Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (2686/2008)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.338.

Ședința publică de la 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Stere Learciu

JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma

JUDECĂTOR 3: Corina

GREFIER -

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant PAȘALĂ, împotriva deciziei civile nr.1090 A din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PAȘALĂ G și PAȘALĂ.

are ca obiect - hotărâre care să țină loc de act autentic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal, intimații pârâți G și personal.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurentul reclamant se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 15, la data de 17.01.2002 și depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 2.681 lei, reprezentând taxa de timbru integrală aferentă cererii de recurs și 5 lei timbru judiciar.

Totodată, în baza art.68 alin.2 Cod de procedură civilă, recurentul reclamant precizează că înțelege să fie reprezentat de soția sa numita care depune la dosar copia diplomei de licență.

Curtea, după deliberare, în baza art.68 alin.2 Cod de procedură civilă, ia act de declarația recurentului reclamant, în sensul că acesta dorește să fie reprezentat de soția sa.

Reprezentantul recurentului reclamant învederează instanței că între părți a intervenit o tranzacție autentificată sub nr.854/16.02.2009 de către, pe care o depune la dosar.

Curtea aduce la cunoștința părților conținutul tranzacției depuse la dosar la termenul de astăzi.

La solicitarea instanței părțile arată că își însușesc conținutul tranzacției ce reprezintă voința acestora și confirmă autenticitatea semnăturilor.

Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului urmând ca pe fond să se ia act de conținutul tranzacției intervenite între părți.

Intimații pârâți arată că sunt de acord cu stingerea litigiului conform tranzacției intervenite între părți.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 sub nr- la data de 05.01.2007, astfel cum a fost precizată la data de 31.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții G și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate valabile actele de vânzare - cumpărare încheiate între părți la data de 15.01.1990 pentru două suprafețe de teren de 121 mp și respectiv de 90 mp, situate în B, - -, nr.4, sector 4, hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare autentic, să constate că reclamantul a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcțiilor pe care le-a edificat pe terenul situat în - -, nr.4, sector 4, respectiv casă și garaj și recunoașterea unui drept de servitute de trecere pentru a avea acces la garaj din - -, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că părinții săi i-au vândut suprafețele de teren menționate anterior printr-o chitanță sub semnătură privată încheiată la data de 15.01.1990, prețul de 633 dolari fiind achitat de reclamant, care a construit și casa, astfel încât încheierea în prezent a unui contract de vânzare - cumpărare la notariat (reclamantul fiind în prezent căsătorit) nu ar fi corectă, întrucât bunurile ar fi bunuri comune.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art.5 al.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, art.1073 și 1077 Cod civil, principiul validității aparenței de drept (error comunis facit jus), principiul conversiunii actului juridic, art.492 Cod civil, art.576 Cod civil.

La data de 26.01.2007, pârâții G și au formulat cerere reconvențională, precizată la fila 26 din dosar și la fila 40 din dosar, prin care au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu reclamantul-pârât, să constate intervenită accesiunea imobiliară artificială asupra imobilelor edificate de pârâți după anul 2000, respectiv o casă realizată pe o suprafață de teren de 38 mp și anexe, pe terenul proprietatea lor situate în B, - -, nr.4, sector 4.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâții - reclamanți au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 576,6 mp situat în - -, nr.4, sector 4 prin uzucapiune, conform sentinței civile nr.3973/1998 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B și prin accesiune imobiliară asupra construcției vechi, care exista pe teren; din cauza inundațiilor, casa veche pe care au construit-o a devenit improprie de locuit și a trebuit să construiască lângă casa fiului lor, situată la aceeași adresă, o casă nouă, parter și etaj, compusă la parter dintr-o cameră, un hol, o baie și o bucătărie, iar la etaj dintr-o cameră și un hol.

Pârâții - reclamanți au recunoscut că i-au vândut fiului lor, reclamant în cauză, două parcele de teren situate la aceeași adresă, pentru a-și construi o casă și garaj; referitor la calitatea procesuală a reclamantului - pârât pe cererea reconvențională, pârâții au arătat că se impune să fie pârât în cauză fiul lor deoarece este prejudiciat prin faptul că, prin construcția realizată în continuarea casei lui, au apărut servituții care îl afectează, cum ar fi servitutea de vedere, etc.

În drept, cererea reconvențională este motivată pe dispozițiile art.482, 488 și 492/1 Cod Civil.

