Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.353/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol, soluționarea fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant, cu domiciliul în - județul B și de recurenta pârâtă, cu domiciliul în -. 141 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii cu domiciliul în - județul B, cu domiciliul în - județul B și cu intimata intervenient, cu domiciliul în - județul B, împotriva deciziei civile nr. 667/A/2007 din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 151 din 31 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr. 163/2005, având ca obiect: prestație tabulară,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul reclamant -personal, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.07.2007, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru recurenta pârâtă, lipsă, reprezentanta sa, avocat în baza împuternicirii avocațială nr. 199/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt legal timbrate, respectiv, recursul reclamantului cu suma de 9,5 lei achitat prin chitanța seria - nr.66-1-5 din 6.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, iar recursul pârâtei cu suma de 505,8 lei, prin chitanța seria - nr.347-1-5 din 13.12.2007 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar un set de acte și anume: ancheta socială nr.2030 din 25.02.2008, din care rezultă că, din 1996 impozitul a fost achitat de către recurenta pârâtă, iar din 18.02.2008, în acest imobil s-a mutat și fiica părților, împreună cu familia, cărțile de identitate a fiicei a pârâtei și chitanțele prin care face dovada că pârâta a achitat impozitul, comunică câte un exemplar de pe aceste înscrisuri și cu reprezentanta recurentului reclamant, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât solicită a se constata că, ancheta socială depusă azi la dosar a fost efectuată în mod tendențios, fiica părților locuiește în
Reprezentanta recurentei pârâte învederează instanței că din 18.02.2008, fiica părților cu întreaga familie s-a mutat la mama sa, aceasta nu și-a mai prelungit contractul de închiriere pe locuința din
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul stabilirii cotelor contributive ale părților la dobândirea imobilului în litigiu, prin reținerea contribuției proprii a recurentului în ce privește suma împrumutată de 180.000 lei, a stabilirii sultei în raport de cotele contributive reale și a pagubei produse imobilului de către pârâtă și atribuirii imobilului din,-, județul B, către recurentul reclamant, cu obligarea acestuia la sultă către recurenta pârâtă, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, hotărârea atacată este dată cu încălcarea legii, pentru că, cota contributivă la dobândirea imobilului a fost greșit reținută deși, prin probele administrate, respectiv:declarațiile martorilor, G, cererea intervenientei, răspunsul acesteia la interogatoriu, s-a dovedit contribuția proprie a recurentului, care a luat un împrumut de 180.000 lei pentru a putea plăti prețul de 800.000 lei și l-a restituit ulterior separării în fapt, în mod exclusiv, motiv pentru care se impune recalcularea sultei. Referitor la atribuirea imobilului, apreciază că în mod greșit acesta nu a fost acordat recurentului reclamant, în favoarea căruia sunt criteriile legale de atribuire și anume că aceste nu are un alt imobil în proprietate și nu are posibilități să cumpere un altul, recurenta pârâtă lăsând imobilul într-o stare avansată de degradare, aspecte ce au fost dovedite ancheta socială efectuată de Primăria cât și de declarațiile martorilor cât și de recunoașterea intimatei la interogatoriu. Hotărârea instanței de apel este eronată și pentru că aceasta nu a reținut paguba produsă de pârâta prin neântreținerea imobilului, stare ce a fost constatată de expert prin lucrarea de expertiză efectuată și evaluată la 20.000.000 lei, precum și prin recunoașterea intimatei la interogatoriu, degradare ce a dus la auto demolarea grajdului și a atras deprecierea imobilului.
