Anulare act. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 323
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 340 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând recurentele reclamante și, lipsind intimatele pârâte și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se faptul că recurentele reclamante au depus un set de înscrisuri.
Instanța a constatat că nu se impune comunicarea înscrisurilor depuse de către recurente, acestea nefiind acte noi, necunoscute de către intimate.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentele reclamante, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
A arătat că reprezentarea pârâtelor nu a fost legală și se impunea citarea acestora.
A mai arătat că hotărârea conține motive străine de natura pricinii, instanța făcând trimitere la dispozițiile art. 41 și următoarele din, care nu au nicio legătură cu excepția lipsei de interes. Invocarea propriei turpitudini a reclamantei este străină de natura cauzei, reclamanta invocând pentru nulitatea certificatului de moștenitor manoperele dolosive ale pârâtei.
Totodată, Tribunalul Gorja interpretat certificatul de moștenitor în sensul art. 25 din Decretul nr. 40/1953, acest text de lege neavând legătură cu obiectul judecății.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru ca judecata să se facă cu legala citare a părților.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii în sensul de a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1766/28.08.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. C în dosar nr. 570/2006, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția autorității lucrului judecat, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, și s-a respins acțiunea formulată de ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a arătat că nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte în raport cu 2829/2004 a Judecătoriei Tg. și decizia 112/2004 a Tribunalului Gorj, întrucât aceste hotărâri au fost pronunțate în litigii ce au avut ca obiect constatare nulitate absolută a actelor emise în baza legilor fondului funciar și Legii 10/2001, nefiind îndeplinită tripla identitate prev. de art. 1201 civ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a apreciat ca fiind întemeiată, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, ceea ce presupune justificarea unei vătămări, produsă prin actul juridic, iar motivarea reclamantei în sensul că are în folosință 0,25 ha și că ar fi beneficiara unei hotărâri de validare nu o îndreptățește de a formula pretenții cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, deoarece hotărârea de validare nu stabilește un amplasament, iar prin 2819/2004 s-a constatat că beneficiar al validării dreptului de proprietate ce a aparținut autorului este și nu reclamanta.
În ceea ce privește excepția cu privire la reclamanta, s-a reținut că aceasta invocă un drept de proprietate obținut conform legii fondului funciar.
Instanța a reținut că prin certificatul de moștenitor 130/18.02.1985 a fost dezbătută succesiunea de pe urma autorului, decedat la 7.07.1984 cu ultim domiciliu în TG C-, fiind certificate atât compunerea masei succesorale, cât și faptul că moștenirea este culeasă de - soție supraviețuitoare cu cotă de 1/1.
În ce privește terenul agricol, se precizează în certificatul de moștenitor că intrarea în posesie se va face numai după obținerea de la organele locale a autorizației legale de preluare prevăzută de. 59/1974.
Declanșarea procedurii notariale s-a realizat ca urmare a cererii Consiliului Popular al orașului Tg. C nr. 11255/1984, prin care se arată că moștenitor al defunctului este, iar la capitolul bunuri sunt trecute teren construcții în suprafață de 616. în TG C- jud.G, teren arabil în suprafață de 1606. în Tg-C și o casă de locuit, situată în TG C str. -, fiind întocmită și schița acestor imobile.
Astfel, afirmația reclamantelor că defunctul nu avea terenuri în Tg. C este contrazisă de Consiliul Popular Tg. C, iar reclamanta în calitatea sa de notar care a dezbătut succesiunea autorului și a eliberat certificatul de moștenitor, s-a îngrijit de luarea unei declarații numitei, prin care declară că de pe urma autorului au rămas bunurile expuse mai sus prin cererea consiliului popular.
S-a constatat astfel că certificatul de moștenitor reprezintă actul final eliberat în cadrul procedurii succesorale notariale, necontencioase, cuprinzând constatările notarului referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin acestora din moștenire.
Instanța de fond s-a raportat la actul normativ aplicabil la data întocmirii certificatului de moștenitor, respectiv 40/1953 și în raport de motivele invocate de reclamantă s-au analizat condițiile de fond ale acestui certificat.
Cu privire la faptul că la baza certificatului de moștenitor a stat declarația nesinceră a moștenitoarei privind compunerea masei succesorale, acest motiv nu poate fi reținut, deoarece terenurile respective se regăsesc și în cererea de deschidere a succesiunii, formulată de Consiliul Popular Tg. C.
De asemenea nu constituie o cauză de nulitate a certificatului de moștenitor faptul că ulterior trecerii terenului în proprietatea statului reclamantei i s-a atribuit în folosință o parte din teren, pe care și-a edificat o construcție, fiindu-i constituit dreptul de proprietate în temeiul art. 24 din. 18/1991.
Nici autorizația de vânzare nr. 2583/1954 prin care se menționează ca vecin la - și nu autorul, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută.