Prin sentința civilă nr.3745/14.06.2007, Judecătoria Sectorului 4 Bar espins cererea de consfințire a tranzacției părților, a respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâții-reclamanți G și, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului-pârât pe cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G și, a respins cererea reconvențională, precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâții - reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 576,6 mp situat în - -, nr.4, sector 4 și asupra unei construcții compuse din 3 camere, bucătărie, baie, magazii, garaj, anexe în suprafață construită de 72 mp prin uzucapiune și accesiune imobiliară, conform sentinței civile nr.3973/1998 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, definitivă și irevocabilă.

Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță și datat 15.01.1990, pârâții - reclamanți au primit suma de 633 USD de la fiul lor, reclamant - pârât în cauză, căruia i-au vândut două parcele de teren, una în suprafață de 121 mp pentru construcția unei case, "situată în partea de sud est, cu ieșire la stradă" și cealaltă de 90 mp pentru construcția unui garaj, "în partea de nord"; terenul nu a fost identificat ca adresă poștală.

Raportul de expertiză tehnică imobiliară a identificat terenul care constituie obiectul litigiului de față și construcțiile realizate de reclamant și pârâți fără autorizații de construire.

Instanța a reținut că reclamantul - pârât a construit pe terenul proprietatea părinților săi, fără autorizație de construire, o locuință cu regim de înălțime parter și etaj în suprafață utilă de 91,55 mp și un garaj în suprafață utilă de 49,30 mp.

De asemenea, pârâții - reclamanți au construit fără autorizație de construire o clădire de locuit cu regim de înălțime parter plus parțial etaj (mansardă) în suprafață utilă de 67,73 mp și anexe (hazna, puț american).

Prin raportul de expertiză efectuat s-a constatat că terenul aferent construcțiilor realizate de reclamantul - pârât este de 211 mp, iar terenul aferent construcțiilor realizate de pârâții - reclamanți este de 210,4 mp.

Ca propunere de stabilire a servituții de trecere solicitată de reclamantul - pârât, expertul a arătat că există posibilitatea constituirii pe suprafața de 158,2 mp, a propus ca "reclamantul să cumpere de la pârâții - reclamanți 79,1 mp", iar "suprafața totală să rămână în indiviziune forțată".

Asupra tranzacției încheiate de părți, instanța a reținut, față de dovezile administrate în cauză, că părțile litigante nu dețin titlu de proprietate asupra construcțiilor care constituie obiectul litigiului; în ceea ce privește terenul, a constatat că prin înscrisul sub semnătură privată referitor la care părțile precizează că reprezintă antecontract de vânzare - cumpărare privind două suprafețe de teren, suprafețele de teren respective nu sunt identificate prin adresă poștală, titlu de proprietate al vânzătorului, vecinătăți, ori alte elemente de determinare fără dubiu a bunului la care se referă actul juridic.

În temeiul dispozițiilor art.1706 Cod civil, care stabilesc că "tranzacție pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins în ea", instanța a constatat nulă tranzacția părților, având în vedere că acestea nu dovedesc dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu privire la care înțeleg să tranzacționeze, iar înscrisul sub semnătură privată privind promisiunea de vânzare - cumpărare a două suprafețe de teren nu îndeplinește condițiile de validitate a antecontractului, astfel încât s-a constatat că părțile nu pot dispune cu privire la drepturile asupra cărora au tranzacționat.

În drept, asupra fondului cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că dispozițiile art.5 (2) din Titlul X al Legii nr.247/2005 - Circulația juridică a terenurilor, prevăd "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract".

A arătat totodată că, în scopul pronunțării unei astfel de hotărâri judecătorești, instanța trebuie să verifice valabilitatea acordului părților la încheierea antecontractului în temeiul dispozițiilor art.1294 - 1295 cod civil și să suplinească consimțământul acestora pe baza principiului consensualismului care operează în dreptul civil român.

Având în vedere susținerile părților în sensul că ambele sunt de acord cu încheierea contractului, prin urmare nefiind îndeplinită condiția refuzului vreunuia dintre promitenți la încheierea contractului, judecătoria a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare ca nefondată.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect accesiunea, a reținut că aceasta este reglementată de art.492 Cod civil, care dispune "Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră".

Codul civil reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială, și anume: construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altuia - prevăzut de art.493 Cod civil și construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altcuiva, ipoteză reglementată de art.494 Cod civil.

În cazul reclamantului, instanța a reținut că a realizat construcțiile identificate prin raportul de expertiză, cu materialele sale - conform susținerilor părților, pe terenul proprietatea părinților săi (respectiv pe terenul altcuiva) situație în care legea distinge după cum constructorul a fost de rea-credință sau de bună-credință.

