Anulare act. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta, împotriva deciziei civile nr.202/A din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 852 din 28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, - DECEDATĂ și intimata pârâtă moștenitoare, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, recurenta pârâtă, reprezentată de avocați și, intimatul pârât -, asistat de avocat și intimata pârâtă moștenitoare, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar de către intimatul pârât - a unui set de înscrisuri, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă, susține oral motivele scrise, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3088/1992.
Avocat pentru recurenta pârâtă, intimatul pârât - și intimata pârâtă moștenitoare, depune concluzii scrise în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurenta reclamantă pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat pentru recurenta pârâtă, intimatul pârât - și intimata pârâtă moștenitoare, achiesează la concluziile puse de avocat.
Avocat pentru recurenta reclamantă, față de recursul formulat de recurenta pârâtă, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
la data de 15.03.2005 a fost înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S sub nr.3159/2005 acțiunea formulată de reclamanta, care a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se constate existența convenției de înstrăinare și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare și pe pârâtii și, solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3088/05.03.1992.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că la data de 13.06.1996 între mama sa și și,soțul pârâtei,în prezent decedat, a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare asupra imobilului din Tr. S,-, jud. M,compus din teren în suprafață de 125 mp, învecinat la N-str. -,A și MZ- proprietate de stat și MN rest proprietate pârâtă și casa din două camere,bucătărie și șopron. Prețul imobilului a fost achitat conform chitanțelor din 13.05.1996 și 11.12.1996,posesia fiind predată de promitentul vânzător de la momentul încheierii contractului.
Cu privire la capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr.3088/1992,reclamanta a arătat că, această sancțiune se impune,întrucât dobânditorii au fost de rea credință având cunoștință, că imobilul fusese promis a fi vândut mamei sale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr.3455 din 4.07.2005 Judecătoria Tr. Saa dmis în parte acțiunea reclamantei, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale active și nulității absolute invocate de pârâta.
Prin decizia civilă nr.107/A/20.02.2006 dată în dosarul nr.5474/2005 de Tribunalul Mehedinția fost respins ca nefondat apelul pârâților.
Prin decizia civilă nr.2642/14.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâții, și, s-au casat decizia civilă nr.107/A/20.02.2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.5474/2005 și sentința civilă nr. 3455/4 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr.3159/2005 și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a reținut că reclamanta nu a investit instanța cu o acțiune în revendicare, ci cu o cerere în confecționare act având ca obiect obligație de a face, iar în subsidiar, cu o cerere de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, invocând posesia exercitată asupra imobilului; că instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului câtă vreme reclamanta recunoscut la interogatoriu, că a luat cunoștință de încheierea contractului între pârâți, în anul 2000, când cumpărătorii i-au pus în vedere să părăsească imobilul.
S-a arătat, că din anul 2000 reclamanta a cunoscut, că pârâta îi dreptul său, astfel că de la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
S-a concluzionat, că acțiunea fiind introdusă la 15.03.2005, după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, se impunea a fi respinsă; că trebuia să se analizeze teza subsidiară invocată prin acțiune,privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani.
S- mai arătat, în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3088/1992, că se impunea, ca instanțele de fond să verifice, dacă cumpărătorii au cunoscut titlul în baza căruia reclamanta ocupa imobilul în cauză,dacă prestațiile reciproce ale părților contractante au fost executate; că simpla rudenie între părți nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de valabilitate cauzei actului juridic, instituită de art.967 civ.precum și buna credință a părților la încheierea actului juridic.
După casare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.852/28.02.2007,pronunțată de Judecătoria Tr. s-a admis în parte cererea formulată der eclamanta,constatându-se, că aceasta a dobândit dreptul dep roprietate asupra imobilului situat în Tr. S,-,compus din teren în suprafață de 120 mp, cu vecinii:R-str. -,A-proprietate de stat,MZ - proprietate stat, R-proprietate și construcția compusă din 2 camere, baie,bucătărie,magazie și polată.
S-a respins petitul privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare,ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a respins petitul privind anularea contractului de vânzare nr.3088/1992.
S-a reținut, că reclamanta prin posesia autorilor săi unită cu posesia sa, asupra imobilelor ce au făcut obiectul antecontractului din anul 1966, dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani asupra imobilului din litigiu.
In privința contractului de vânzare cumpărare nr.3088/1992,s-a reținut,că la data încheierii actului, părțile nu au urmărit o cauză ilicită.
Împotriva acestei sentințe au formulat au formulat apel reclamanta și pârâta susținând,că este nelegală și netemeinică.
