Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.354/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O- județul în reprezentarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, ambii cu domiciliul în O-/A,.3, județul B și cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL al mun. O, PRIMĂRIA mun. O - Direcția Imobiliar, ambele cu sediul în O p-ța - nr. 1 județul B, cu domiciliul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 550/A/2007 din 06 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3204 din 18 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5610/2003, având ca obiect: partaj judiciar-sistare indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimații reclamanți, -, ambii lipsă, reprezentantul lor av. în baza împuternicirii avocațială nr. 50/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și intimata pârât, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că, intimații pârâți de rând 2 și 3 au depus concluzii scrise, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația și chitanța din 18.10.2007, azi depusă la dosar. În esență arată că, în mod corect, din probele administrate în cauză, instanța de apel a reținut că, în urma plecării reclamanților în străinătate, statul a preluat numai parte din imobilului ce face obiectul litigiului și care în natură reprezintă o singură casă, neâmpărțită în mai multe apartamente, astfel, reclamanții au solicitat să se constate dreptul lor asupra cotei de, întrucât au rămas în continuare proprietari, pentru care nu au primit despăgubiri și drept consecință a fost sistată indiviziunea și atribuit întregul imobil la cumpărătoarea de bună credință a întregului, cu despăgubiri reprezentând valoarea cotei pe care statul a vândut-
Intimata pârâtă - personal, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3204/18.05.2004 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pîrîții Consiliul local O - Administrația patrimoniului Imobiliar, Ministerul Finanțelor Publice B, B și.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamanții au cumpărat în anul 1978 imobilul casă înscris în 8070 O cu nr.top 9346/1, terenul în suprafață de 500. trecînd în proprietatea statului.
În anul 1983 reclamantul a părăsit țara, făcîndu-se față de acesta aplicarea dispozițiilor Decretului 223/1974, cota de parte din casă fiind înstrăinată către stat cu plata de despăgubiri.
Subliniază judecătoria că, dacă și reclamanta ar fi plecat atunci în străinătate, autoritățile ar fi făcut și în privința acesteia aplicarea dispozițiilor Decretului 223/1974.
Prin contractul de vînzare cumpărare nr.826/1996 Statul român a vîndut pîrîtei apartamentul nr.1 din imobilul în cauză, pîrîta înscriindu-se în ca proprietar asupra apartamentului nr.1 cu o suprafață construită de 54,87. și teren 250. la data de 08.01.1998.
Reclamanții au solicitat în baza Legii 112/1994 acordarea de despăgubiri pentru cota de din casă, prin hotărîrea nr.83/21.06.1999 Comisia a admis cererea acordîndu-le suma de 59.082.435 lei despăgubiri pentru cota de parte din imobil.
Judecătoria arată că din hotărîre nu rezultă despre care cotă de parte este vorba, cea a reclamantului sau a reclamantei și nici dacă s-a făcut aplicarea dispoziției art.26,al.1 din Legea 112/1995.
Subliniază în continuare judecătoria că, reclamanta a rămas și este în prezent înscrisă ca proprietar pentru cota indiviză de parte din imobil.
Prima instanță a conchis că reclamantul nu mai are nici un drept de proprietate asupra imobilului în cauză, iar reclamanta -, fiind înscrisă ca proprietar sub 19nu are interes să solicite constatarea dreptului său de proprietate.
Totodată, reține că, obiectul contractului dintre RAGCL și pîrîta îl constituie apartamentul 1 din imobil cu teren de 250. din această formulare nerezultînd că s-a vîndut întregul imobil.
Cu privire la acest aspect a concluzionat judecătoria că nu există în cauză nici una din cauzele ce atrag nulitatea absolută a actului juridic.
În ceea ce privește capătul de cerere privind sistarea indiviziunii, judecătoria, arată că reclamanta și pîrîta sunt coproprietare asupra construcției situată pe nr.top 9346/1 astfel că, numai aceste părți pot sta în procesul privind sistarea indiviziunii.
Prin urmare, s-a conchis că, întrucît reclamanta a solicitat sistarea indiviziunii prin atribuirea imobilului la pîrîta, cu obligarea statului la plata sultei, un astfel de capăt de cerere este inadmisibil.
