Constatare nulitate act juridic. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.305/
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta 2000, împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2008, deciziei civile nr.112 din data de 22 mai 2008, pronunțate de către Tribunalul Argeș în dosarul nr- și împotriva sentinței civile nr.6937 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în același dosar, intimați fiind pârâții, și ROMANIA - Sucursala
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenta-reclamantă 2000 P, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.75/2008, eliberată de Baroul A, lipsă fiind intimații-pârâți:, - și ROMANIA B - Sucursala
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 14 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 17.09.2008, eliberată de Trezoreria P și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar și delegația avocațială. Arată că nu mai are cereri de formular sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat și desființarea hotărârilor recurate. Tribunalul Argeș în mod greșit a apreciat necesar să soluționeze cauza în complet de apel, de doi judecători, calea de atac fiind recursul, ce trebuia soluționat în complet de trei judecători.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.207 din 17 ianuarie 2006, Judecătoria Piteștia respins acțiunea prin care reclamanta P solicitase, în contradictoriu cu pârâții, - și ROMÂNIA - Sucursala P, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâții persoane fizice, a contractului de garanție imobiliară încheiat de aceștia doi din urmă cu cea de a treia pârâtă, precum și radierea acestui contract.
Prin decizia civilă nr.2/AC/30 martie 2006, Tribunalul Comercial Argeșa declinat competența soluționării apelului declarat de către reclamantă împotriva sentinței, în favoarea Tribunalului Argeș, apreciind că obiectul litigiului nu este unul comercial.
Acesta, prin decizia civilă nr.716 din 2 noiembrie 2006 respins apelul ca nefondat, examinând pricina prin prisma temeiului juridic analizat de prima instanță, respectiv acela al existenței unui act simulat în ceea ce privește cauza, dar și prin prisma nulității absolute, așa cum a fost formulată ea de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr.246/R/5 aprilie 2007, Curtea de APEL PITEȘTI, în opinie majoritară, a apreciat că prima instanță de fond a procedat în mod nelegal la schimbarea cauzei juridice a litigiului cu care a fost investită, situație în care nu s-a pronunțat asupra fondului, așa încât, tribunalul nu putea pentru prima dată în calea de atac să examineze pricina prin prisma acestei cauze juridice, ci trebuia să desființeze soluția și să trimită primei instanțe de fond, spre a se pronunța, așa cum a fost investită.
Astfel reinvestită, Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.6937 din 7 decembrie 2007, respins acțiunea constatând, pe de o parte, că reclamantul nu poate invoca propria turpitudine, iar pe de alta, că prețul a fost cel real la data încheierii contractului, micșorat în considerarea faptului că bunul era deja grevat de două ipoteci.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, ținând cont de valoarea contractului principal atacat, valoare ce se situează sub limita prevăzută de art.2821Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 15 mai 2008, fără a arăta pentru care motive de fapt și de drept, calea de atac este calificată de către instanța de recurs a fi apelul și dosarul trecut la completul compus din doi judecători.
Acesta, prin decizia civilă nr.112 din 22 mai 2008, respins apelul ca nefondat, reținând că reclamanta nu a răsturnat prezumția legală a existenței cauzei contractului de vânzare-cumpărare, iar în cazul în care motivul determinant al încheierii acestuia ar fi crearea falsă a convingerii terților în privința existenței unui bun în patrimoniul cocontractantului, în vederea oferii lui ca garanție imobiliară, cauza ar fi una imorală, reclamanta neputându-și invoca propria turpitudine împotriva terților de bună credință care s-au întemeiat pe contractul public de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește prețul, s-a constatat că acesta este unul corect față de momentul vânzării, ca și de existența a două sarcini, respectiv două garanții ipotecare la data încheierii contractului.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, criticând-o în principal, pentru greșita compunere a completului de judecată, deși acesta s-a aflat în fața unui recurs, iar nu a unui apel, cum greșit și nemotivat a calificat calea de atac.
În subsidiar se formulează critici referitoare la modul de apreciere a probelor prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează instituția cauzei juridice și respectiv nulitatea actului juridic.
Curtea, în ședința publică de astăzi, 2 octombrie 2008, pus în discuție, față de valoarea contractului a cărui nulitate se invocă, excepția inadmisibilității recursului.
Potrivit dispozițiilor art.2821alin.1, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de un miliard lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
Litigiul are un caracter patrimonial (evaluabil în bani), indiferent dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată este formulat capătul de cerere accesoriu privind repunerea în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate.
Astfel, obiectul acțiunii civile constă, invariabil, în protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare, calea justiției este obligatorie și se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.
Obiectul acțiunii civile care constă întotdeauna în protecția dreptului subiectiv, nu se confundă cu însuși obiectul litigiului care este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății.
Or, pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care este întotdeauna evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial și poate fi protejat printr-o acțiune personală, reală sau mixtă, în funcție de natura sa, drept de creanță sau drept real.
Ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție, "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel, litigiul va putea fi calificat ca fiind evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
De altfel, potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, obligatoriu, obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este posibilă.
Prin urmare, criteriul avut în vedere de legiuitor întâlnindu-se și în pricina de față contractul a cărui nulitate pentru lipsa cauzei și neseriozitatea prețului având el însuși o valoare mai mică de un miliard lei având o valoare mai mică de un miliard lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
de atac sunt date de lege, iar nu de ceea ce judecătorul scrie în hotărârea sa, ele nefăcând obiect al deliberării potrivit principiul legalității căilor de atac.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una de recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod pr.civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta 2000, împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2008, deciziei civile nr.112 din data de 22 mai 2008, Tribunalului Argeș și împotriva sentinței civile nr.6937 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, și ROMANIA -Sucursala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.10.2008.
Jud.aperl:.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
