Obligație de a face. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 326
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 237 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 389 din 12 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții, și intervenienții, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând intimatele pârâte și, lipsind recurentul reclamant, intimații pârâți și și intimații intervenienți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentul reclamant a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatele pârâte și, a arătat că situația imobilului a fost generată de propria atitudine a recurentului. Instalația de canalizare privată a fost realizată de către intimatele pârâte și o altă familie, iar branșarea recurentului la aceasta ar aduce prejudicii actualilor proprietari. A solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Orșova la data de 06.06.2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și pentru a fi obligată pârâta la deblocarea conductei de canalizare de pe proprietatea sa și accesul la rețeaua de canalizare a orașului și obligarea acesteia la plata despăgubirilor, ca urmare a nefolosirii conductei.
In motivarea acțiunii au arătat că reclamantul este proprietarul unui imobil situat în O,-, și ca urmare amplasamentului terenului și a străzii, cu toate că deține un bazin de colectare, acesta nu poate fi vidanjat din motive tehnice.
A solicitat anterior, printr-o acțiune intentată împotriva pârâtei, să-i permită trecerea pe terenul său cu o conductă de canalizare, iar în urma efectuării expertizei în cauza respectivă s-a apreciat că, datorită existenței zidului de sprijin, cererea de racordare direct la rețeaua de canalizare a orașului, nu este viabilă. Respectând memoriul tehnic și soluția instanței, s-a racordat la căminul reclamanților și și prin acesta la rețeaua de canalizare a orașului.
Aflând de această racordare, la insistențele celorlalți trei pârâți, pârâta a blocat conducta de canalizare a reclamanților și.
A precizat că ceilalți trei pârâți sunt chemați în judecată numai pentru opozabilitate.
Pârâtele și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat față de reclamantul arătând că, prin sentința civilă nr. 548/06.10.2005 a Judecătoriei Orșovas -a respins acțiunea în obligație de a face promovată de acesta, prin care a solicitat să-i permită accesul la rețeaua de canalizare a orașului, pe terenul proprietatea sa. Pe fond, a menționat că acțiunea este neîntemeiată întrucât canalul menajer în litigiu se întinde de la casa familiei până la căminul situat în- - 63 și a fost construit de aceștia în anul 1973. In curtea pârâtei a fost construit un cămin intermediar pe cheltuiala acesteia, iar în anii 1987 - 1988 s-a permis racordul temporar al familiei până la realizarea canalizării pe strada -. In februarie 2006, reclamanții și au permis reclamantului racordul, fără a-i
încunoștința sau a le cere permisiunea. Datorită faptului că acel canal a fost construit pentru două familii, nu poate prelua rezidurile menajere suplimentare, astfel încât din luna februarie și până în prezent acesta s-a înfundat de câteva ori, necesitând intervenții costisitoare.
Au mai arătat că pe strada - există rețea publică de canalizare, iar pe de altă parte, reclamantul a avut un cămin de colectare a apelor menajere care se afla în dreptul porții de acces în imobil, iar acesta l-a mutat în spatele grădinii, astfel încât greutatea racordării la canalizare se datorează propriei sale culpe.
Pentru dovedirea acțiunii și susținerilor din întâmpinare, s-au administrat proba testimonială, interogatoriul reclamanților și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
La termenul de judecată din 08.05.2007 la solicitarea pârâtelor și, s-a dispus chemarea în judecată, în temeiul art.57 civ. a numiților și.
Prin sentința civilă nr. 389/12.06.2007, Judecătoria Orșovaa respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta, a admis excepția lipsei de interes a reclamanților și. S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și ca lipsită de interes. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul ca neântemeiată. S-a respins cererea de intervenție forțată a numiților și și au fost obligați reclamanții să achite pârâtelor și, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta este neîntemeiată, întrucât nu există identitate de obiect între cauza ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 548/06.10.2005 a Judecătoriei Orșova și prezenta acțiune.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților și s-a reținut că interesul acestora nu mai este actual, întrucât cei doi reclamanți au înstrăinat imobilul cu privire la care se solicită deblocarea conductei de canalizare, numiților și.
Referitor la acțiunea formulată de reclamantul, s-a reținut că acesta nu a avut acordul pârâtei, pe terenul căreia se află căminul la care este racordată conducta de canalizare executată de acesta. Întrucât nu există o servitute constituită în mod legal, nu se poate impune pârâtei să-i permită racordarea la acest cămin.
Deși, pentru imobilul situat pe- a existat acordul pârâtei, titularii dreptului de proprietate asupra acestui imobil au încălcat acest acord, permițând reclamantului racordarea la conducta aflată pe terenul lor, situație în care nici pentru acest imobil nu mai este posibilă menținerea racordării fără a se produce prejudicii pârâtei.
S-a mai reținut că există și alte modalități prin care să se efectueze racordarea imobilului reclamantului la rețeaua publică de canalizare și care să nu producă prejudicii vreunei persoane. De altfel, aceste variante de racordare au fost indicate și în sentința civilă nr. 547/06.10.2005 a Judecătoriei Orșova, însă nu au fost respectate de reclamant.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Orșovaa formulat recurs în termen reclamantul criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive: conduita pârâtei constituie un abuz de drept pe care instanța nu l-a conturat și nici nu a încercat să motiveze înlăturarea sa; dreptul reclamanților constituie o servitute continuă subsecventă raporturilor de vecinătate, în sensul dreptului de a folosi servitutea și dreptului de a face toate lucrările necesare pentru a asigura existența și conservarea servituții; instanța nu a observat și nici nu a analizat obligațiile proprietarului fondului aservit; instanța a fost subiectivă, protejând numai dreptul proprietarului fondului aservit, iar prin respingerea acțiunii a statuat abuzul de drept, încălcându-se astfel dispozițiile art.44 alin.1 și al.7 și disp.art.57 din Constituție, dispozițiile art. 558, 480 și 970 cod civil.
