Constatare nulitate act juridic. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 306/
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în H, str.1 -, județul V, împotriva deciziei civile nr.639/R din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții:, domiciliat în B,-, -,.D,.2,.118, sector 3, domiciliată în B,-,.62,.A, parter,.3, sector 6 și, domiciliată în B,-, -.3,.44, sector 6 și pârâții:, domiciliați în H, str.1 - 2. județul V și CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat B, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.2 din 2 octombrie 2008, eliberată de Baroul V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat conform chitanței de la dosar cu nr.- din 11 septembrie 2008, eliberată de trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat B depune la dosar notă cu privire la valoarea terenului în litigiu, în raport de cursul valutar din data de 2 octombrie 2008.
Curtea, în raport de dispozițiile art.18 lit."r" din Legea taxelor de timbru, constată că cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Avocat B precizează că, în motivarea recursului s-a strecurat o greșeală materială, în sensul că este vorba despre art.15 lit.a(1) din Legea nr.146/1997 și nu de art.13 din aceeași lege.
Constatând că pana în faza recursului părțile litigante nu au precizat valoarea obiectului litigiului dedus judecății pentru a se stabili competența de soluționare a cauzei in primă instanță, Curtea, pune în vedere recurentului prin apărător să precizeze valoarea terenului ce face obiectul judecății.
Avocat B, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, precizează valoarea terenului ce face obiectul judecății ca fiind de 1.120.440 lei, și depune în acest sens note scrise și o ofertă de preț pentru un teren de aceeași categorie de folosință cu cel din prezenta speță.
Față de această precizare din oficiu curtea pune in discuția părților competența de soluționare a cauzei in primă instanță față de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b cod procedură civilă.
Avocat B, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea excepției și a recursului cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare in primă instanță Tribunalului Vâlcea.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, G, și Consiliul Local al orașului H, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a actelor de schimb încheiate de pârâți pentru terenurile situate în punctul "La - Acasă", unul în suprafață de 0,22 ha. și celălalt de 0,43 ha.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului, care a decedat la data de 15.02.1968 și căruia, prin procesul-verbal nr.9/10.04.1059, i-a fost preluată suprafața de 2,19 ha. teren situat în pct." Casei" și printr-un alt act de trecere în proprietatea statului i-au fost preluate toate terenurile pe care le mai deținea în proprietate, respectiv 8250. în pct."", 1790 situat tot în pct."", 1800. în H și 37100. în satul.
Se mai arată că din aceste terenuri pârâții și G au primit în folosință 0,22 ha. iar 0,43 ha, însă Decretul nr.115/1959 nu a fost un act normativ de expropriere, ci numai de preluare a folosinței terenurilor aflate în proprietatea unei pături sociale indezirabilă regimului comunist, astfel că autorul lor a păstrat dreptul de proprietate asupra terenului din pct."La - Acasă", drept care a fost transmis pe cale succesorală moștenitorilor săi.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât arată că este în posesia terenului în suprafață de circa 0,55 ha. situat în pct."La ", cu vecinătățile: N - șoseaua H -, S -, E -, și V - M, pe care l-a moștenit de la autorul său Gh. G (soț decedat în data de 09.08.2001) care l-a deținut în baza actului de schimb din 15.05.1965, încheiat în baza Decretului nr.151/07.06.1950 și, la rândul său, a predat o suprafață de 0,55 ha. care a fost cuprinsă în perimetrul.
