Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 365
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, ( ), împotriva deciziei civile nr. 411 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2125 din 24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimații intervenienți G, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, asistată de avocat, (), reprezentat de același avocat, intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind intimații intervenienți, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți și ( ) a susținut oral motivele de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Cărbunești, la data de 3.10.2005, sub nr. 5148/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia să lase în servitute permanentă de trecere o suprafață de teren cu dimensiunile 3m. lățime, 88. lungime - cale de acces la drumul comunal 49 de la terenul arabil proprietatea reclamantului, menționat în titlul de proprietate nr.-/2005, tarlaua 58, parcela 3506/5, obligarea pârâților să-și ridice construcțiile și să desființeze plantațiile existente, sau în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să le execute pe cheltuiala acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deține un teren arabil în satul, comuna, județul G, ce a făcut parte dintr-un lot comun de teren, împărțit de către autorii lor, și, anterior cooperativizării, iar prin înțelegerea lor s-au lăsat căi de acces de circa 3 lățime în zonele mai puțin afectate de grădinile caselor, spre drumul comunal.
A precizat că, după apariția legilor fondului funciar, au apărut neînțelegeri în legătură cu accesul la terenul proprietatea sa redobândit, astfel că pârâții nu au mai respectat înțelegerea autorilor comuni și au obturat permanent culoarul lăsat, extinzându-și grădina, așa încât, în prezent nu mai există decât o potecă de 80 cm. lățime, iar terenul fiind înfundat, accesul în vederea cultivării și exploatării agricole nu se poate face în mod eficient.
Prin sentința civilă nr.88/18.01.2006, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, au fost obligați pârâții să permită reclamantului trecerea pe terenul lor pe calea de acces lată de 1,50 și lungă de 85 ml, cu vecini la N-pârâții, S-reclamant, V-rest proprietate, E-drum comunal 49.
De asemenea, au fost obligați pârâții să ridice de pe acest teren un WC din lemn, un gard din plasă de sârmă și lemn, o lacră de beton de la drum, 5 pruni, un corcoduș, 6 puieți de pruni și corcoduși, 3 bușteni de de vie și zmeură, iar în caz că aceștia refuză, a fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala sa, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, iar prin decizia civilă nr.342/A/21.04.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis apelul, desființată sentința civilă sus-menționată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La dosarul instanței de apel a fost depusă cerere de intervenție formulată de intervenienții G, -, N, prin care au arătat că își însușesc acțiunea formulată de reclamant, precizând că în afară de intimatul reclamant N, toți ceilalți fii ai autorului comun, sunt decedați, arătând că au formulat cererea în calitatea de moștenitori ai autorilor,.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr.4814/2006 (nr.unic -).
Prin sentința civilă nr. 2125 din 24.05.2007, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, precum și acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.
S- instituit drept de servitute în favoarea reclamanților asupra fondului aservit, proprietatea pârâților, situat în comuna, sat, județul G, în suprafață de 126 mp. cu vecini la N-teren înscris în titlul de proprietate nr.-/2005, E-drum comunal Dc 49, S-, V- (conform sentinței civile nr.1670/2006), pe lungime de 85. și o lățime de 1,5 ml, cu excepția porțiunii unde se află dispusă anexa lui unde lățimea este de 1,10 ml pe o lungime de 4m.
Au fost obligați pârâții să desființeze construcțiile și plantațiile existente pe acest teren, situate pe terenul de mai sus, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să efectueze lucrările de desființare a acestora, pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1260,7 lei.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienții G, -, și, ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 2797 mp. situat în comuna, sat și că cea mai scurtă cale de acces la acesta este pe terenul pârâților conform titlului de proprietate nr. -/2005 și sentinței civile nr. 1670, pe lungime de 85 și o lățime de 1,10.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, invocând faptul că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii prin care au solicitat încuviințarea unei noi expertize și audierea a doi martori.
Au invocat apelanții că nu au fost respectate indicațiile deciziei de casare și au fost interpretate greșit probele administrate, trecerea reclamantului pe terenul lor impunând costuri foarte mari.
Au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul stabilirii căii de acces către calea publică de la terenul reclamantului pe cealaltă variantă, conform raportului de expertiză, și obligarea intervenienților la cheltuielile de judecată făcute de aceștia la fond.
Prin decizia civilă nr.411 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți și.