Reclamantele nu fac dovada unui drept de proprietate al lor sau al unei terțe persoane, în ce privește terenurile din litigiu, la data eliberării certificatului de moștenitor.
Nu poate fi susținut nici faptul că la succesiune nu a participat moștenitoarea, întrucât acest motiv poate fi invocat numai de moștenitoarea defunctului, nu și de o terță persoană, fără vocație succesorală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele reclamante și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cereri de apel se arată că în mod greșit instanța de fond considerat că reclamantei îi lipsește interesul în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute certificatului de moștenitor deoarece oricine justifică un interes legitim poate promova astfel de acțiune iar interesul legitim se justifică prin faptul că reclamanta deține în folosință teren din cel pretins de intimatul.
Cu privire la excepția lipsei de reprezentant al mandatarului, se arată că instanța de fond fost în eroare deoarece procurile speciale prezentate se referă la procedurile prevăzute de Legea fondului funciar.
Pe fondul cauzei se arată că cererea de deschidere succesiunii și anexa emisă de Primărie conțineau informații false furnizate de și certificatul de moștenitor cuprinde aceleași mențiuni false întrucât nu este unicul moștenitor, iar masa succesorală este compusă din suprafețele de 1600 mp teren arabil și 600 mp construcții deși defunctul nu era proprietar pe aceste două bucăți de teren.
Prin decizia nr.340 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 1766/28.08.2006 pronunțată de Judecătoria TG C în dosar nr. 570/2006.
S-a apreciat ca legală admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii privind pe reclamanta în raport de dispozițiile art.41 și următoarele Cod pr.civilă, reținându-se că aceasta, în calitate de notar, a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anularea s-a solicitat și nu poate invoca în susținerea cererii sale neîndeplinirea obligațiilor care-i reveneau în temeiul prevederilor din Decretul nr.40/1953, întrucât legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept și cu regulile de conviețuire socială, iar moralitatea interesului presupune ca aceasta să nu contravină bunelor moravuri și ordinii publice.
Reclamanta avea îndatorirea de a verifica și a constata compunerea masei succesorale, ori în cauză mențiunile din certificat sunt corespunzătoare celor din cererea de deschidere a procedurii notariale, formulată de moștenitoarea.
Lipsa calității de reprezentant al mandatarului nu poate fi reținută, în discuție aflându-se instituția reprezentării prevăzută de art.67 și următoarele Cod pr.civilă, care permite reprezentarea convențională, în temeiul mandatului, a persoanelor fizice și juridice.
Pe fond, motivele de nulitate invocate de reclamante au fost calificate de tribunal drept cauze de nulitate relativă a actului juridic contestat și deci trebuiau valorificate pe calea acțiunii în anulare, în termenul general de prescripție de 3 ani.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamantele au declarat recurs, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.5,7 și 9 Cod pr.civilă.
S-a susținut că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul că s-au reținut temeiuri de drept ce nu sunt aplicabile în speță, interesul judiciar fiind motivat pe dispozițiile art.41 Cod pr.civilă (critica de la pct.1), neîndeplinirea de către notar a obligațiilor prevăzute în Decretul nr.40/1953, pe dispozițiile art.10 și 25 din actul normativ menționat, care nu au legătură cu cauza (criticile de la pct.3 și 4), iar motivele de nulitate invocate în acțiunea reclamantelor privesc caracterul fals al certificatului de moștenitor, datorat manoperelor dolosive ale moștenitoarei care a declarat că autorul deținea în proprietate 1600 mp. teren arabil și 600 mp. teren construcții situați în Tg.C-, în nici un caz nu s-a pretins că dreptul de folosință și respectiv de proprietate asupra terenurilor constituie temeiul sancțiunii nulității (critica de la pct.7).
În critica de la pct.2, s-a arătat că excepția lipsei de interes a reclamantei a fost soluționată greșit, față de motivul de nulitate invocat de aceasta și anume informațiile false furnizate de în privința compunerii masei succesorale, și nicidecum turpitudinea reclamantei.
La pct.5 din motivele de recurs s-a invocat lipsa de temei legal a deciziei, prin care s-a considerat că interesul aceleiași reclamante nu este legitim și moral, fără a se arăta temeiul de drept în raport de care nu sunt îndeplinite aceste condiții, iar la pct.6, criticându-se hotărârea în baza art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, s-a susținut că soluția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a mandatarului nu a fost motivată de instanță. Procura mandatarului nu este una generală, ci una specială, pentru procedurile la Legea nr.18/1991, astfel că acesta nu putea reprezenta pe intimată în prezenta cauză.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Gorja soluționat cauza respectând normele de drept substanțial aplicabile în materia nulităților și a succesiunilor, chiar dacă prin considerentele deciziei recurate a indicat unele prevederi ce nu au incidență față de situația de fapt reținută.