Prin sentința civilă nr.1293/16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria orezu, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a actului de schimb din 15 mai 1965, pentru suprafața de 0,55 ha. din pct."La ", cu vecinătățile: N - Șoseaua H -; S -; E - și; V - M, și actului de schimb, pentru suprafața de 4.959. a fost respinsă excepția uzucapiunii, invocată de pârâta prin întâmpinare, ca neîntemeiată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 450 lei față de reclamanți, iar a pârâților G și, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 450 lei față de reclamanți și au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata sumei de 100 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză față de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, reclamanții sunt moștenitorii autorului, decedat la data de 15.02.1968, căruia, prin procesul-verbal nr.9/10.04.1959, i-a fost preluată suprafața de 2,19 ha. din pct." Casei", vecină la est cu, la vest cu moșt. și moară, la nord cu gardul IAS, la sud cu teren cedat conform nr.308/1953, care a fost preluat de Sfatul Popular al comunei
S-a mai reținut că la data de 15.05.1965 Sfatul Popular al Consiliului Had at în schimb lui G suprafața de 0,55 ha. din terenul de 2,19 ha. preluat de la cu vecinătățile: N - șoseaua H -, S -, E - și; V - M, iar acesta figurează înregistrat la rolul agricol cu suprafața de 0,55 ha. în punctul "La " încă din anul 1959. Din suprafața de 2,19 ha. preluată în anul 1959 de la tatăl său, suprafața de 1,15 ha. este deținută de moștenitorii lui și moștenitorii defunctei în urma unor schimburi de terenuri din perioada 1959-1965.
Autorului reclamanților, respectiv defunctului, i-a fost preluat, în baza Decretului nr.115/1959, suprafața de 2,19 ha. în punctul " Casei", care ulterior a fost denumită "La " și a făcut obiectul comasărilor în baza Decretului nr.151/1950, fiind dat în schimb altor persoane; dreptul de proprietate al autorului reclamanților asupra terenurilor în litigiu nu a fost pierdut, conform Decretului nr.115/1959, nefiind preluată decât folosința, iar nu și dreptul de proprietate.
S-a constatat că actele de schimb încheiate ulterior, cu privire la suprafețele ce au făcut obiectul Decretului nr.115/1959, chiar dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Decretului nr.151/1950, sunt lovite de nulitate, întrucât s-au încheiat între un neproprietar - statul, prin reprezentanții săi și autorii pârâților din prezenta cauză.
Prima instanță a reținut că moștenitorii fostului proprietar au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.146/19.09.2005, justificând astfel interesul pentru promovarea prezentei acțiuni, iar în speță nu se poate vorbi de o pasivitate ori lipsă de diligență imputabilă fostului proprietar ori moștenitorilor acestuia, atâta timp cât ordinea de drept nu le-a permis să facă nici un demers în sensul redobândirii posesiei terenului preluat. Această constrângere de drept, care a persistat de la data preluării și până la apariția dispozițiilor legale ale Legii nr.1/2000, care au reglementat și situația schimburilor efectuate în vederea comasărilor, face ca posesia pârâților să nu aibă un caracter util, în înțelesul art.1846 și urm. Cod civil, ea fiind viciată prin violență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii civile privind nulitatea absolută a actului de schimb încheiată la data de 15 mai 1965, cu privire la terenul situat în pct."La " și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, se arată că prima instanță nu a analizat apărările de fond și excepțiile de procedură care au fost invocate de ea prin întâmpinarea formulată la termenul de judecată din 10 ianuarie 2007.
Reclamanții nu au calitate procesuală activă în cererea de chemare în judecată privind constatarea nulității absolute a actelor de schimb.
De asemenea, recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere legile proprietății, respectiv dispozițiile art.15 alin.1 și 2, art.37 și art.42 din Legea nr.18/1991, cu privire la regimul juridic al unor terenuri agricole intrate în patrimoniul cooperatist agricol sau al unităților agricole de stat, prin efectul unor acte de schimb în cadrul operațiunilor de comasare efectuate conform Decretului nr.151/1950, conform cărora reclamanții nu vor fi repuși în proprietate și nu li se vor restitui suprafețele de teren, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege.
Instanța de fond trebuia să verifice dacă schimbul s-a produs cu respectarea prevederilor Decretului nr.151/1950, dacă s-a efectuat predarea reciprocă a terenurilor, situație în care copermutanților-reclamanți nu le sunt aplicabile prevederile art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991. Fiecare dintre copermutanți a avut posesiunea terenurilor primite reciproc în schimb încă din anul 1965.