Reprezentanta recurentei pârâtă susține recursul formulat de pârâtă și în consecință solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului intimatului și a cererii de intervenție formulate de și și admiterea apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocațial, conform delegației de la dosar. În concluzie, solicită a se constata că, hotărârea instanței de apel este nelegală, deoarece, deși a recalculat cotele de contribuție a părților, a omis a scădea sulta ce urmează să o achite recurentului reclamant, suma reactualizată a impozitului achitat de pârâtă din 1992 și până în prezent. Nelegală este și motivarea instanței de apel în ceea ce privește sporul de valoare adus imobilului, prin investițiile pârâtei și că acesta nu trebuie scăzut, câtă vreme din suma de 261.164.000 ROL, ar trebui calculată, în funcție de cotele contributive ale părților, sulta recurentului reclamant, iar referitor la cotele de contribuție, apreciază că, soluția primei instanțe este corectă, având în vedere și raportul de expertiză efectuat în cauză și acceptat de către recurent, astfel, cotele contributive corect stabilite sunt de 38,95% pentru recurentul reclamant și 61,05% pentru recurenta pârâtă. În ceea ce privește recursul formulat de către reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru concluziile scrise depuse la dosar. În esență arată că, din probele administrate în cauză rezultă că imobilul a fost și este locuit de către recurenta pârâtă, care nu are nici o altă posibilitate de a locui în afara acestuia, iar din 18.02.2008, în acest spațiu locuiește și fiica sa, cu soțul și cu cei doi copii, care nici ei nu au o altă proprietate, iar recurentul reclamant locuiește cu fiul său minor într-o casă din, proprietatea fiului său, dorește în schimb imobilul din litigiu doar pentru aoș icana pe recurentă, în condițiile în care din 1992 și până în prezent nu l-a interesat soarta acestei case, ea fiind cea care a crescut copii și a întreținut locuința pentru a nu se degrada. Mai mult decât atât menționează că, nepotul recurentei este grav bolnav, motiv pentru care fiica ei nu se poate angaja, având în permanență nevoie de îngrijire, vor ajunge în stradă cu doi copii minori, doar pentru a se satisface orgoliul recurentului reclamant.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului formulat de către recurenta pârâtă, întrucât aceasta nu a locuit în imobil, a stat o perioadă mai lungă la copii majori în H, perioadă în care imobilul s-a deteriorat, grajdul s-a demolat, ducând la deaprecierea valorii imobilului. Solicită de asemenea a se lua în considerare ancheta socială efectuată de Primăria comunei și depusă la instanța de apel.
Reprezentanta recurentei pârâte învederează instanței că este formulată plângere penală față de ancheta socială la care a făcut referire reprezentanta recurentului reclamant.
Reprezentanta recurentului reclamant menționează că nu s-a dispus începerea urmării penale, astfel nu are nici o relevanță plângerea penală formulată.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.151/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Salontaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pîrîților, și acțiunea reconvențională formulată și precizată de pîrîta reclamantă reconvențională împotriva reclamantului pîrît reconvențional și în consecință:
S-a constatat că, între pîrîții și de pe o parte și pîrîtul pe de altă parte s-a încheiat un contract de vînzare cumpărare sub semnătură privată avînd ca obiect imobilul înscris în 3185 cu nr.top 987/2 și 988/2 în natură casă și teren situat administrativ în -, hotărîrea ținînd loc de contract autentic de vînzare cumpărare.
S-a constatat că imobilul este bun comun al reclamantului și a pîrîtei, dobîndit în timpul căsătoriei, părțile avînd următoarele cote: reclamantul - cota de 38,95%, iar pîrîta reclamantă reconvențională cota de 61,05%.
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie asupra imobilului în sensul atribuirii în natură în favoarea pîrîtei reclamante reconvențională, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare în favoarea reclamantului pîrît reconvențional în sumă de 129.219.741 lei (ROL) sumă ce va fi actualizată la data efectivă a plății.
S-a dispus intabularea în 3185 a dreptului de proprietate al pîrîtei reclamante reconvenționale cu titlu de partaj și înscrierea sultei în foaia C de sarcini în favoarea reclamantului pîrît reconvențional.
S-a luat act de renunțarea pîrîtei reclamante reconvenționale la completarea cererii reconvenționale avînd ca obiect stabilirea în favoarea ei a unui drept de retenție asupra imobilului.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1747 RON cheltuieli de judecată în favoarea pîrîtei reclamante reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește primele 2 capete de cerere din acțiune, cauza nu ridică nici un fel de probleme, toate părțile fiind de acord cu admiterea lor, imobilul în litigiu fiind bun comun, dobîndit sub durata căsătoriei reclamantului și pîrîtei contra sumei de 800.000 lei (ROL) achitați integral astfel că, face parte din masa bunurilor partajabile.