Împotriva acestei hotărîri au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
Prin decizia civilă nr.550/A din 6 iunie 2007, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții și -, în contradictoriu cu intimații Consiliul local O, Primăria mun. O - Direcția patrimoniu în calitate de succesor a fostei Administrația Imobiliar O, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice din B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B din O și, împotriva sentinței civile nr.3204/18.05.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea înaintată de reclamanții și - în contradictoriu cu pîrîții Consiliul local al mun. O, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice,.
A constatat că asupra imobilului înscris în 8070 O cu nr.top 9346/1 reprezentând în natură casă de locuit au calitatea de coproprietari Statul Român și reclamanții în cota de parte fiecare.
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia Statului român, cu obligarea la plata unei sulte de 31700 lei în favoarea reclamanților reprezentând echivalentul cotei de parte din imobil.
A dispus reînscrierea imobilului cu nr.top 9346/1 din 71825 O în vechea coală de
A dispus sistarea colii de 71825
A dispus intabularea pârâtei asupra casei, reprezentând apartamentul 1, situat pe parcela cu nr.top 9346/1, și asupra suprafeței de 250. teren din această parcelă, cu titlu de cumpărare în baza Legii 112/1995.
A menținut dispozițiile instanței de fond privind respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, teren în suprafață de 500.
A respins acțiunea față de Primăria mun. O - Direcția Patrimoniu Imobiliar.
A obligat intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 700 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea apelanților, în apel și primă instanță.
Pentru a pronunța astfel, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, cât și din oficiu, instanța de apel a constatat că acesta este fondat, reținând că din evidența cărții funciare 8070 O, rezultă că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând casă de locuit amplasată pe top 9346/1 în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat în 4 iulie 1978 terenul aferent în suprafață de 500 mp trecând în proprietatea Satului Român în baza 58/1974.
În baza deciziei nr. 280/1983 asupra cotei de parte din imobil se intabulează dreptul de proprietate în favoarea statului în baza 223/1974, astfel cum rezultă din înscrierea de sub 20, restul cotei de parte rămânând înscris în favoarea reclamanților și nu doar a reclamantei cum greșit a reținut instanța de fond.
S-a mai reținut de tribunal că în baza Legii nr.112/1995 s-a procedat la înstrăinarea apartamentului 1 identificat cu nr. top. 9346/1 precum și a cotei de 250. terenp. în favoarea pârâtei intimate, dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris în f 71825 O, urmarea a transcrierii imobilului în această nouă coală funciară.
Astfel, în condițiile în care Statul Român a înstrăinat și cota de parte asupra căreia nu avea calitatea de proprietar, s-a reținut că se află în prezența înstrăinării bunului de către un coindivizar cu încălcarea regulii indiviziunii, astfel că actul încheiat în acest fel nu poate fi considerat nul, ci doar inopozabil coindivizarilor care nu au consimțit la încheierea actului, eronat făcând judecătoria referire la neincidența cazurilor care atrag nulitatea actului.
A rezultat astfel că eficacitatea actului va depinde de soarta partajului, în sensul că actul se consolidează dacă bunul la care se referă cade în lotul coindivizarului care la înstrăinat, în caz contrar urmând a se desființa cu efect retroactiv fiind încheiat sub condiție rezolutorie, constatându-se de tribunal că în mod greșit prima instanță a conchis că numai reclamanta și pârâta pot sta părți în procesul privind sistarea, în condițiile în care dreptul de proprietate al acesteia din urmă este incert până în momentul efectuării partajului.
Reținând aceste considerente instanța de apel a apreciat ca fiind fondat capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune cu privire la apartamentul în litigiu asupra căruia au calitatea de coproprietari Statul Român și reclamanții în cotă de parte fiecare, urmând ca în urma partajului acesta să fie atribuit Stratului Român, care va fi obligat la sultă în cuantum de 31.700 lei în favoarea reclamanților, reprezentând contravaloarea cotei părți, din imobil astfel cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Referitor la cererea reclamanților prin care s-a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafață de 500. p instanța de apel apreciat-o ca fiind nefondată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate a reclamanților asupra imobilului în cauză, dreptul de proprietate aparținând în prezent Statului Român și pârâtei.
În ceea ce o privește pe pârâta tribunalul a constatat că nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, neavând calitate procesuală pasivă, acțiunea fiind respinsă față de aceasta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, susținerile instanței de apel nu au bază legală în condițiile în care, vânzarea în baza Legii nr.112/1995 s-a făcut de o comisie abilitată, statul nu poate fi obligat la plata unei sulte pentru cota de imobil ce în CF este proprietatea intimatei.