Intimatele și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Au arătat că, situația premiză de la care pleacă recurentul în argumentația sa este aceea a existenței unui drept de servitute, premiză ce este falsă deoarece dreptul de servitute al recurentului nu există.
La termenul de judecată din 08 noiembrie 2007, în temeiul disp.art.2821civ. s-a dispus recalificarea căii de atac, din recurs în apel.
Prin decizia civilă nr.237/A din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat, apelul civil formulat de reclamantul, domiciliat în O- județul M, împotriva sentinței civile nr. 389/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Orșova, intimați fiind reclamanți și, domiciliați în O-, județul M, pârâții, domiciliată în O-, domiciliată în O-, domiciliat în O- județul M și domiciliată în O- județul M și intervenienții domiciliat în județul M și domiciliată în O-,.F,.14. județul
A fost obligat apelantul să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că temeiul acțiunii îl reprezintă dispozițiile art.1073 Cod civil, în conformitate cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Obligația presupune existența unui act juridic generator de obligații, respectiv un contract sau un act juridic unilateral, dacă generează un angajament juridic, condiții care în speță nu sunt îndeplinite față de faptul că reclamantul nu a avut niciodată consimțământul pârâtei de a racorda conducta de canalizare, la căminul de pe proprietatea acesteia.
Prin acordul autorilor pârâților și pentru realizarea racordului pe o durată determinată, până la finalizarea lucrărilor de canalizare publică pe strada -, reclamantul nu a dobândit un drept de servitute față de pârâta, pentru a fi incidente dispozițiile art.623 Cod civil.
Reclamantul a refuzat să adopte soluția tehnică stabilită prin sentința civilă nr.548/6.10.2005 a Judecătoriei Orșova.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, susținând că în cauză au fost întocmite 3 expertize, care au făcut constatări contradictorii, ceea ce justifica efectuarea unei noi expertize, cerere respinsă de instanța de apel.
Instanța nu s-a pronunțat în privința cercetării locale, manifestând lipsă de rol activ.
În ultima critică s-a arătat că, potrivit probelor administrate, imobilul nu se poate racorda la rețeaua din strada -, aceasta fiind imposibil din punct de vedere tehnic, iar trecerea racordului pe proprietatea numitului ar aduce atingere fundației locuinței acestuia.
Pârâtele și au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât concluziile expertizelor întocmite de experții și sunt convergente, instanța de fond înlăturând întemeiat expertiza ing., aspect ce nu a fost criticat în apel, reclamantul nu a formulat în mod expres cerere pentru efectuarea unei cercetări locale, iar posibilitatea racordării la rețeaua de canalizare publică, fără afectarea proprietății pârâtei a fost relevată de constatările experților.
Recursul nu este fondat.
Prima instanță a dispus efectuarea a două expertize, prima fiind întocmită de expert (filele 67-71), iar cea de-a doua de expert (fila 84-88).
Expertul a efectuat lucrarea în dosarul nr.647/2005, soluționat prin sentința civilă nr.548/6.10.2005 a Judecătoriei Orșova, expertiza sa fiind depusă în dosarul de față pentru a se avea în vedere soluțiile tehnice propuse de acesta.
Expertul a concluzionat ( concretizând soluția propusă în schița anexă la raport) că reclamanții au posibilitatea de a executa o canalizare colectivă separată, din tuburi de polipropilenă cu diametrul de minimum 250 mm, spre partea sudică a proprietăților, rețeaua urmând să străbată proprietățile de la nr.8 și 10 și să iasă în pietonală amplasată între străzile - și - C M, alee pe care există o canalizare pluvială ce preia apele din str. -.
Aceeași soluție tehnică se regăsește și în expertiza, respectiv în răspunsul la C de-al treilea obiectiv stabilit de instanță (fila 87 dosar fond), însă constatarea expertului în sensul că traseul de scurgere C mai scurt este C folosit până acum nu este de natură a justifica pretențiile reclamanților.
În lipsa consimțământului pârâtei cu privire la racordul la propria rețea și atât timp cât există posibilitatea tehnică de a se executa de către reclamanți o canalizare separată, nu se poate da curs solicitării acestora, numai pe considerentul că menținerea situației actuale le este mai favorabilă și ignorându-se prejudiciile cauzate proprietății pârâtei.
Se constată că reclamantul nu a formulat critici privind pretinsa contradictorialitate între concluziile experților, în calea de atac a apelului, situație în care invocarea acestora direct în recurs, este inadmisibilă.
În aceste condiții, nu se impunea admiterea unei noi expertize sau a unei cercetări locale și de altfel, o astfel de cerere nu a fost formulată de apelanți în tot cursul soluționării căii de atac.
Este nefondată și critica privind imposibilitatea racordării la rețeaua de canalizare din str. -, în condițiile în care soluția propusă de experți se referă la efectuarea unei rețele separate, cu ieșire spre str. - C
Față de considerentele expuse, recursul este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 237 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 389 din 12 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, pârâții, și intervenienții,.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimații și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
6.05.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
