Anulare act. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.351/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât -, ca reprezentant al CABINETULUI MEDICAL INDIVIDUAL dr., cu sediul în S M--8 județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, ca reprezentant al CABINETULUI MEDICAL INDIVIDUAL "", cu sediul în S M- județul S M și cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 174/Ap din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 978 din 20 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul pârât. lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 76/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimatul reclamant -personal și asistat de reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 126/2007 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, urmând ca instanța să se pronunțe asupra suspendării prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, după care:
Raportat la cele invocate la termenul anterior, reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar copia adresei nr. 5190/5.02.2008, din care rezultă că nu s-a eliberat autorizație de construire pentru efectuarea de modificări la cabinetele medicale stomatologice, în perioada 2004-2007 și xerocopia adresei nr.520/4.02.2008 prin care i s-a comunicat intimatului reclamant cadrul legal în ceea ce privește închirierea spațiilor cu destinație de cabinete medicale, comunică un exemplar din aceste înscrisuri cu reprezentanta recurentului pârât.
Reprezentanta recurentului pârât depune la dosar un set de acte și anume: adresa nr.1451/13.02.2008, act din care rezultă că între reclamant și Spitalul Județean SMa existat un contract de închiriere, pe o perioadă de 1 an, după care a operat tacita relocațiune, copia procesului-verbal încheiat în 26.04.2005 cu ocazia susținerii examenului pentru ocuparea a 2 posturi vacante, intimatul reclamant fiind admis, fără loc, copia autorizației sanitare de funcționare eliberată la cererea recurentului pârât, xerocopia chitanței nr.-/2.10.2007, prin care se atestă plata prețului contractului de vânzare-cumpărare și o serie de copii ale unor chitanțe și facturi prin care se face dovada achitării chiriei în 2004-2005, comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri cu reprezentanta intimatului reclamant.
Reprezentanta intimatului reclamant consideră că actele azi depuse de către reprezentanta recurentului pârât, nu au nici o relevanță, solicită ca instanța să se pronunțe asupra propunerii de suspendare a prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că soluția ce se va da în prezentul dosar poate avea o înrâurire asupra acțiunii ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare,dosar ce se găsește pe rolul Judecătoriei Satu Mare, INSTANȚA apreciază că nu se impune suspendarea prezentului dosar în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Reprezentanta recurentului pârât învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, INSTANȚA -consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat înscris, casarea hotărârilor atacate ca netemeinice și nelegale și pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive și respingerea acțiunii reconvenționale formulate de Spitalul Județean S M, admiterea acțiunii reconvenționale formulate de pârât, cu precizarea că își menține în totalitate motivele de fapt și de drept formulate în cadrul întâmpinărilor, a acțiunii reconvenționale a recurentului pârât și a apelului. Menține și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a promova acțiunea, acesta nejustificând nici un interes în a promova acțiunea, având în vedere că potrivit actului adițional la Contractul de închiriere nr.5383/2.08.2004 încheiat între reclamant și Spitalul Județean S M, acesta a încetat în a mai produce efecte la data de 1.08.2006. Mai mult, arată că, reclamantul nu poate invoca tacita locațiune, întrucât aceasta să se poată realiza este necesar ca locatarul să aibă posesia, ori reclamantul nu a avut niciodată posesia spațiului, la data de 1.08.2006, acesta nu mai avea calitatea de chiriaș. Pe fond solicită a se constata că, soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt greșite, dispunându-se în mod eronat anularea contractului; normele legale în materie nu instituie nici o interdicție în extinderea spațiului unui cabinet medical, pârâta reconvențională și-a dat în mod expres acordul în extinderea cabinetului medical în urma unei cereri de atribuire, adresată spitalului județean și concretizată prin actul adițional precum și prin acordul de extindere. De altfel, apreciază că, contractul de închiriere încheiat între reclamant cu spitalul județean este cel care nesocotește dispozițiile art.4,5 din nr.880/1998, însă nici una dintre instanțe nu a observat acest aspect. Totodată precizează că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor recurentului în ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de Spitalul Județean S M, acțiune ce este inadmisibilă deoarece nu întrunește cerințele art.119 alin.1 Cod procedură civilă. În esență solicită a se constata că, deși în acțiunea reconvențională a detaliat motivele de fapt și de drept, cele două instanțe au omis să le analizeze și să arate motivele pentru care le- înlăturat, procedeu ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și atrage casarea acestora, motiv pentru care solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. Față de înscrisurile depuse în probațiune la dosar, consideră că în mod corect și legal cele două instanțe au interpretat actul juridic dedus judecății, observând că actul adițional a cărui desființare s-a solicitat, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel, din adresele depuse rezultă că, cele două spații au constituit dintotdeauna două cabinete medicale distincte, în care și-au desfășurat activitatea mai mulți medici stomatologi, până la vacantarea unui loc în cabinetul nr.24, generat de decesul dr.stomatolog, în locul căruia a fost încheiat contractul de închiriere nr.5383/2.08.2004 cu intimatul reclamant. De altfel, apreciază că cele două instanțe și-au motivat atât în drept cât și în fapt soluțiile pronunțate, bazate pe dispoziții clare și neechivoce și în egală măsură pe probe de necontestat, probe ce sunt de fapt chiar înscrisurile reținute de instanțe. Referitor la încheierea contractului de închiriere de către reclamant cu spitalul județean, arată că, încheierea acestuia s-a făcut în considerarea dispozițiilor Ordinului nr.880/1998 al Ministrului Sănătății cât și în considerarea vacantării spațiului prin decesul dr. Nu poate fi reținută nici excepția invocată, cum că intimatul reclamant nu ar avea nici un interes juridic în promovarea acțiunii, instanța de apel în mod corect a reținut că, prin încheierea unui nou act adițional, care menționează în plus un spațiu care nu era cuprins în contractul de închiriere inițial, s-a creat un obstacol pentru reclamant în încheierea unui nou contract de închiriere și față de natura nulității invocate și față de justificarea interesului reclamantului, consideră că în mod corect cele două instanțe au respins excepția lipsei calității procesuale active a părții reclamante. Solicită de asemenea a se constata că în încheierea de ședință de la termenul anterior, din eroare a fost reținut nr.OG100,însă numărul corect a este OG 110, solicită a se face această rectificare.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.978/20.02.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în calitate de reprezentant al, prin av., împotriva pârâțiilor Dr., în calitate de reprezentant al Dr., prin av. și SPITALUL JUDEȚEAN S M, a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Dr. și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Spitalul Județean S M, și în consecință a constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul de închiriere nr.5395/02.08.2004. Totodată a obligat pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.017 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit contractului de comodat din 11.10.1999, fila 6 din dosar, Spitalul Județean SMa pus la dispoziția pârâtului cabinetul medical în suprafață de 13 mp. situat în S M,-, pentru folosință temporară și gratuită.
Potrivit contractului de închiriere, fila 9 din dosar, încheiat la data de 02.08.2004, Spitalul Județean închiriază reclamantului un spațiu în suprafață de 17,01 mp. situat în S M,-, cu chiria lunară de 4,39 Eur/lunar. Termenul de închiriere fiind de un an, cu începere din data de 02.08.2004.
Prin actul adițional încheiat la data de 02.08.2004 se prelungesc efectele juridice a contractului de închiriere încheiat de reclamant până la data de 01.08.2006.
Prin contractul de închiriere cu nr.5395/02.08.2004 pârâtul închiriază de la Spitalul Județean SMs uprafața de 15 mp. chiria stabilită fiind de 3,87 E/lună. Termenul de închiriere fiind de un an cu începere din data de 02.08.2004.
Prin actul adițional, fila 14 la dosarul de fond, Spitalul Județean SMa prelungit contractul de închiriere a pârâtului până la data de 01.08.2006. La art.3 se menționează că, camerele 23 și 24 fac parte integrantă din cadrul aceluiași cabinet stomatologic. Spitalul Județean S M în data de 08.02.2005 a comunicat Dr, că Dr., începând cu data de 15.02.2004 își va desfășura activitatea medicală în cabinetul deținut de el, prin contractul de comodat, în tură inversă.
Din referatul întocmit, fila 36 din dosarul de fond, și din adresa nr.1622, fila 41 din dosarul de fond, se reține faptul că în cadrul Centrului Stomatologic situat pe Str. - - au existat 2 cabinete cabinetul 23 și cabinetul 24, cu intrări separate din hol și nu au comunicat între ele. de acces a cabinetului nr. 23 fost zidită iar pe peretele casei s-a făcut o ușă între cabinetele 23 și 24.