Art.41 Cod pr.civilă, care prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, indicat de instanță ca temei al admiterii excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, este aplicabil în cauză, textul reglementând dreptul la acțiune, ce se definește ca fiind mijlocul practic de restabilire a dreptului subiectiv civil al unei persoane, care a fost încălcat.
Interesul judiciar reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, nefiind definit de dispozițiile codului d e procedură civilă: doctrina a arătat că prin "interes" se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Obligația reclamantului este ca atât la declanșarea procedurii judiciare să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă, cât și ulterior, pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la unele din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executare silită, etc.).
Constituind o condiție a exercițiului dreptului la acțiune, la care se referă dispozițiile art.41 Cod pr.civilă, interesul judiciar se raportează la prevederile acestui text,astfel că indicarea lui în motivarea deciziei Tribunalului este corectă.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.
Interesul este legitim când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social care a fost recunoscut, iar exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim constituie abuz de drept, sancționat conform art.723 alin.2 Cod pr.civilă.
Apreciind asupra caracterului legitim al interesului în raport de datele concrete ale speței, întemeiat instanța de apel, a constatat că reclamanta nu justifică această condiție impusă de lege.
Chiar dacă prin cererea introductivă s-a arătat că declarația falsă a moștenitoarei stă la baza emiterii certificatului de moștenitor a cărui anulare s-a solicitat, întocmirea actului de către notar (reclamanta ) în lipsa înscrisurilor care să justifice apartenența celor două suprafețe de teren la patrimoniul defunctului, îi este imputabilă exclusiv notarului, iar nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau în funcția publică pe care o exercita este singura care a condus la eliberarea certificatului în condițiile arătate și deci, implicit prin promovarea acțiunii reclamanta nu urmărește realizarea unui interes ocrotit de lege, solicitând sancționarea unui act juridic pe care ea însăși l-a întocmit cu nerespectarea legii.
Faptul că reclamantele și-au motivat cererea de chemare în judecată pe culpa numitei, pe ale cărei declarații false s-a întemeiat întocmirea certificatului de moștenitor nr.130/18.02.1985, nu modifică datele speței și nu o exonerează pe reclamanta de consecințele nerespectării obligației ce-i revenea în calitate de notar public, de a verifica veridicitatea declarațiilor moștenitorilor în raport de actele în măsură să facă dovada existenței bunurilor în patrimoniul defunctului, operațiune necesară în privința transmiterii dreptului de proprietate, dată fiind importanța actului juridic emis.
Împrejurarea că instanța de apel, reținând culpa reclamantei, a făcut trimitere la nerespectarea atribuțiilor rezultate din prevederile art.10 și 25 din Decretul nr.40/1953, care nu sunt aplicabile în speță, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, în raport de contextul reținut și având în vedere că îndatoririle notarului rezultă din ansamblul reglementărilor actului normativ sub imperiul căruia s-a emis certificatul de moștenitor.
De altfel, dispozițiile art.23 alin.2 din Decretul nr.40/1953 prevedeau că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revine fiecărui moștenitor.
Rezultă din această prevedere că față de terți certificatul de moștenitor nu face dovada decât cu privire la calitatea succesorului de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la componența ei, chiar dacă este menționată în cuprinsul său.
Patrimoniul defunctului, se transmite moștenitorilor în situația juridică în care se află la decesul lui și dacă acesta era obligat în legătură cu bunurile sale, să facă dovada actelor de proprietate, nu se poate susține că trecerea unor bunuri în masa succesorală cu ocazia dezbaterilor în fața notarului, ar constitui probă în ceea ce privește dreptul de proprietate al moștenitorului.
Așadar, mențiunile privind compunerea masei succesorale, făcute în certificatul de moștenitor, nu au putere probantă împotriva terților.
În aceste condiții, reclamanta își poate valorifica dreptul de proprietate recunoscut în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 în cadrul acțiunii în revendicare, atâta timp cât existența unui titlu asupra bunurilor din certificat nu constituie motiv de nulitate absolută a actului, cum întemeiat a reținut Tribunalul Gorj.
Nefondată este și critica privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.67 Cod pr.civilă, prevederi care reglementează condițiile de reprezentare a părților în judecată, determinând limitele mandatului în raport de caracterul acestuia.
Conform alineatului 2 din text, mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Procura dată de mandatarului, prin care acesta este împuternicit să o reprezinte în orice fel de procese legate de reconstituirea și revendicarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor intravilane și extravilane aflate pe teritoriul județului G, are caracterul unei procuri generale, care justifică dreptul de reprezentare în orice proces legat de proprietatea asupra terenurilor, cum este și cel în speță.
Nu rezultă din niciuna din mențiunile actului că ar fi fost întocmit pentru parcurgerea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legile fondului funciar, cum au pretins reclamantele în motivele de recurs, astfel încât se apreciază că pârâta a fost legal reprezentată în proces.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de reclamante este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele, împotriva deciziei civile nr. 340 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
23.04.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
