterii succesiunii surorii sale, ce face obiectul dosarului nr.10838/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Întrucât reclamantul a decedat la data de 26.10.2006, la fila 10 dosar s-a depus o cerere formulată de către și moștenitorii legali ai acestuia, prin care se solicită să se ia act de faptul că înțeleg să continue acțiunea introdusă de autorul lor. Aceștia au depus la fila 21 dosar, o cerere de precizare în care arată că cele două acte succesorale au fost emise în absența autorului lor de la dezbaterea succesiunii defunctului și că în acest mod s-au transferat bunuri din patrimoniul autorului către persoane care nu aveau nici un fel de calitate sau vocație la succesiunea acestuia.
Prin încheierea din 10.04.2007, s-a dispus citarea în cauză, ca și pârâtă, a lui, menționată ca fiică a autorului în certificatele contestate.
Prin întâmpinare, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii formulate, arătând că sunt descendenți de gradul Ial ui, acesta având ca părinți pe și, căsătorită ulterior cu și, prin urmare, tatăl acestora a fost unicul fiu al celor doi autori din prima căsătorie., și G sunt descendenții autorilor și.
Pârâții au invocat excepția prescripției dreptului de a mai solicita anularea certificatului de moștenitor față de faptul că autorul reclamanților a cunoscut de existența acestui înscris încă din anul 1990, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.411/11.04.1990, eliberat după decesul autoarei, în care se menționează în mod expres că au renunțat la succesiune, și G, acesta din urmă prin declarația autentificată sub nr.1798/1990, cât și excepția lipsei de interes, întrucât reclamanții beneficiază deja de dreptul autoarei și, prin urmare, nu ar mai avea interes să repună în discuție averea lui.
Cele două excepții invocate de pârâți au fost puse în discuția părților în ședința publică din 15.05.2007, instanța pronunțându-se asupra lor prin sentința civilă nr.2845/2007.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a apreciat că este neîntemeiată, întrucât autorul reclamanților, cel care de altfel a și introdus acțiunea, avea interes să o promoveze atâta timp cât, în calitate de fiu, a fost omis din cele două certificate de moștenitor.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost privită ca întemeiată întrucât cererea formulată de autorul reclamanților a fost introdusă după scurgerea a 43 de ani de la eliberarea certificatului de moștenitor a cărei nulitate se solicită a se constata.
În ceea ce privește data la care Gal uat cunoștință de cele două certificate de moștenitor, instanța a reținut că acesta, în mod cert a luat cunoștință de cele două acte contestate, eliberate după decesul autorului, la primirea certificatului de moștenitor eliberat la decesul autoarei, respectiv la 11.04.1990, în certificat menționându-se că fiul Gar enunțat la succesiunea autoarei prin declarația autentificată sub nr.1798/1990.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și -, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
La data de 17.10.2007 a decedat reclamantul - și au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia -, -, - și -.
Prin decizia civilă nr.1734/R din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa admis recursul, a casat sentința în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Din decizia de casare s-a reținut că față de obiectul acțiunii și probele administrate în cauză, în mod greșit instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de către pârâți și, prin urmare, a respins cererea principală în temeiul acestei excepții.
A arătat instanța de control că în cauzele în care se solicită nulitatea actului de împărțeală sau a certificatului de moștenitor, la încheierea cărora nu a participat unul sau unii dintre moștenitori (copărtași), scopul final al pretinsului moștenitor prejudiciat fiind de a se constata implicit calitatea de succesor al celui despre a cărui moștenire este vorba, nu este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, cum eronat a apreciat prima instanță, nulitatea invocată având regimul juridic al unei nulități absolute, iar nu al unei nulități relative.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței sub nr-.
Din actele dosarului instanța a reținut, în rejudecare, că la 02.07.1962 a decedat, iar ca moștenitori au rămas soție supraviețuitoare și fiii -.,.
Anterior căsătoriei cu, a mai fost căsătorită cu numitul, căsătorie din care a rezultat un fiu pe nume, tatăl pârâților - și.
S-a mai reținut că fiul și fiicele, au renunțat la moștenire cu declarațiile înregistrate și depuse în dosarul 12/1963, iar din certificatul de moștenitor nr.559/12 iunie 1974, emis de Notariatul de Stat Râmnicu V, rezultă că moștenitoarea lui este, soție și legatară.