În speță, nu se pune în discuție aplicarea Decretului nr.115/1959, deoarece Statul Român nu a dobândit folosința terenului potrivit dispozițiilor acestuia și a dobândit deplina proprietate în baza operațiunilor de comasare, reglementate de prevederile Decretului nr.151/1950.
Ea a solicitat comisiei de fond funciar să dispună asupra schimbului de teren din speța de față, iar prin hotărârea nr.79/132/15 octombrie 1991 Comisiei județene Vaf ost admisă contestația formulată de. G, împotriva propunerii comisiei locale, în sensul că arondările și schimburile efectuate se mențin conform Legii nr.18/1991.
Reclamanții au primit acțiuni valorice pentru terenul care formează obiectul actului de schimb, iar instanța de fond le-a restituit și terenul în natură.
Intimații, și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, deoarece recurenta nu a invocat prin întâmpinarea de la prima instanță excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a stabilit că reclamanții justifică interesul promovării acțiunii și, implicit, calitatea procesuală activă, instanța de fond nu a ignorat prevederile art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, autorului lor i-a fost aplicat Decretul nr.115/1959, iar nu dispozițiile Decretului nr.151/1950, iar afirmația acesteia, potrivit căreia ar fi primit și acțiuni la o societate agricolă și terenuri în natură, este.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.639/R din 15 mai 2008, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta, precum și cererea intimaților-reclamanți privind acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Recurenta a invocat în primul rând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra apărărilor și excepțiilor de procedură invocate prin întâmpinarea de la filele 32-34 din dosar.
Însă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților nu a fost invocată în întâmpinarea aflată la filele 33 și 34 din dosar, astfel cum susține recurenta.
S-a reținut că nepronunțarea primei instanțe asupra unei excepții de procedură și soluționarea cauzei pe fond nu reprezintă un motiv care să ducă la casarea cu trimitere a sentinței pronunțate de prima instanță și nici măcar la modificarea acesteia, în condițiile în care instanța de recurs a ajuns la concluzia că această excepție este neîntemeiată. Or, s-a reținut că reclamanții care se pretind proprietarii terenului în litigiu au calitate procesuală activă să solicite constatarea nulității absolute a actului de schimb care are ca obiect terenul lor.
De asemenea, s-a reproșat primei instanțe că a soluționat cauza fără să aibă în vedere dispozițiile Legii nr.18/1991, care cuprind anumite reguli în cazul terenurilor care au făcut obiectul operațiunilor de comasare efectuate conform Decretului nr.151/1950.
Numai că, în prezenta cauză, nu s-a pus problema aplicării dispozițiilor Legii nr.18/1991, nefiind în prezența unu litigiu întemeiat pe prevederile acestei legi. Legea nr.18/1991 prevede reguli speciale aplicabile terenurilor comasate conform Decretului nr.151/1950, în condițiile în care actele de schimb încheiate conform acestuia sunt valabile. În prezenta cauză s-a pus în discuție tocmai valabilitatea contractului de schimb din 15 mai 1995 pentru suprafața de 0,55 ha. din pct."La ", sancțiunea nulității atrăgând lipsa de efecte a acestuia.
Prezentul litigiu are ca obiect nulitatea actului de schimb menționat anterior. Nulitatea este acea sancțiune civilă care lipsește de efecte actul juridic încheiat cu nerespectarea condițiilor de fond sau/și de formă prevăzute pentru validitatea lui de dispozițiile legale în vigoare din momentul încheierii lui (tempus regit actum). Sub acest aspect al nulității, analizarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, mult ulterioară încheierii actului, ar fi fost inutilă.