Dr., a fost sancționat contravențional pentru faptul că nu a solicitat avizul sanitar necesar pentru modificările de structură, extindere, fila 44/45 din dosarul de fond.
Instanța de fond, văzând dispozițiile imperative a Ordinului Ministerului Sănătății nr.880/02.11.1998, potrivit căruia medicii care folosesc spațiile care urmează a fi închiriate vor beneficia de regimul prevăzut de art.4 (închiriere la cerere) numai dacă nu dețin un alt spațiu și numai pentru un singur spațiu destinat cabinetului medical; a reținut faptul că pârâtul-reclamant, prin întocmirea actului adițional la contract a devenit chiriașul a două cabinete medicale nr. 23 și 24, astfel a obținut încă o încăpere.
Întocmirea actului adițional s-a făcut în scop de fraudă, încălcând dispozițiile imperative ale legii.
Nulitatea absolută a unui act poate fi solicitată de orice persoană, deci instanța de fond nu a putut permite excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârât.
Văzând că din actul adițional, pârâtul a devenit chiriașul a două cabinete medicale, judecătoria a constatat că actul respectiv este lovit de nulitate. Susținerea pârâtului că, contractul de închiriere încheiat cu și Spitalul Județean S M, este lovit de nulitate nu poate fi permisă. Certificatul de înregistrare a cabinetului medical Dr. este datat din 18.04.2001, iar contractul de închiriere a fost încheiat în data de 02.08.2004.
Considerând că acțiunea civilă formulată de reclamant este întemeiată, actul adițional la contractul de închiriere a fost încheiat prin fraudarea legii, prima instanță, în baza art.4 și 5 din 0rdinul Ministerului Sănătății nr.880/02.11.1998, a admis acțiunea și a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței, ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive, respingerea acțiunii reconvenționale formulate de Spitalul Județean S M și admiterea acțiunii reconvenționale formulate de apelant, menținându-și în totalitate motivele de fapt și de drept formulate în cadrul întâmpinărilor și a acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr.174/Ap din 14 iunie 2007, Tribunalul Satu Marea respins apelul pârâtului-reclamant reconvențional, reprezentant al dr., împotriva Sentinței civile nr.9781/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7166/2006, în contradictoriu cu intimații reprezentant al și SPITALUL JUDEȚEAN S
A fost obligat apelantul să achite intimatului suma de 800 RON cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, principală critică adusă de apelant este cea referitoare la nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii, însă din simpla lecturare a hotărârii reiese atât prezentarea motivelor de fapt reținute de prima instanță în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, cât și temeiul juridic avut în vedere pentru formarea convingerii instanței ce a general soluția pronunțată în cauză: dispozițiile imperative ale Ordinului Ministerului Sănătății nr.880/02.11.1998.
Referitor la analizarea de către prima instanță a cererii reconvenționale formulate de pârât, s-a arătat că aceasta rezultă din alineatul penultim, teza a doua din considerentele hotărârii, unde prima instanță a precizat explicit aspectele pentru care nu se pot reține motivele de nulitate invocate prin acțiunea reconvențională.
Raportat la principiile de drept invocate de către apelant "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" și "error comunis jus", instanța de apel a apreciat că aceste instituții de drept nu au aplicabilitate în prezenta cauză, neavând nimic în comun cu obiectul pricinii.
Față de excepția lipsei de interes a intimatului-reclamant în promovarea acțiunii, s-a reținut de instanța de apel că din probatoriul administrat rezultă că justifică un interes în promovarea acțiunii, situația creată de pârât prin actele întocmite în frauda legii, neputând fi în măsură să înlăture, să anuleze interesul intimatului-reclamant în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a unui act adițional încheiat de pârât în frauda legii, după încheierea contractului de închiriere al intimatului-reclamant și în timp ce acesta își producea în mod deplin efectele juridice.