Art.659 Cod civil, stabilește ordinea venirii la succesiune a celor care au vocație succesorală, iar art.75 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, arată că: "După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit".
Notarul redactează certificatul de moștenitor sau de legatar, care va cuprinde constatări cu privire la masa succesorală, numărul, calitatea moștenitorilor și cotele cuvenite din patrimoniul defunctului, n certificat trebuind cuprinși toți moștenitorii.
Conform art.88 din Legea nr.36/1995, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii".
Analizând dispozițiile referitoare la persoanele care au calitatea de moștenitori și dispozițiile obligatorii ce trebuie menționate în certificatul de moștenitor, față de probele aflate la dosar, constatând că din cele două certificate de moștenitor a fost omis numitul G, care avea calitatea de fiu, iar prin emiterea certificatelor de moștenitor în care nu au fost trecuți toți moștenitorii, s-a adus o vătămare drepturilor acestora, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis acțiunea prin sentința civilă nr.493 din 29 ianuarie 2008.
Prin această sentință au fost anulate certificatele de moștenitor nr.559/12.06.1974 și nr.12/1963/28.01.1963 eliberate de Notariatul de stat Râmnicu V, cu consecința obligării pârâților la plata de cheltuieli de judecată față de reclamanți, în sumă de 1548,90 lei reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat la fond și în căile de atac.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a soluției, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac cei doi pârâți au reluat prezentarea gradelor de rudenie cu autorul pe numele căruia s-au emis certificatele de moștenitor contestate.
Apelanții au susținut faptul că autorul reclamanților a cunoscut despre existența actelor atacate încă din anul 1990, așa cum rezultă din certificatul nr.411/1990, act care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.29/17.06.2004 emis pentru autoarea.
Se susține că prin sentința nr.1370/2.04.1974 din dosarul nr.1311/1974 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, și au ieșit din indiviziune asupra terenului și construcțiilor situate în Râmnicu V,-, iar după moartea sa succesiunea a fost acceptată doar de și moștenitorul testamentar -, ceilalți frați fiind renunțători expres la succesiunea mamei lor, excepția lipsei de interes este întemeiată, deoarece s-a partajat averea dobândită de această autoare, inclusiv și cea de la soțul său,.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada de reclamanți că au acceptat în termen succesiunea autorului, pentru a fi menționat ca moștenitor acceptant.
Soluția pentru o astfel de situație este aceea de a se fi promovat o acțiune de ieșire din indiviziune asupra averii rămase de pe urma acestui autor, în care reclamanții să facă dovada acceptării succesiunii în termen de către reclamantul inițial
Se concluzionează că deși au ridicat excepția lipsei de interes pentru motivele de mai sus, instanța nu s-a pronunțat în acest sens, puterea de adevăr de care se bucura sentința pronunțată în dosarul nr.10838/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea fiind înfrântă prin soluția dată în prezenta cauză, impunându-se atașarea spre consultare a dosarului menționat.
Prin întâmpinare, pârâta și reclamanții, -, -, -, - au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu acordarea de cheltuieli de judecată, invocând decizia civilă nr.1734/R/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Râmnicu Vâlcea în primul ciclu procesual, cu privire la modul de soluționare a prescripției dreptului la acțiune și regimul juridic al nulității (absolute) din prezenta cauză, arătând că motivele invocate în calea de atac nu sunt întemeiate, inclusiv în ceea ce privește pretinsa nepronunțare asupra excepției lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.174/A din 26 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții și, cu consecința obligării acestora, în solidar, la 200 lei, cheltuieli de judecată în apel, față de pârâta și la 770 lei, cu același titlu, față de reclamanți.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că sunt corecte trimiterile la existența înscrisurilor referitoare la dezbaterea succesiunilor defuncților - decedat la 02.07.1962 (autorul reclamantului inițial G), (decedată la 25.11.1998) și (decedată la 29.04.2004), inclusiv în ceea ce privește eliberarea certificatelor de moștenitor nr.559/12.06.1974 - succesiune testamentară (2, dosar nr-), de fostul Notariat de Stat Județean V, nr.12/20.01.1963 (3, dosar), de către fostul Notariat al Raionului Râmnicu V și nr.411/11.04.1990 - succesiune testamentară (29-30 și 40 dosar), respectiv certificatul de moștenitor nr.29/17.06.2004, acesta din urmă privind succesiunea defunctei, eliberat de G - Râmnicu V, în dosarul nr.31/2004 (42, dosar), fiind cert stabilit că autoarea a dobândit averea succesorală testamentară de pe urma autorului, în baza testamentului olograf din 29.12.1952, a cărui constatare s-a făcut potrivit încheierii notariale din data de 28.01.1963, cu mențiunea că la succesiunea aceluiași autor au renunțat în mod expres moștenitorii:, și, conform declarațiilor lor depuse în dosarul nr.12/1963 (2-3 dosar).
