Anulare act. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 365
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.192 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimat, intimat, având ca obiect anulare act( NULITATE );
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru intimați, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Se pune în discuție excepția nulitatea recursului.
Avocat solicită a se constata nul recursul, cu cheltuieli de judecată.
Solicită a se constata că motivele de recurs au fost depuse la curtea de apel fiind încălcate disp.art.302 Cod procedură civilă.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1447 din 13 februarie 2007 Judecătoriei Iașis -a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește constatarea nulității testamentului numitului autentificat sub nr.4473/10.06.1987 și prin consecință a respins acțiunea ca fiind promovată de o persoană căreia legea nu-i recunoaște calitatea procesuală activă; s-a respins totodată excepția inadmisibilității acțiunii; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâții - și privind nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.4472/10.06.1987 și a certificatului de moștenitor 70 din 5 iulie 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel care a fost respins prin decizia civilă nr.192 din 12.03.2008 a Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a fost investită de reclamantul cu acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții - și având ca obiect nulitatea testamentului autentificat sub nr. 4473/10.06.1987 întocmit de defunctul, nulitatea testamentului autentificat sub nr. 4472/10.06.1987 la notariatul de Stat Județean I întocmit de defuncta și nulitatea certificatului de moștenitor nr. 70/5.07.2004 încheiat la..
Cauzele de nulitate sunt în general acelea care lovesc în orice act juridic unilateral. Legea nu se ocupă în mod special de nulitatea dispozițiilor testamentare; nulitatea reiese însă din principiile generale și din diferitele dispoziții legale răspândite în mai multe texte.
Nulitatea poate fi cerută în principiu de toți aceia cărora desființarea actului le aduce un folos - moștenitori, legatari universali, etc. În speță, reclamantul este fratele defunctei, calitate în care nu are vocație la succesiunea defunctului decedat la 3.11.1994, împrejurare în raport de care în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului în capătul de cerere având ca obiect nulitatea testamentului autentificat sub nr. 4473/10.06.1987 la Notariatul de Stat Județean I și a respins ca atare acest capăt de cerere, potrivit art. 137 Cod procedură civilă.
În ce privește nulitatea testamentului încheiat de defuncții, reclamantul a invocat lipsa consimțământului testatoarei generat de lipsa de discernământ a acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte lipsa mențiunii notarului cu privire la motivele pentru care a fost aplicată amprenta digitală a testatoarei în locul semnăturii.
Prin consimțământ se înțelege acea condiție esențială de fond și generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior. Una din condițiile de valabilitate consimțământului este aceea că el trebuie să provină de la o persoană cu discernământ.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în această fază procesuală a concluzionat că, în lipsa unui examen psihiatric efectuat în jurul datei de 10.06.1987 (când a fost încheiat testamentul), nu se pot face aprecieri asupra capacității psihice a defunctei de a semna acte civile la momentul respectiv, iar reclamantul-apelant nu a produs nici o altă probă de natură a demonstra contrariul, nici în fața primei instanțe și nici în apel. Astfel, martorii audiați la prima instanță nu au relatat aspecte de natură a contura existența unei incapacități a testatoarei la momentul încheierii actului contestat. Este adevărat că martorul face referire la împrejurarea că în 2003 văzut-o pe defunctă îmbrăcată în rochie de mireasă și că a bănuit cu 3 ani anterior decesului acesteia (petrecut la 10.05.2004) că starea acesteia s-a agravat, dar aceste aspecte sunt ulterioare încheierii testamentului, nefiind relevante în ce privește starea testatoarei la momentul încheierii testamentului.
În ce privește împrejurarea că notarul nu a menționat motivul pentru care testatoarea - defuncta nu a semnat testamentul atacat în cauză, se constată că acest aspect nu afectează valabilitatea actului menționat. Se reține în acest sens, din probele administrate în fața primei instanțe, că începând din anul 1984 a prezentat un deficit motor al membrelor drepte, tulburări de vorbire, fiind diagnosticată cu "hemiplegie dreaptă, afazie mixtă". La momentul încheierii testamentului, dispozițiile legale în vigoare (art. 27 alin. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1518/14.10.1960) prevedeau că: "în cazul în care din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze persoanele nu pot semna, notarul de stat, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare după caz, pe cerere sau în încheiere ce întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură". Actul încheiat cuprinde mențiunea că testatoarea nu poate semna și, în condițiile în care notarul a luat act de consimțământul testatoarei, tribunalul consideră că testamentul respectă prescripțiile legale.
Reclamantul a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, susținând prin cerere doar că este nemulțumit de hotărârea pronunțată de tribunal.
La data de 15 septembrie 2008 recurentul depune la dosar motivarea recursului, prin care nu face altceva decât să reia situația de fapt, invocă aprecierea greșită a probelor de instanța de fond și apel.
Prioritar se reține că recursul este nul potrivit art.306 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.303 al.1 și 2 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost declarat mai înainte.
Termenul de recurs este reglementat prin art.301 Cod procedură civilă, care stipulează că acesta este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, decizia tribunalului nr.192/2008 a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 20 iunie 2008, aspect ce rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 97 dosar tribunal, îndeplinită legal, la adresa arătată pe tot parcursul litigiului.
De la această dată - 20 iunie 2008 curgea pentru reclamantul-recurent termenul de 15 zile, înlăuntrul căruia trebuia să-și motiveze calea de atac a recursului, respectiv până la data de 7 iulie 2008 inclusiv.
Cererea de recurs depusă 2 iulie 2008 este înlăuntrul termenului prevăzut de lege, cerere care nu întrunește însă cerințele dispozițiilor art.303 pct.3 Cod procedură civilă, respectiv nu cuprinde arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor.
Nici cererea depusă la 29 septembrie 2008, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, intitulată motive de recurs, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.303 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum recursul nu a fost motivat în termenul legal, acesta este nul potrivit art.306 al.1 Cod procedură civilă, sancțiune ce urmează a se aplica și în cauza de față.
În speță, nefiind incidente motive de ordine publică, urmează a se constata conform art.306 al. Cod procedură civilă nulitatea recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.192 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
03.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