Din acest punct de vedere al sancțiunii nulității, instanța trebuia să verifice dacă actul de schimb atacat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă ale Decretului nr.151/1950, care se completau cu dispozițiile generale ale Codului civil. Instanța de fond a stabilit că terenul revendicat de reclamanți nu a intrat niciodată în proprietatea statului, deoarece prin Decretul nr.115/1959 nu se prelua decât folosința acestuia și că, în lipsa calității de proprietar al terenului, statul nu putea avea nici calitatea de coschimbași.
Contractul de schimb, inclusiv cel încheiat în condițiile speciale ale Decretului nr.151/1950, este translativ de proprietate, astfel că, una dintre condițiile obiectului actului juridic este aceea ca bunul să fie proprietatea coschimbașului care îl înstrăinează, lipsa calității de proprietar a acestuia atrage nulitatea absolută a contractului de schimb.
De asemenea, potrivit art.2 din Decretul nr.115/30 martie 1959, pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste, terenurile care făceau obiectul acestuia treceau în folosința gospodăriilor agricole colective sau a altor organizații agricole socialiste, fără a fi afectat deci dreptul de proprietate asupra acestora. Proprietarii lor își păstrau în continuare această calitate, ea nefiind transmisă statului sau gospodăriilor agricole colective ori altor organizații agricole socialiste ce le primeau în folosință.
În concluzie, afirmația primei instanțe, potrivit căreia actul de schimb din 15 mai 1965 pentru suprafața de 0,55 ha. din pct."La " este încheiat de Statul Român, în calitate de coschimbași, deși acesta nu avea calitatea de proprietar al terenului dat la schimb, a fost reală, actul respectiv fiind lovit de nulitate absolută.
S-a reținut că acordarea de acțiuni pentru terenul în litigiu, conform Legii nr.18/1991 sau pentru un eventual alt teren, nu afectează în nici un fel valabilitatea actului de schimb încheiat la data de 11 mai 1965, iar concluziile Comisiei Județene de aplicare a Legii Fondului Funciar V cuprinse în hotărârea nr.79/132/15 octombrie 1991 nu prezintă putere de lucru judecat și nu se impun a fi reținute de instanța de judecată.
Împotriva deciziei civile nr.639/R/15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului formulat, se arată că rin p. sentința nr.1293/16 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți, s-a constatat nulitatea absolută a actului de schimb încheiat la data de 15 mai 1965 pentru terenul cu suprafața de 0,55 ha. pct."La ", cu vecinii arătați în dispozitivul sentinței, teren prevăzut în anexa raportului de expertiză tehnică ing. (schiță culoarea galbenă).
Instanța de fond a respins excepția uzucapiunii invocată de pârâta și a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă pronunțată în ziua de 15 mai 2008 de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta.
Se susține că decizia este nelegală întrucât "instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", existând motivul de casare prevăzut în art.304 pct.1 Cod procedură civilă, iar Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă - a făcut o calificare greșită a căii de atac.
Obiectul acțiunii civile a fost "constatarea nulității absolute" a actului juridic - actul de schimb terenuri încheiat la data de 15 mai 1965.
Potrivit art.13 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, "cererile neevaluabile în bani" se timbrează cu 8 lei.
Acțiunea în nulitate absolută a actului juridic nu poate fi încadrată în categoria acțiunilor evaluabile în bani (art.6 alin.1 lit.b din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146 /1997).
Reclamanții au cerut numai constatarea nulității actului juridic, nu restabilirea situației anterioare încheierii actului juridic și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului respectiv. Numai cererea subsidiară privind restituirea prestațiilor se taxează la valoare.
Capătul principal de cerere (constatarea nulității) este supus, potrivit art.6 alin.2 din Normele metodologice, taxei judiciare de timbru prevăzută în art.13 din Legea nr.146 /1997, text care stabilește modul de taxare a acțiunilor și cererilor neevaluabile în bani.
Prin urmare, coroborând dispozițiile art.6 alin.2 cu cele din art.6 alin.1 lit.b din Normele metodologice, rezultă că acțiunea care are ca obiect numai constatarea nulității actului juridic, fără ca partea să pretindă și restituirea prestațiilor, se taxează cu timbru corespunzător acțiunilor neevaluabile în bani.