Hotărârile adoptate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.10838/2004 (încheierea de admitere în principiu nr.1312/2005 și sentința nr.6572/2005) și, respectiv, Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1011/2006 (decizia nr.434/2006), atestă că a fost partajată averea succesorală a autoarei (una din fiicele lui și ), între moștenitorii săi, G și, prin sentința civilă nr.6572/29.12.005 fiind anulat și certificatul de moștenitor nr.29/17.06.2004, însă fără a face dovada contrarie, cerută de lege din partea apelanților, în sensul că autorul reclamanților ( G - decedat la 26.10.2006), ar fi cunoscut în mod efectiv, din anul 1990, despre existența actelor a căror nulitate se solicită.
Raportat la probele dosarului și mențiunile obligatorii ce trebuie înscrise în certificatul de moștenitor potrivit cu dispozițiile legale în materie, astfel cum temeinic și legal a stabilit și instanța de fond în rejudecare, s-a constatat că reclamantul inițial G - în calitatea sa de fiu al defunctului - a fost omis a fi trecut în cele două certificate de moștenitor nr.12/1963 și nr.559/1974 (așa cum nu au fost cuprinși toți moștenitorii lui nici în certificatul nr.29/2004 - invocat de apelanți), ceea ce este de natură să aducă o vătămare gravă intereselor moștenitorului în cauză și, implicit, ale succesorilor acestuia.
S-a reținut că la data emiterii certificatelor de moștenitor din litigiu era în vigoare Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, însă conform deciziei civile nr.1734/2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în primul ciclu de judecată, s-a statuat asupra modului în care trebuie analizată cererea reclamanților, în speță fiind vorba de o nulitate absolută, care putea fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă nefiind aplicabile în cadrul procesual.
În ceea ce privește pretinsa nepronunțare asupra excepției lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, prin decizia civilă nr.1734/2007, ca efect al dezlegărilor date asupra modului de rezolvare a pricinii instanța de control judiciar, s-a dispus casarea în totalitate a hotărârii adoptate în primul ciclu de judecată (sentința nr.2845/2007), trimițând dosarul la judecătorie "în vederea evocării fondului", ceea ce prima instanță a și făcut în rejudecarea cauzei.
Considerând că s-a adus o vătămare drepturilor reclamanților prin faptul că nu au fost trecuți toți moștenitorii în cele două certificate deduse judecății, prin acțiune urmărindu-se în mod evident realizarea unui folos practic și actual, și anume de a se recunoaște calitatea și drepturile conferite de lege în ceea ce privește succesiunea defunctului, s-a reținut că judecătoria s-a pronunțat implicit și asupra excepției respective, în consens cu dezlegările date prin decizia de casare, iar soluția fondului nu era condiționată în mod efectiv de sentința pronunțată în dosarul nr.10838/2004.
Prin urmare, și celelalte susțineri invocate de către apelanți au fost privite ca neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei au formulat recurs pârâții și, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului se reiterează criticile și apărările formulate în mod constant de către pârâți în legătură cu legalitatea emiterii actelor atacate de către reclamanți, împrejurarea că autorul acestora a avut cunoștință de dezbaterea succesiunii tatălui său, iar n dosarul nr.10838/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în care s-a dezbătut succesiunea autoarei, rezultă neîndoielnic acest fapt, cu referire și la certificatul de moștenitor nr.411/11 aprilie 1990, act ce a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.29/17 iunie 2004, emis pentru această din urmă autoare.