Tribunalul a reținut că, reclamantul a deținut un spațiu de 17,01 mp. cu destinația de cabinet medical stomatologic în baza contractului de închiriere încheiat cu Spitalul Județean SMp entru perioada 02.08.2004-02.08.2005, prin actul adițional, contractul a fost prelungit până la data de 01.08.2006, perioadă în care, respectiv la data de 22.08.2005 a fost înregistrat actul adițional la contractul de închiriere încheiat de pârât, care vizează prelungirea locațiunii până la data de 01.08.2015 pentru două cabinete, 23-24, incluzând deci și cabinetul cuvenit reclamantului și care nu era cuprins în contractul de închiriere inițial; actul adițional reprezintă un obstacol pentru reclamant în încheierea unui nou contract de închiriere, privându-l și de posibilitatea cumpărării acestuia.
Din cele expuse, s-a reținut de instanța de apel că reiese interesul juridic al reclamantului de a ataca actul adițional încheiat de pârât la 22.08.2005 cu privire la spațiul deținut de reclamant în baza contractului de închiriere cu valabilitate până la 01.08.2006, astfel, în mod corect prima instanță a constatat că actul adițional în discuție încalcă dispozițiile imperative ale art.4,5 din 880/2.11.1998, care permit ocuparea prin contract de închiriere a unui singur spațiu cu destinație de cabinet.
Referitor la acțiunea reconvențională, s-a apreciat de tribunal că aceasta în mod legal și temeinic a fost respinsă de către prima instanță.
Conform art.4 din 880/1998 "cabinetele medicale din structura unităților sanitare vor fi închiriate la cererea medicilor care dețin autorizație de liberă practică și care în prezent își desfășoară activitatea în aceste cabinete".
La data încheierii contractului de închiriere, reclamantul nu își desfășura activitatea în cabinetul obiect al contractului, acesta fiindu-i repartizat în urma vacantării, prin decesul dr..
Instanța de apel a reținut că, interpretarea strict literală a textului art.4 din ar duce la concluzia că spațiul respectiv nu ar mai putea fi folosit niciodată de nici un alt medic decât de cel care îl folosește în prezent, chiar în cazul decesului acestuia, or, folosința se dobândește în temeiul contractului de închiriere, iar nu invers, reclamantul la data încheierii contractului de închiriere deținea autorizație de liberă practică -primă condiție pentru închirierea cabinetului medical.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor, respingerea acțiunii principale și reconvenționale formulate de Spitalul Județean S M, admiterea cererii reconvenționale.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nr.880/1998 nu interzice deținerea a două camere în care să funcționeze un singur cabinet medical, faptul că acestea formează un singur cabinet este atestat de pârâta reconvențională prin adresa nr.9748/2005, conform căreia, pentru acestea nu există un alt contract de închiriere, comodat, adresă ocolită de instanțe. Și-a dat acordul pârâtă să le amenajeze, nu există interdicție de extindere a unui cabinet medical, doar contractul de închiriere încheiat cu, nesocorește 880/1998 și deși referitor la acest aspect a invocat art.49 din nr.HG1210/2003, instanța a omis a se pronunța în acest sens și asupra criticilor referitor la cererea reconvențională a Spitalului Județean ce era inadmisibilă, neîndeplinind condițiile impuse de art.119 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind formulate față de el pretenții.
S-a motivat sumar respingerea acțiunii sale reconvenționale, nu s-au arătat motivele de fapt și drept pe care se sprijină, simpla referire la conținutul actelor depuse la dosar, nu permite un control judiciar. Susține lipsa de interes al reclamantului în promovarea acțiunii întrucât, conform actului adițional la contractul de închiriere nr.5383/2004 acesta a încetat la 1.08.2006 neputându-se invoca tacita relocațiune, deoarece niciodată reclamantul nu a avut posesia.
În drept s-au invocat dispozițiile art.274, 299-316 Cod procedură civilă.
Celelalte motive, depuse la 11.10.2007, nu vor fi expuse și analizate, fiind încălcate dispozițiile art.303 Cod procedură civilă, în acest sens fiind depuse după termenul legal invocat.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, arătând că a formulat o acțiune în constatarea nulității contractului prin care recurentul a cumpărat imobilul în litigiu.
Intimatul pârât Spitalul Județean S M, deși legal citat nu și-a comunicat poziția față de recursul formulat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul, la data de 11.10.1999 a încheiat cu Spitalul Municipal S M un contract de comodat, conform căruia, i s-a pus la dispoziție o încăpere cu nr.24 în suprafață de 13. în cadrul Dispensarului de stomatologie, pentru o perioadă de 5 ani. Ulterior, sub nr.5395/2.08.2004, Spitalul Județean SMi -a închiriat acestuia o încăpere de 15. pentru 1 an de zile.