Prețul de 800.000 lei se compune din suma de 400.000 ROL, bani obținuți din vînzarea primei case a părților, 220.000 lei contribuția proprie a reclamantului, iar diferența de 180.000 lei bani împrumutați de reclamant și restituit de părți în comun, astfel că în urma calculelor efectuate de expert a rezultat că pîrîta are o cotă de contribuție de 61,05%, iar reclamantul de 38,95%.
Afirmațiile reclamantului în sensul că, suma de 180.000 lei trebuie restituită ca fiind contribuția sa proprie nu sunt dovedite, concludente fiind în acest sens declarația martorei și răspunsurile reclamantului la interogator.
Referitor la modul de partajare al imobilului, instanța de fond a avut în vedere pe lîngă cota contributivă majoritară a pîrîtei și faptul că aceasta nu are nici o altă locuință, nici măcar la fiicele ei care stau cu familiile în chirie, iar reclamanta reconvențională este cea care locuiește efectiv în imobil.
Mai mult, se reține că pîrîta reclamantă reconvențională a efectuat o serie de investiții la imobil, acestea fiind dovedite prin declarația martorului -, o parte dintre ele fiind recunoscute și de reclamant prin răspunsurile sale la interogator și evaluate de expert la suma de 88.242.000 lei (ROL).
Avându-se în vedere cotele de contribuție, valoarea îmbunătățirilor, sulta corespunzătoare cotei de 38,95% a reclamantului este în cuantum de 129.219.741 lei (ROL).
Nu s-a scăzut sporul de valoare din prețul imobilului deoarece chiar dacă investițiile respective au fost efectuate exclusiv de pîrîtă, sporul de valoare dobîndit de imobil profită ambelor părți, în condițiile în care sunt coproprietari ai imobilului.
Față de toate probele administrate în cauză, instanța a admis în parte acțiunea formulată în baza art.29 din Legea 7/1996, iar în baza art.30,al.1 din Codul familiei, a constatat că imobilul este bun comun al părților, reclamantul avînd cota contributivă de 38,95%, iar pîrîta reclamantă reconvențională de 61.05%, dispunînd sistarea stării de codevălmășie conform dispozițiilor art.728 din cod civil coroborat cu art.673/1 și urm. din Codul d e procedură civilă.
În baza dispozițiilor art.22,al.3 din Legea 7/1996 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în și înscrierea sultei la foaia de sarcini, iar în baza art.246 din Codul d e procedură civilă s-a luat act de renunțarea pîrîtei reclamante reconvențională la completarea cererii reconvenționale avînd ca obiect stabilirea în favoarea ei a unui drept de retenție.
Reținîndu-se culpa procesuală a reclamantului în baza art.274 din Cod procedură civilă a fost obligat acesta să-i plătească reclamantei reconvenționale suma de 1747 lei RON cheltuieli de judecată reprezentînd onorarii avocat, taxa timbru.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelantul și apelanta, în termenul legal și legal timbrate.
Apelantul a solicitat admiterea apelului pe care l-a formulat, respingerea apelului formulat de apelanta, modificarea în parte a sentinței în sensul stabilirii cotelor contributive de 75% în favoarea sa, respectiv cota de 25% pentru intimata, solicită partajarea imobilului prin atribuirea în natură în favoarea sa cu obligarea la plata unei sulte în favoarea intimatei și intabularea dreptului său de proprietate în în cota de 1/1 parte, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel integral și în primă instanță parțial, urmând a se păstra celelalte dispoziții.
Apelanta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale reconvenționale în întregime, cu cheltuieli de judecată.
Pe parcursul procesului s-a formulat o cerere de intervenție în interesul apelantului, de părinții acestuia, intervenienții și, cerere admisă în principiu în ședința publică din 19.06.2007, solicitîndu-se admiterea apelului formulat de apelantul, cu aceleași motivări ca și ale apelantului.