Se susține că pentru a-și justifica interesul juridic, s-a motivat în acțiune, prin cererea precizatoare de la fila 10, dosar fond, că prin emiterea acestor certificate s-ar fi transferat bunuri din patrimoniul autorului către persoane care nu au nici un fel de calitate sau vocație la succesiune, cum ar fi moștenitorii, susținere nedovedită dar, mai ales nefondată, câtă vreme recurenții sunt moștenitorii legali ai autorului, în calitate de nepoți de fiu.
Recurenții susțin că în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamantul inițial că a acceptat în termen legal succesiunea autorului, pentru a putea fi menționat ca moștenitor acceptant, iar în acest sens reclamanții nu au solicitat nici o probă.
În dezvoltarea criticii se arată că se dorește ca pe o cale ocolită să se constate calitatea de moștenitor acceptant a succesiunii autorului pentru G, fără a se promova o acțiune de ieșire din indiviziune asupra averii rămase de pe urma acestui autor, în care reclamanții din prezenta cauza să facă dovada acceptării succesiunii în termen de către reclamantul inițial,
Se critică hotărârile atacate sub aspectul nelegalității întrucât valabilitatea actelor anulate s-a făcut în baza unui text de lege care nu era în vigoare la data emiterii lor, respectiv art.88 din Legea nr.36/1995 și pentru interpretarea greșită a textelor art.21 și 23 din Decretul nr.40/1953, care condiționează acțiunea în nulitate de pretenția la succesiune, care are menirea de a stabili drepturile moștenitorului lezat.
Nelegalitatea deciziei, susțin recurenții, rezultă și din nepronunțarea asupra excepției lipsei de interes de către instanța de rejudecare, situație față de care se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare.
Raportat la această critică, tribunalul a motivat că pronunțându-se asupra fondului, judecătoria s-a pronunțat implicit și asupra celor două excepții invocate inițial, aceea a prescrierii dreptului la acțiune și cea a lipsei de interes.
De asemenea, instanța de apel nu analizează critica conform căreia puterea de adevăr de care se bucura sentința civilă pronunțată în dosarul nr.10838/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea este înfrântă prin soluția pronunțată în prezenta cauză.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului și, pe fond, respingerea acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca nefondată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 septembrie 2008, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de actele, lucrările dosarului și criticile formulate, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
În primul ciclu procesual s-au invocat de către pârâții și excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes a reclamanților.
Prin decizia civilă nr.1734/R din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa soluționat doar excepția prescripției dreptului la acțiune, precizând că celelalte susțineri și apărări invocate de părțile litigante în faza recursului vor fi avute în vedere de instanța de trimitere cu ocazia rejudecării.
În rejudecare, pârâții și, prin concluziile scrise depuse la data de 28.01.2008 au reiterat excepția lipsei interesului promovării acțiunii în raport de acceptarea sau neacceptarea succesiunii lui, de către autorul reclamanților (8).
Nulitatea absolută a actelor contestate de către reclamanți, față de statuările deciziei de casare, poate fi valorificată doar de către cel care a acceptat succesiunea autorului său în termen legal.
Potrivit art.689 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită și acest drept se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea acesteia (art.700 din același cod).
Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanțele nu au fost preocupate de soluționarea problemei acceptării succesiunii autorului de către fiul său, G, în termenul legal, deși în mod constant pârâții și au investit instanța cu cercetarea excepției lipsei calității de moștenitor decurgând din neacceptarea vocației pe care deschiderea succesiunii bunicului a creat-o în favoarea autorului lor.
Sub acest aspect recursul este fondat, critica fiind încadrată în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și va fi admis ca atare, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Se vor casa atât decizia cât și sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași judecătorii, pentru a cerceta pricina și sub aspectul interesului promovării acțiunii din punct de vedere al acceptării succesiunii lui de către autorul reclamanților
Față de soluția adoptată de instanța de recurs, este de prisos analizarea celorlalte critici, care însă vor fi avute în vedere de către instanța de trimitere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții - și - prin procurator, împotriva deciziei civile nr.174/A din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași judecătorii pentru a cerceta pricina și sub aspectul interesului promovării acțiunii din punctul de vedere al acceptării succesiunii lui de către autorul reclamanților
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.10.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