Așadar, inițial recurentul a folosit spațiul în litigiu în baza unui contract de comodat, apoi în baza unui contract de închiriere. La aceiași dată, 2.08.2004 ia care s-a încheiat acest contract de închiriere, sub nr.5383/2.08.2004 Spitalul Județean SMi -a închiriat și intimatului reclamant un spațiu în suprafață de 17. pentru o perioadă de 1 ani, contract ce prin actul adițional la contractul nr.5383/2.08.2004 a fost prelungit la 29.07.2005 până la 1.08.2006.
Cu toate acestea, ulterior prelungirii contractului de închiriere al intimatului reclamant, la data de 22.08.2005, prin act adițional nr.6344, Spitalul Județean SMp relungește contractul de închiriere al recurentului și mai mult, se menționează că atât camera 23 cât și 24 fac parte din același cabinet stomatologic, frauda intimatului fiind astfel evidentă.
Faptul că în camerele 23 și 24 au funcționat practic două cabinete stomatologice, cu intrări separate, fără ușă de acces între ele, reiese din referatul întocmit de Spitalul Județean S M - fila 36 dosar fond. Actual, ușa de acces la cabinetul 23 fost zidită iar în peretele comun al cabinetelor 23-24 s-a spart o ușă, astfel că acestea sunt unite cu altul prin ușa cabinetului nr.24. Anterior, în Cabinetul nr.23 și-au desfășurat activitatea medicii și, iar în cabinetul nr.24 - recurentul, iar, ușa de acces a fost făcută de acesta fără avizul necesar, sens în care a și fost sancționat contravențional.
Prin adresa nr.9748/22.11.2005, emisă de Spitalul Județean SM- fila 66 dosar fond - acesta a comunicat că, fac parte integrantă din cabinetul recurentului, camerele 23,24, neexistând alte contracte de închiriere, comodat, referitor la acestea, ori, această susținere, este contrazisă de cele expuse mai sus și din acest motiv instanțele au omis aoa naliza.
Sigur că, nr.880/1998 nu interzice deținerea mai multor camere în care să funcționeze un cabinet medical, ci dimpotrivă, însă, în speță, cele două camere au format două cabinete medicale distincte, unite abuziv de recurent, transformate unilateral într-un singur cabinet, fiind astfel încălcate prin actul adițional, dispozițiile art.5 din ordinul susmenționat, aspecte corect reținute de ambele instanțe. Intimatul, conform adresei nr.6470 din 20.12.2005 -fila 17 dosar fond, a promovat examenul de ocupare de post la 26.04.2005, postul scos la concurs fiind de medic dentist cu drept de liberă practică, locul de muncă în camera 23 (în litigiu vacantată prin decesul dr.), astfel că, cele susținute de recurent cu privire la spațiul atribuit intimatului apar ca nefondate, corect acțiunea reconvențională a acestuia fiind respinsă.
Prin acțiunea reconvențională, Spitalul Județean a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul nr.5395/2004, pentru fraudă la lege, ori, calificarea dată de această parte și instanță, nu atrage nulitatea cererii sau inadmisibilitatea ei, conform susținerilor recurentului atâta timp cât îndeplinește toate condițiile impuse de art.112 Cod procedură civilă, în speță fiind vorba de o cerere formulată în temeiul art.57 Cod procedură civilă.
Referitor la modul în care s-a motivat decizia recurată, din considerentele acesteia se desprind temeiurile de fapt și de drept care au condus la pronunțarea acesteia, împrejurarea că ele nu convin recurentului nu face aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Interesul reclamantului intimat, reiese din considerentele expuse mai sus, doar datorită atitudinii recurentului acesta nu a avut posibilitatea de-a intra în spațiul în litigiu, de-a proceda apoi implicit la prelungirea contractului de închiriere. În prezent, de altfel, atât contractul de închiriere al recurentului cât și al intimatului au termenul de valabilitate expirat, putând fi însă prelungite în continuare conform dispozițiilor legale în materie.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatului suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.174/Ap din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:13.03.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:24.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