Prin decizia civilă nr.667/A din 26 iunie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul formulat de apelanta.
A admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, și și precum și cererea de intervenție accesorie în interesul apelantului formulată de intervenienții și - decedat pe parcursul procesului, avînd ca moștenitori pe apelantul și intervenienta împotriva sentinței civile nr.151/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că cota contributivă a părților la dobândirea bunului comun ca fiind de 46,65% în favoarea reclamantului și 53,35% în favoarea reclamantei reconvenționale.
A fost obligată reclamanta reconvențională să-i plătească reclamantului o sultă de 15.473 lei (RON), sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligată pe intimata să-i plătească apelantului suma de 740 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod corect a stabilit prima instanță cota contributivă a părților prin raportare la prețul de cumpărare a imobilului, cotele contributive astfel rezultate fiind aplicate apoi cu privire la valoarea reactualizată a imobilului și nu cum susține apelantul că aceste cote au fost stabilite doar prin raportare la valoarea actuală a bunului.
Instanța de fond a reținut astfel că, prețul de cumpărare al imobilului a fost de 800.000 lei (ROL), sumă care se compune din următoarele; 400.000 lei (ROL) bani obținuți din vânzarea primei case și care se regăsesc în temeiul subrogației reale ca și contribuție comună în noul bun dobândit; suma de 220.000 lei contribuția exclusivă a reclamantului și suma de 180.000 lei, contribuția comună.
Așa cum mai sus s-a reținut, suma de 400.000 lei va fi avută în vedere pentru stabilirea cotelor contributive ale părților la dobândirea casei în litigiu, însă în virtutea subrogației reale vor fi avute în vedere cotele contributive ale părților la dobândirea primului imobil care se regăsesc și în privința celei de a doua construcții.
Primul imobil deținut inițial de părți situat în comuna - a fost cumpărat cu prețul de 95.000 lei din care reclamanta reconvențională a achitat exclusiv suma de 80.000 le, iar reclamantul suma de 15.000 lei, sens în care cotele de contribuție ale părților au fost de 84,21% pentru pârâtă și 15,79% pentru reclamant, cote care se regăsesc și în privința contribuției de 400.000 lei la dobândirea ulterioară a celuilalt imobil, împrejurări ce rezultă din probele testimoniale administrate în cauză, respectiv din răspunsurile părților la interogator.
Tribunalul a apreciat că, corect s-a stabilit în privința sumei împrumutate de apelantul reclamant de la părinții săi, că această sumă a fost restituită prin contribuția ambilor soți, reclamantul neaducând probe concludente care să răstoarne această prezumție, iar calculul efectuat de expertul pentru stabilirea cotelor contributive ale părților (fila 83) s-a reținut că este doar parțial corect, expertul procedând la scăderea din suma de 800.000 lei a contribuției proprii a reclamantului (220.000 lei) după care la diferența rămasă a stabilit cota de contribuție de 84,21%, respectiv 15,79%, fără însă a avea în vedere și suma de 180.000 lei care reprezintă contribuția comună a părților de -, astfel reducându-se cota contributivă a apelantului reclamant în condițiile în care procentul inițial, deși stabilit doar pentru suma de 400.000 lei a fost aplicat la întreaga diferență de 580.000 lei.
Față de aceste considerente, instanța de apel a apreciat ca fondată critica adusă de apelant în sensul că instanța de fond nu a ținut de suma de 180.000 lei (inclusă în prețul de dobândire al imobilului) nici ca și contribuție proprie și nici ca și contribuție comună, astfel, procedând la recalcularea sultei, cu reținerea contribuției comune egale a ambelor părți în ce privește suma de 180.000 lei, a rezultat că, reclamantul are o cotă contributivă de 46,64% în timp ce reclamanta reconvențională are o contribuție de 53,35%, motiv pentru care tribunalul a admis apelul formulat de reclamantul și cererea de intervenție formulată în interesul acestui apelant sub aspectul cotelor contributive ale părților, schimbând totodată sentința apelată și cu privire la sulta datorată de reclamanta reconvențională, sultă care în raport de noile cote contributive este în cuantum, de 15.473 lei (ROL).