Se mai susține că tribunalul a considerat greșit că acțiunea în nulitate absolută este acțiune evaluabilă în bani. Conform art.2821alin.1 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță era supusă apelului civil.
Se arată că în mod greșit tribunalul a considerat că sentința civilă este supusă recursului civil.
În temeiul art.84 Cod procedură civilă, instanța are obligația să califice cererea pentru exercitarea unei căi de atac după punerea în discuție din oficiu a acestui aspect, în ședință publică.
Calificând greșit calea de atac exercitată drept recurs în loc de apel, tribunalul a pronunțat o hotărâre în complet format din trei judecători, în loc de doi, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței.
Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi casată în baza art.304 pct.1 Cod procedură civilă, motiv de casare de ordine publică.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență materială, prevăzută de art.2 alin.1 lit.b Cod procedură civilă, raportat la art.158 și urm din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Față de precizările recurentului, valoarea terenului ce face obiectul judecății este de 1.120.440 lei, litigiul fiind patrimonial.
Art.2 alin.1 lit.b din Codul d e procedură civilă statuează că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
Ca atare, pentru determinarea, atât a competenței materiale de judecată în primă instanță, cât și a căii/căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea nulității, anularea, rezilierea, respectiv rezoluțiunea unor acte juridice care privesc drepturi patrimoniale, constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, prezintă relevanță doar calificarea litigiului din perspectiva caracterului patrimonial sau nepatrimonial (evaluabil sau neevaluabil în bani).
Toate aceste litigii au un caracter patrimonial (evaluabil în bani), indiferent dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată este formulat capătul de cerere accesoriu privind repunerea în situația anterioară prin restituirea prestațiilor efectuate.
Astfel, obiectul acțiunii civile constă, invariabil, în protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare, calea justiției este obligatorie și se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.
Prin urmare, obiectul acțiunii civile care constă întotdeauna în protecția dreptului subiectiv, nu se confundă cu însuși obiectul litigiului care este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății.
Or, pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care este întotdeauna evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial și poate fi protejat printr-o acțiune personală, reală sau mixtă, în funcție de natura sa, drept de creanță sau drept real.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Prin urmare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție, "transferă"caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și astfel, litigiul va putea fi calificat ca fiind evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
De altfel, potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, obligatoriu, obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este posibilă.
Astfel, cererile de chemare în judecată formulate în materie civilă prin care se solicită constatarea nulității, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, ce pot fi evaluate pecuniar sunt acțiuni patrimoniale, evaluabile în bani, indiferent dacă se pretinde sau nu restituirea prestațiilor efectuate, fiind pe deplin aplicabil criteriul valoric în vederea determinării competenței materiale și a căilor de atac.
Caracterul evaluabil în bani este dat, în această situație, de capătul principal de cerere, iar nu de petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare care nu are nici o influență asupra caracterului acțiunii și implicit, asupra competenței instanței.
Deși obiectul litigiului este patrimonial, instanțele nu au fost preocupate să stabilească valoarea acestuia, în raport de care se punea în discuție competența de soluționare în primă instanță, precum și căile de atac.
Curtea constată că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale, cu încălcarea textelor de lege mai sus citate și a competenței materiale.
Cu toate că decizia tribunalului este irevocabilă, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.282/1 Cod procedură civilă și nu are relevanță această mențiune, atâta timp cât hotărârile celor două instanțe au fost pronunțate cu încălcarea normelor legale ce reglementează competența materială.
Sub acest aspect recursul este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.312 raportat la art.2 alin.1 lit.b și art.158 și urm. Cod procedură civilă, cu consecința casării deciziei și sentinței și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.639/R din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și pârâții, și CONSILIUL LOCAL
Casează decizia și sentința și trimite cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.10.2008
Jud.recurs:
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