Se consideră de rea - credință constructorul care, atunci când a ridicat construcția pe teren, știa că aparține altei persoane, situație în care proprietarul terenului are, la alegerea sa, una dintre următoarele posibilități: sau să păstreze construcția, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor cu prețul muncii și valoarea materialelor sau să-I oblige pe constructor să ridice construcțiile pe cheltuiala sa.

În cazul de față, reclamantul - pârât a construit cu acordul proprietarilor actuali ai terenului și ignorând viciile actului translativ de proprietate, condiții în care se apreciază că a fost de bună - credință, situație în care legea stabilește că proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, însă pentru întinderea obligației de dezdăunare proprietarul are un drept de opțiune prevăzut de art.4 al.3 Cod civil (între a plăti contravaloarea materialelor și prețul muncii ori sporul de valoare adus terenului). Rezultă că legea nu recunoaște reclamantului un drept de proprietate asupra construcțiilor realizate cu bună-credință pe terenul proprietatea altuia, astfel că a fost apreciată neîntemeiată cererea.

Ca o consecință a faptului că reclamantul nu are un drept de proprietate asupra imobilului din - -, nr.4, sector 4, instanța a apreciat, având în vedere dispozițiile art.589 Cod civil, ca fiind neîntemeiată cererea de stabilire a unei servituți de trecere în favoarea reclamantului, pe terenul proprietatea pârâților.

Cu referire la cererea reconvențională, judecătoria a retinut că accesiunea imobiliară artificială, invocată de pârâții-reclamanți ca mod de dobândire a proprietății asupra construcției realizate fără autorizație, impune verificarea calității procesuale active și pasive.

Referitor la calitatea procesuală a părților, s-a reținut că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - pentru a avea calitate procesuală activă și respectiv existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic - pentru a avea calitate procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Reclamantul fiind cel e pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.

Calitatea procesuală activă a reclamanților pe cererea reconvențională rezuItă din dispozițiile art.489 Cod civil, care prezumă în favoarea proprietarului terenului un drept de proprietate asupra construcțiilor realizate pe terenul respectiv.

Pârâții - reclamanți au arătat, cu privire la calitatea procesuală pasivă a reclamantului, fiul lor, că este justificată întrucât este prejudiciat prin faptul că, prin construcția realizată de aceștia în continuarea casei fiului, au apărut servituți care îl afectează, cum ar fi servitutea de vedere etc. apărări care au fost apreciate ca lipsite de relevanță.

Deoarece pârâții-reclamanți nu au folosit materiale reclamantului-pârât pentru edificarea construcției, iar în conformitate cu dispozițiile legale reclamantul - pârât nu poate invoca un drept de creanță privind materialele de construcție sau lucrările executate ori un drept de proprietate privind construcția în litigiu, instanța a apreciat că este întemeiată excepția invocată din oficiu, a admis-o și a dispus respingerea cererii reconvenționale ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în termen legal, la data de 08.08.2007, reclamantul - pârât, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr- la data de 23.08.2007, solicitând admiterea apelului și consfințirea tranzacției încheiate, fără cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul - reclamant - pârât a arătat că:

1) În mod greșit instanța de fond a respins tranzacția părților, constatând că părțile au tranzacționat asupra construcțiilor, când de fapt părțile au tranzacționat numai asupra suprafețelor de teren, deoarece numai acestea au făcut obiectul vânzării;

2) Instanța de fond nu a analizat expertiza efectuată în cauza, în care se evidențiau clar suprafețele de teren care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare și tranzacției, astfel încât nu era necesară identificarea acestora în chitanța sub semnătură privată; pe de altă parte, a constatat nulă chitanța sub semnătură privată în baza art.948 Cod procedură civilă, articol care nu există;

3) Instanța a respins tranzacția părților și a respins cererea dedusă judecății reținând greșit că este neîntemeiată, având în vedere susținerile părților în sensul că ambele sunt de acord cu încheierea contractului promis și prin urmare nu este îndeplinită condiția refuzului vreunuia dintre promitenți la încheierea contractului.

Prin motivele suplimentare de apel, s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, întrucât s-a recunoscut de părțile adverse primirea banilor și predarea posesiei asupra suprafețelor de teren; pe de altă parte, apelanții - pârâți - reclamanți au refuzat încheierea în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare întrucât până în anul 1998 nu au avut titlu de proprietate (care a fost dobândit prin sentința civilă nr.3973/1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B), iar ulterior pentru că terenurile ar fi dobândit regimul juridic de bun comun dobândit în timpul căsătoriei - acest refuz fiind clar, cererea nu putea fi respinsă prin prisma exprimării acordului în fața instanței de fond.

Cererea de apel a fost întemeiată pe prevederile art.288 Cod procedură civilă.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxă timbru 2.680,3 lei și timbru judiciar 5 lei.