S-a apreciat de instanța de apel, ca nefondate apărările apelantului în sensul că, instanța de fond a avut în vedere și investițiile efectuate de reclamanta reconvențională la stabilirea cotelor contributive, întrucât, contravaloarea investițiilor a fost avută în vedere doar la stabilirea sultei și nicidecum la stabilirea cotelor contributive constituind totodată un criteriu, apreciat ca legal și temeinic de instanța de apel la stabilirea modalității de sistare a stării de codevălmășie, pe lângă celelalte criterii reținute în mod corect de prima instanță.
Referitor la celorlalte critici privind imputarea lipsei de întreținere a imobilului de către pârâta reclamantă reconvențională, s-a reținut de instanța de apel că, aspectele invocate de apelant nu au fost dovedite, iar pe de altă parte prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei reconvenționale, apelantul reclamant nu este prejudiciat prin conduita pârâtei reclamante reconvențională, după separarea părților în fapt, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză nu s-a conturat o devalorizare a imobilului dată fiind lipsa de întreținere a acestuia.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta s-a apreciat de tribunal că aceste este nefondat, în mod corect reținând instanța de fond că, sporul de valoare dobândit de imobil profită ambelor părți codevălmașe a imobilului, considerente pentru care instanța a respins acest apel.
În privința apelului formulat de apelantul reclamant și a cererii de intervenție accesorie în favoarea acestui apelant, instanța de apel l-a admis, admițând și cererea de intervenție accesorie doar în ceea ce privește stabilirea cotelor contributive ale părților și a sultei datorată de pârâta reclamantă reconvențională ținând cont și de contribuția comună egală a părților privind suma de 180.000 lei inclusă în prețul de achiziționare a imobilului.
Intimata fiind în culpă procesuală, a fost obligată să-i plătească apelantului suma de 740 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, taxa timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal,recursul reclamantului timbrat cu suma de 9,5 lei achitat prin chitanța seria - nr.66-1-5 din 6.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, iar recursul pârâtei timbrat cu suma de 505,8 lei, prin chitanța seria - nr.347-1-5 din 13.12.2007 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, au declarat recurs apelanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul reținerii cotei contributive proprii a sa în ce privește suma împrumutată de 180.000 lei, a stabilirii sultei în raport de cotele contributive și a pagubei produse la imobil de, atribuirea imobilului în favoarea sa, cu obligarea la sultă, cu cheltuieli de judecată și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de, a cererilor de intervenție și admiterea apelului său, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s- reținut greșit cota contributivă la dobândirea imobilului, întrucât dovedit prin probe - declarațiile martorilor, cererea intervenientei, răspunsul la interogatoriu prin care s-a probat contribuția sa proprie prin luarea unui împrumut de 180.000 lei pentru a plăti prețul de 800.000 lei, restituit după separarea în fapt, astfel că, se impune recalcularea sultei cu reținerea contribuției proprii.
Referitor la atribuirea imobilului, greșit nu i s-a acordat cu toate că nu deține un altul, nu are posibilități de cumpărare, intimata nu îl folosește, l-a lăsat într-o stare avansată de degradare, el are o cotă contributivă mai mare la dobândirea lui. Nu s-a reținut paguba produsă de prin neîntreținerea imobilului, evaluată la 20.000.000 lei datorită autodemolării grajdului, aspect recunoscut de aceasta la interogatoriu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, a invocat că, deși s-au recalculat cotele, s-a omis scăderea din sultă a sumei datorate la reprezentând reactualizarea impozitului achitat din 1992 - 976 RON - pentru care trebuie să răspundă conform cotei contributive.