Reclamanta, pentru cota de din imobil a primit în baza Legii nr.112/1995 despăgubiri, nu putea primi și pentru cealaltă cotă de asupra căreia este proprietar, soluția instanței este aberantă, încalcă flagrant Codul civil.
O îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, care astfel dobândește gratuit imobilul din momentul ce statul este obligat la sultă, mai mult este despăgubit de două ori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Statul a preluat din întregul imobil, au fost despăgubiți pentru aceasta, rămânând proprietari pe din acesta. S-a vândut la întregul imobil în baza Legii nr.112/1995, ei au cerut despăgubiri pentru cota de asupra căreia au rămas proprietari, nefiind deci despăgubiți de două ori, cum greșit se susține.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit colii de carte funciară nr.8070 O, imobilul având nr.top.9346/1 în natură casă și 500. teren, a format dreptul de proprietate asupra construcției al intimaților reclamanți și, drept întabulat la foaia nr.18-19 în anul 1978, după care, parte a fost preluat de Statul Român în baza nr.223/1974 și intabulat în 1983 foaia nr.20.
Raportat la această cotă de preluată de Statul Român, prin Hotărârea nr.83/1999, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 le-a acordat despăgubiri în valoare de 59.082.435 lei.
Deși cota nu a fost defalcată pe apartamente, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.826/1996 RAGCL O, în baza Legii nr.112/1995 a vândut intimatei apartamentul nr.1 din casa susmenționată, compus din bucătărie, baie, bucătărie de vară, pivniță, magazie de zidărie, drept pe care aceasta la întabulat în coala de CF nr.71825 O, în suprafață de 54,87. construcție și 250. teren aferent.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer - filele 103-114-dosar fond, imobilul în litigiu are două corpuri de clădiri, corpul A- în curte, compus din cameră, baie și coridor și bucătărie de vară, debara, latrină, subsol sub bucătărie și corpul B la stradă, compus din garaj, în valoare tehnică de 402.100.000 lei. Din completarea acestei lucrări, în apel, filele 31-46 se reține faptul că, valoarea de circulație este de 63.400 RON, releveul anexă confirmând practic faptul că obiectul contractului de vânzare-cumpărare prin care a cumpărat apartamentul nr.1 a fost practic întreaga construcție asupra căreia, conform celor expuse, intimații reclamanți mai dețineau în proprietate cota de parte.
Raportat la cele expuse, este cert faptul că, Statul Român prin RAGCL Bav ândut nu doar cota de părți pentru imobilul asupra căruia era întabulat și pentru care a acordat despăgubiri în baza Legii nr.112/1995 reclamanților, ci și cota de proprietate de din construcție asupra căreia sunt intabulați și în prezent, operând, conform corectei rețineri a instanței de apel, o înstrăinare a bunului în întregimea sa de către coindivizar cu încălcarea dreptului celorlalți, act neopozabil de altfel reclamanților.
Actul prin care Statul Român a înstrăinat efectiv și cota de proprietate a intimaților reclamanți, poate fi însă confirmat, conform practicii judiciare în materie, în măsura în care, cu ocazia partajului va fi atribuit coproprietarului ce l-a înstrăinat, partaj prin care se poate atribui acestuia iar validarea este practic operantă, cum de altfel corect a procedat instanța de apel.
Este cert că, Statul Român a vândut și cota de din construcție ce nu era în proprietatea sa, încasând prețul convenit de vânzătorul abilitat conform Legii nr.112/1995 iar, potrivit art.742 Cod civil, se impunea, urmare a partajului să fie obligat la plata sultei către reclamanți, reprezentând din valoarea la zi a cotei acestora de proprietate.
Față de considerentele expuse, soluția pronunțată nu este aberantă, nici contrară Codului civil ci dimpotrivă, conform dispozițiilor legale în materie, statul prin procedeul ales a devenit proprietar integral al casei pe care apoi s-a dispus reîntabularea cumpărătoarei, nu mai au astfel calitate de proprietari reclamanții, aspect ce neatrăgând incidența art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească părții intimate și 100 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O- județul în reprezentarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,împotriva deciziei civile nr.550/A/2007 din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate și suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:13.03.2008
Jud.fond Fl.
Jud.apel /
Dact.
Data:24.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