Au fost obligați apelanții la 200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert, reținându-se în mod corect că a fost instituită de către instanța de fond servitutea solicitată de reclamant, ce afectează o singură proprietate, spre deosebire de cealaltă variantă invocată de apelanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și ( ), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a criticat decizia atât în privința ignorării excepției autorității de lucru judecat invocată de reclamanți, cât și sub aspectul soluționării fondului cauzei.
În primul motiv de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanța nu a avut în vedere sentința civilă nr.737 din 12 martie 2002 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, rămasă definitivă și irevocabilă, în raport de care există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia în privința variantei în care s-a dispus instituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâților, susținându-se că în mod nelegal s-a ales această variantă, în baza căreia au fost obligați pârâții să-și desființeze construcțiile și plantațiile existente pentru a permite reclamantului să treacă și cu mașini și utilaje agricole, arătând că în acest mod i s-a încălcat dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât, din raportul de expertiză rezultă că există mai multe variante care permit reclamantului să aibă acces la proprietatea acestuia, neexistând un impediment pentru ca reclamantul să-și amenajeze o cale separată de acces la drumul public.
S-a invocat totodată și eroarea materială referitoare la prenumele pârâtului, care a fost conceptat cu numele de " ".
La data de 6 martie 2008 intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu este incidentă excepția autorității lucrului judecat, în condițiile în care acțiunea anterioară a fost soluționată în baza excepției prematurității formulării cererii, intimatul nefiind proprietarul terenului la acea dată.
În ședința publică din data de 11 martie 2008, apărătorul recurenților pârâți și ( ) a depus motive dezvoltate de recurs, precum și decizia civilă nr.651 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1644/2002.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispozițiilor art.616 civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, respectiv, nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, acesta fiind ținut să nu facă nimic de natură a împiedica realizarea intereselor legitime ale proprietarului fondului dominant.
Examinând cu prioritate, motivul de recurs în care se invocă excepția autorității de lucru judecat, în raport de art. 137. pr. civilă, se constată că motivul este nefondat.
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată.
autorității de lucru judecat rezultă din dispozițiile art. 1201 Cod civil, însemnând că un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil.
În speță, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care prin sentința civilă nr.737 din 12.03.2002 a Judecătoriei Tg. Cărbunești rămasă definitivă și irevocabilă, nu a fost soluționat fondul cauzei, reținându-se în considerentele hotărârii (fila 12, dosar fond), că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra fondului dominant.
În privința soluționării fondului prezentei cauze, instanțele au reținut întemeiat ca fiind întemeiată acțiunea privind instituire servituții de trecere.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a evidențiat că nu există posibilitatea unei căi de acces public care să ducă la terenul reclamantului, fără să traverseze și alte proprietăți, astfel încât calea cea mai scurtă de ieșire la calea publică este cea propusă de reclamant.
Sunt nefondate criticile din recurs referitoare la caracterul abuziv al modului cum a fost instituită servitutea de trecere, având în vedere că în completarea raportului de expertiză expertul a evidențiat faptul că varianta solicitată de reclamant este cea mai puțin costisitoare, arătându-se că suprafața scoasă din circuitul agricol este mult mai mică, fiind afectată numai o singură proprietate, existând deja o servitute creată de 1m. În privința investițiilor la care fac referire pârâții, s-a arătat că nu au caracter permanent, în mare parte putând fi recuperate.
Se constată că la pronunțarea hotărârilor atacate, instanțele au aplicat corect dispozițiile art.616C.civil și art.618C.civil, atât timp cât la stabilirea servituții de trecere s-a ținut seama atât de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, fiind aleasă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă, cât și de nevoia celui ce reclamă trecerea, servitutea de trecere fiind o servitute legală.
Criticile referitoare la menționarea eronată a prenumelui pârâtului nu se încadrează în motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304. pr. civilă, putând face, eventual, obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304C.pr.civilă, în baza art.312C.pr.civilă se va respinge ca nefundat recursul.
În baza art.274C.pr.civilă, fiind în culpă procesuală, vor fi obligați recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, ( ), împotriva deciziei civile nr. 411 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2125 din 24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimații intervenienți G,.
Obligă pe recurenții reclamanți la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
- - - - - -
Grefier:
- -
Red. Jud.-
Tehn./2ex.
19.05.2008
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