Nelegal s-a reținut că sporul de valoare adus de ea prin investiții profită ambelor părți și nu trebuie scăzut, ori, trebuia ca din valoarea de 420.000.000 lei să se scadă investițiile sale de 88.242.000 lei, sporul de valoare de 70.594.000 ROL, reieșind deci o valoare de 261.164.000 lei din care trebuia calculată cota contributivă. A fost corectă soluția instanței de fond referitor la cota sa contributivă, decizia fiind nelegală în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurenții apelanți s-au căsătorit la data de 21.10.1982 localitatea O, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 577/2002 pronunțată de Judecătoria Salonta la 02.11.2004, pe baza acordului acestora. Potrivit scriptului sub semnătură privată - fila 8 dosar fond - i-a vândut recurentului la 30.07.1992 în schimbul unui preț de 800.000 lei casa situată în localitatea,-. Ulterior acestei date, la 10.10.1992 recurentul a cedat locuința din localitatea O, str. - la, în schimbul a 220.000 lei - fila 7 dosar fond.
Tot sub durata căsătoriei, la 05.10.1984, recurentul a cumpărat de la - fila 6 dosar fond - în schimbul unui preț de 95.000 lei casa și grădina din localitatea nr. 152, casă ce recurenta a recunoscut la interogatoriu că s-a vândut cu 600.000 lei din care 400.000 lei s-a folosit la cumpărarea casei în litigiu, 220.000 lei din banii primiți de recurent pentru cedarea locuinței arătate mai sus, iar restul de 180.000 lei s-au achitat la achiziționarea acesteia dintr-un împrumut restituit din vânzare animale crescute împreună.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. în dosar fond, imobilul în litigiu are o valoare de 420.000.000 lei ( la 17.10.2005) valoarea investițiilor reclamantei fiind de 88.242.000 lei, sporul de valoare adus de 70.594.000 lei, iar impozitul achitat din 1992 actualizat este de 9.760.000 lei. Valoarea pagubei cauzate prin demolarea peretelui grajdului este de 19.771.000 lei.
Martorul - fila 106 - a declarat că i-a dat împrumut în 1992 recurentului prin părinții acestuia, i-au fost restituiți după câteva luni de aceștia ce s-ar fi împrumutat de la cineva despre care nu știe cine este. A mai arătat martorul că părinții l-au împrumutat cu 180.000 lei și din ceea ce primea din piață i-a restituit. martorul că banii cu care a fost cumpărată casa provin de la părinți, împrumut și preț obținut din vânzarea celeilalte case, vânzare apartament. Martorul susține - fila 107 dosar fond - că prețul a fost achitat din suma obținută din vânzarea celeilalte case, cumpărată din banii părinților ei, iar diferența de 200.000 lei a achitat-o reclamantul din banii obținuți din vânzarea unor porci crescuți de părțile recurente.
Sigur că, probele administrate sunt contradictorii, însă, este cert faptul că mărturia lui -fostă concubină a recurentului - nu poate fi apreciată ca obiectivă, martorul neaducând aspecte noi ce să determine modificarea deciziei, criticile aduse fiind nefondate.
Primul imobil, vândut de părți pentru a cumpăra pe cel în litigiu, a fost cumpărat prin contribuția părinților recurentei de 80.000 lei din prețul total de 95.000 lei, restul de 15.000 lei fiind achitat de recurent, deci, contribuția ei fiind corect stabilită la 84,21% iar a lui la 15,79%. Tocmai pentru că martorii audiați au arătat că împrumutul de 180.000 lei contractat de părți pentru plata acestuia s-a rambursat din banii obținuți din vânzarea animalelor crescute împreună, apărarea recurentului cum că ar reprezenta o cotă contributivă proprie, apare ca nefondată.
Raportat la faptul că recurenta are o cotă contributivă mai mare la dobândirea imobilului, că a efectuat investiții conform probelor administrate, a achitat impozitul aferent din anul 1992 cu respectarea dispozițiilor art. 728, 633 indice 1 Cod procedură civilă, acesta i-a fost atribuit.
