Anulare act. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1757/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.357.
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele reclamante și, împotriva deciziei civile nr.211 A din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și SA.
are ca obiect - anulare act.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat succesiv pronunțarea la 29.01.2009, 05.02.2009, 12.02.2009 și 19.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
și au formulat în termen legal recurs împotriva deciziei civile nr. 211 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, prin care s-a respins ca nefondat, apelul pe care l-au formulat, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 05 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr- (în format vechi 8260/2002), în contradictoriu cu apelanta - pârâtă și intimații - pârâți Municipiului B și SC SA; s-a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă împotriva aceleiași sentinței civile; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și au fost obligate apelantele - reclamante la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta - pârâtă, cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul respingerii ambelor apeluri ca nefondate.
Prin sentința civilă menționată mai sus, Judecătoria sectorului 4 Bar espins excepțiile inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă; a respins excepția lipsei calității procesuale activă a reclamanților și a tardivității acțiunii ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea formulată de reclamante (recurente), având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2207/1998, încheiat între Primăria Municipiului B, prin și și obligarea acesteia din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul situat în B,-,.26,..1,.50, sector 4; a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, ca neîntemeiată; a admis capătul de cerere privind revendicarea și obligarea pârâtei-intimate să lase în deplină proprietate reclamantelor, apartamentul în litigiu.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a arătat, în esență că, hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, referitor la soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare deținut de intimata-pârâtă, deoarece, deși instanțele au constatat că imobilul proprietatea reclamatelor-recurente a fost preluat fără titlu de Statul Român, deci acestea nu și-au pierdut în nici un moment calitatea de proprietar al imobilului, au avut în vedere principiul bunei-credințe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, principiu ce nu trebuia aplicat în cauză, întrucât pârâta-intimată a contractat în cunoștință de cauză și pe riscul său, apartamentul în litigiu.
În al doilea rând, instanța de apel, cu majoritate, a respins cererea de revendicare, ca inadmisibilă, înțeleasă ca fiind o constatare a inaplicării regulii de drept material invocată de reclamant ca urmare a incidenței unei prevederi legale cu caracter derogatoriu, ceea ce constituie o modalitate de soluționare a acesteia, fie și în sensul respingerii acțiunii.
În cazul imobilelor preluate abuziv de către stat și înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, proprietarul bunului poate în schimb să obțină fie restituirea bunului în natură, fie despăgubiri în temeiul art.18 lit.c după cum contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat sau nu, în temeiul art.45 (fost art.46) din Legea nr.10/2001.
Acțiunea în revendicare este un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate, iar proprietarul o poate exercita împotriva oricărei persoane care invocă un titlu asupra bunului. Faptul că actul de înstrăinare încheiat în baza Legii nr.112/1995, nu a fost anulat de către instanță, nu împiedică formularea unei acțiuni în revendicare, ci dimpotrivă, ne aflăm în existența a două titluri de proprietate cu privire la același bun imobil, situație în care, urma ca acestea să fie comparate și să se dea preferință titlului mai bine caracterizat.
La 08.10.2008, intimata a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a constata că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la valabilitatea titlului statului, potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998: " parte din domeniul public sau privat al statului, sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
Acest act normativ a introdus o nouă condiție de valabilitate a titlului statului în raport de HG nr.11/1997 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995. Valabilitatea actului de preluare este subordonată conformității sale cu Constituția, tratatele internaționale la care România era parte și legilor în vigoare la data la care bunurile respective au fost trecute în patrimoniul statului.
Prevederile Decretului nr.223/1974, actul normativ în baza căruia s-a făcut preluarea imobilului în litigiu, contravin dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art.481 Cod civil, potrivit căruia "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire", precum și dispozițiilor tratelor internaționale la care România era parte, privitoare la proprietate.
Din punctul de vedere juridic al principiului bunei-credințe, acesta se referă la credința achizitorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea, în principiu de calitatea de proprietar și numai în situația în care pârâta persoană fizică, ar fi avut cel mai mic dubiu asupra valabilității titlului statului, la momentul preluării bunului, acesta ar fi considerată a fi de rea-credință.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, tribunalul a reținut că noțiunea de inadmisibilitate, ca o modalitate de respingere a cererii în situația în care temeiul de drept aplicat, nu este aplicabil situației de fapt pretinse de către reclamante, reprezintă o constatare a inaplicării regulii de drept material invocată în acțiune, ca urmare a incidenței unei prevederi legale cu caracter derogatoriu.
Împrejurarea că reclamantele-recurente s-au adresat instanței pentru restituirea bunului în natură, nu implică și admiterea cererii, ci dimpotrivă, aceasta poate fi respinsă, așa cum s-a și întâmplat în considerarea faptului de legea nu permite acest lucru, ceea ce reprezintă o analiză a contestației ce poartă asupra unui drept civil, nu constituie o încălcare a dreptului garantat de dispozițiile art.21 din Constituția României și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele menționate mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele - reclamante și, împotriva deciziei civile nr. 211 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și SC SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
. /
2ex./12.05.2009
-5.-;
Jud. 4 -
Președinte:Corina Gabriela BuruianăJudecători:Corina Gabriela Buruiană, Stere Learciu, Claudiu