La data de 02.10.2007, în termen legal, prin Serviciul Registratură, intimații - pârâți - reclamanți au depus cerere de aderare la apel, solicitând admiterea apelului și admiterea cererii reconvenționale, respectiv să se constate intervenita accesiune imobiliară artificială asupra imobilelor edificate după anul 2000, respectiv casa pe o suprafață de teren de 38 mp și anexe, pe suprafața de teren ai cărei proprietari sunt, fără cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții - pârâți - reclamanți și au arătat că are calitatea procesuală pasivă, deoarece el este afectat prin existența construcțiilor de servitute de vedere și deci se justifică reținerea acestuia ca pârât în cererea reconvențională, fapt care se poate dovedi prin expertiza realizată în cauză.

Au menționat totodată că sunt de acord și cu admiterea apelului și a cererii formulate de și că recunosc ca valabil contractul de vânzare - cumpărare a două suprafețe de teren situate în B, din proprietatea lor, respectiv o suprafață de 121 mp, pentru construirea unei case, situată în partea de sus-est a proprietății și o suprafață de 90 mp pentru construirea unui garaj.

Cererea de aderare la apel a fost întemeiată pe prevederile art.293 alin.1 Cod procedură civilă.

Cererea de aderare la apel a fost legal timbrată cu taxă timbru 202,61 lei și timbru judiciar 5 lei.

Prin încheierea din data de 03.10.2007, tribunalul a dispus înaintarea cauzei la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.1 și 3, art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, care a fost respinsă prin decizia Curții Constituționale 503/06.05.2008.

În faza apelului nu au fost solicitate și administrate probe noi.

Prin decizia civilă nr.1090/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții și

Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs, recurentul - reclamant, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

La termenul din 19.02.2009 recurentul depune la dosar tranzacția încheiată între părți, autentificată sub nr.854/16.02.2009 și solicită a se lua act de voința părților.

Curtea, față de cele de mai sus, urmează ca în baza art.271 Cod procedură civilă să ia act de tranzacția părților și că pronunțe o hotărâre de expedient.

De asemenea, urmează să admită recursul, să modifice în tot decizia recurată, să admită apelul și pe fond, să ia act de tranzacție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul - reclamant PAȘALĂ, împotriva deciziei civile nr.1090 A/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți PAȘALĂ G și PAȘALĂ.

Modifică în tot decizia recurată.

Admite apelul formulat de apelantul - reclamant - pârât PAȘALĂ, împotriva sentinței civile nr.3745/14.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și pe fond, ia act de tranzacția depusă azi - 19.02.2009 - de părți și citită în ședință publică, care alcătuiește dispozitivul deciziei, conform învoielii părților, cu următorul conținut: "TRANZACȚIE G si cu domiciliul in B, strada - -, nr.4, in calitate de proprietari ai suprafeței de teren de 576,62, in baza sentinței civile nr.3973/16.04.1998 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B in dosarul nr.4504/1997 prin prezenta suntem de acord sa transmitem dreptul de proprietate lui cu domiciliul in B, strada - -, nr.4, cu privire la doua suprafețe de teren situate in B strada - -, nr.4, respectiv: 1 - Suprafața de teren de 1212situata in partea de sud- est si cu ieșire la strada - - având lungimea de 12,1 m si lățimea de 10 m si cu următoarele vecinătăți: - Ia sud: strada - -; -Ia est: G; -Ia nord: G si; -Ia vest: G si (cu servitutea de trecere). 2 - Suprafața de teren de 902situata in partea de nord având lungimea de 12.1 si lățimea de 7.43 m si cu următoarele vecinătatea: - Ia sud: G si; -Ia est: G; -Ia nord: G si la; -Ia vest: G si (cu servitutea de trecere). Aceste suprafețe sunt prezentate si in schița anexata la prezenta tranzacție. Recunoaștem ca prețul pentru aceste suprafețe de teren a fost plătit integral din anul 1990 si deci vânzarea - cumpărarea este perfect legala. De asemenea suntem de acord cu constituirea unui drept de servitute de trecere in partea de vest cu o lățime de 3,5 m (conform Regulamentului de urbanism) pentru a exista acces la suprafața de teren de 902din strada - -. In drept invocam art.271 - 273 Cod procedura civila, urmând a se pronunța o hotărâre de expedient. si dactilografiat la Biroul Notarului Public. LS indescifrabil G LS indescifrabil LS indescifrabil".

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

.

2 ex./05.03.2009

TB-4 -;

Jud.4 -

Președinte:Stere Learciu
Judecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Bucuresti