Potrivit expertului, valoarea pagubei produse prin dărâmarea peretelui grajdului la imobilul în litigiu este de 19.771.000 lei, cauza neputând fi pusă pe seama vechimii ci a faptului că recurenta a permis vecinului să țină acolo animale, iar peretele s-a dărâmat pentru a fi evacuate dejecțiile, culpa aparținându-i acesteia, pagubă ce incumbă recurentei și care se impune a fi obligată la a plăti din aceasta cota ce-i revine fostului soț întrucât dacă ar mai exista, valoarea imobilului s-ar fi mărit cu această sumă, criticile fiind fondate.
Cotele contributive a părților la dobândirea imobilului conform probelor administrate au fost reținute corect de instanța de apel la 53,35% recurenta iar 46,65% recurentul, faptul că expertul a concluzionat altfel nu este un aspect ce să determine modificarea deciziei, instanța având doar dreptul și obligația de a aprecia aceste aspecte. Sorul de valoare adus imobilului prin investițiile făcute de recurentă, profită ambelor părți întrucât aceștia au avut calitatea de codevălmași, criticile în acest sens nefiind fondate.
Valoarea actualizată a taxelor și impozitelor plătite din 1992 de recurentă, pentru imobilul în litigiu - 976 RON, din care, este cert că se impunea ca în raport de cota de contribuție constatată, recurentul să-și achite partea ce-i incumba de 46,65%, deci 460 RON, sumă ce într-adevăr se impune a fi scăzută din sulta stabilită în favoarea acestuia, criticile fiind fondate.
Întrucât prin dărâmarea grajdului din culpa recurentei s-a adus o pagubă de 19.771.000 lei, în urma căreia valoarea imobilului a scăzut, cu aceasta și cota lui a fost redusă proporțional cu 46,65% din aceasta deci cu aproximativ 900 RON din care, scăzând cota ce trebuia să o achite din impozitele, taxele aferente - 460 RON -, reiese faptul că, sulta acestuia trebuia majorată cu 440 RON.
Urmare a celor expuse, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondate recursurile, va modifica în parte decizia, în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite ca fondat apelul declarat de și în consecință:
-va constata că reclamantul datorează 460 RON pârâtei, reprezentând 46,65% din taxele, impozitele achitate de aceasta pentru imobilul în litigiu în perioada 1992 - 2005.
-va constata că a adus un prejudiciu la imobilul în litigiu de 1977 RON prin demolarea peretelui grajdului din care datorează recurentului 900 RON.
Va dispune majorarea sultei stabilite în favoarea lui în sarcina lui de la 15.473 RON la 15.913 RON.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate ca fiind legale și temeinice.
Cât privește cheltuielile de judecată, conform art. 276 Cod procedură civilă, acestea vor fi compensate în apel și recurs, sens în care dispoziția din decizia recurată referitor la acestea va fi înlăturată.
Aspectele noi invocate prin înscrisurile depuse la dosar de recurenta, întrucât nu s-au întocmit în contradictoriu cu părțile, nu se vor analiza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurenții, cu domiciliul în -/A județul B și de recurenta pârâtă, cu domiciliul în -. 141 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii cu domiciliul în - județul B, cu domiciliul în - județul B și cu intimata intervenient, cu domiciliul în - județul B, împotriva deciziei civile nr. 667/A/2007 din 26 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr.151 din 31 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Salonta.
Constată că reclamantul datorează 460 RON pârâtei reprezentând 46,65% din taxele, impozitele achitate de aceasta pentru imobilul în litigiu, în perioada 1992-2005.
Constată că a adus un prejudiciu la imobilul în litigiu situat în localitatea,-, înscris în CF nr.3185, nr.top.987/2, 988/2, prin demolarea peretelui grajdului, în valoare de 1977 RON, din care, astfel îi datorează recurentului 900 RON.
Majorează sulta stabilită în favoarea lui în sarcina lui Seche de la 15.473 RON la 15.913 RON.
Compensează cheltuielile de judecată ocazionate de părți în apel și recurs, înlătură astfel dispoziția din decizia recurată referitor la acestea.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate și păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:13.03.2008
Jud.fond
Jud.apel Fl./
Dact.
Data:20.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