Reclamanta motivat, că apelul său vizează numai soluționarea în mod nelegal a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3088/1992; că pârâții au avut cunoștință de faptul că reclamanta și nepoata pârâtei locuiește în imobil de 30ani și cu toate acestea, cu rea credință și de conivență cu vânzătorii,care nu mai erau proprietari, au convenit la încheierea actului de vânzare cumpărare, fără să intre în posesia bunului; că pârâții nu și-au deschis poziție la rol pentru imobilul în litigiu, nu au plătit impozit pentru acest imobil,ținând ascuns actul până au decedat părinții reclamantei; că prin încheierea a două acte de înstrăinare pentru două imobile,pârâții au dovedit că aveau cunoștință, că imobilul nu mai este un tot și sunt două proprietăți distincte.
A susținut,că pârâții au dat dovadă de rea credință, actul are la bază o cauză ilicită, situație în care actul este nul absolut.
Pârâta susținut în apelul său, că soluția admiterii acțiunii reclamantei este consecința unei aplicări greșite a legii în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani; că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1847 civ.astfel încât reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate prin prescripția achizitivă.
S-a mai susținut,că pârâta a încheiat un contract de vânzare cumpărare, care practic starea de fapt a posesiei reclamantei, iar cumpărătorii și au amplasat pe teren două chioșcuri care consfințeau și consolidau dreptul de proprietate; că imobilul nu era împărțit faptic în două corpuri pentru crea o posesie exclusivă reclamantei, ci era un singur corp de imobil.
S-a susținut de asemenea, că nu a fost invocată joncțiunea posesiilor de către reclamantă.
Prin dec. civilă 208/2007 a Tribunalului Mehedințis -a dispus respingerea apelurilor ca nefondate.
Instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit cerințele uzucapiunii, posedând util și cu bună credință imobilul mai mult de 30 de ani.
Faptul încheierii unui contract autentic nu a fost de natură să întrerupă cursul uzucapiunii care deja era îndeplinit, dar acest fapt nici nu duce automat la nulitatea contractului.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, solicitând casarea lor ca nelegale.
Reclamanta a solicitat în recursul său schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale respectiv și a constatării nulității absolute a contractului dintre pârâtă și vânzători. S-a motivat că părțile au fost de rea credință ei cunoscând că imobilul deja aparținea reclamantei.
În ce privește recursul pârâtei, aceasta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că aceasta nu a uzucapat imobilul din litigiu, că începând cu anul 1993 edificat construcții pe teren și că nu s-au admis toate probele care să elucideze starea de fapt și că posesia reclamantei nu a îndeplinit cerințele uzucapiunii legate de posesia pașnică.
Recursurile sunt nefondate.
Instanțele au reținut o stare de fapt6 corectă și perfect întemeiată pe actele din dosar. Criticile recurentei pârâte legate de modul de interpretare a probatoriului deci de netemeinicie și ca urmare nu pot fi reținute ca just motiv de recurs.
De altfel, starea de fapt a fost complet și corect stabilită, iar raporturile dintre părți au fost legal apreciate de către instanțe. Proprietarul unui imobil a vândut succesiv imobilul său construcție și teren. Primul contract întocmit în anul 1966 cu părinții reclamantei și-a produs în mod complet efectele, vânzătorul primind în mod necontestat prețul vânzării, iar cumpărătorii intrând în posesia imobilului.
Ulterior, în anul 1992, vânzătorul care primul contact nu l-a autentificat, a mai vândut odată respectivul imobil pârâtei, de data aceasta prin contract autentic. Suntem așadar în prezența a două acte succesive translative de proprietate. Reclamanta este așadar proprietară în temeiul primului contract, care deși nu a fost întocmit sub formă autentică, era opozabil atât cumpărătorilor care erau deja în posesia imobilului, cât și cumpărătorului care primise deja întregul preț.
Este așadar indiscutabil că cumpărătorii posedau imobilul sub titlu de proprietari și că se considerau în mod public proprietarii respectivului imobil.
În această situație, vânzătorul nu mai putea vinde încă odată imobilul sub contract auten5tic în anul 1992. Actul în sine este valabil, dar cum la data respectivă vânzătorul vânduse încă din 1966 imobilul, în cel de-al doilea contract nu mai putea transmite ceea ce nu mai deținea în proprietate.
Primul contract este valabil, își produsele efectele, efectele erau consolidate peste 20 de ani, așa încât reclamantul nu mai era proprietarul imobilului pe care îl înstrăina chiar și prin act autentic.
Așadar, dacă reclamanta invocă dobândirea prin uzucapiune a dreptului său, atunci termenul de prescripție achizitivă ar fi cel scurt de 10 - 20 de ani, prevăzut de art. 1895 și următorii cod civil.
Atât în această ipoteză, cât și aceea a dobândirii dreptului în baza convenției sub semnătură privată, cumpărătorii erau deja proprietarii imobilului în anul 1992. În atare situație, convenția autentică de vânzare - cumpărare privește vânzarea bunului altuia, ea este și rămâne legal valabilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
