Pretentii civile. Speta. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 584
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " " I împotriva sentinței civile nr. 531 din 09.04.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentatul societății recurente, asociat, și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecata in recurs.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentatul societății recurente arată că hotărârea instanței de fond este corectă și că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe deoarece o consideră corectă. Arată că fostul administrator nu avea dreptul să modifice salariul și că actul adițional respectă prevederile legale. Precizează că plata concediilor medicale se face din fondurile și nu implică societatea.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 531/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta " "
A fost obligată pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 17.12.2007 - 09.04.2008, în cuantum de 2500 lei lunar.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului sporul de vechime în muncă de 25% calculat la salariul de 2500 lei lunar, pentru perioada 01.01.2007 - 09.04.2008.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 19.07.2007 - 31.07.2007.
S-a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect plata salariului tarifar de 2500 lei lunar pentru perioada 01.01.2007 - 17.12.2007, pe excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat că potrivit dispozițiilor art. 1201 cod civil pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de părți, obiect și cauză. Or, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând anularea deciziei nr. 47/20.07.2007 de desfacere a contractului de muncă, anularea actului adițional nr. 11/2006 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2006 - iulie 2007 și la acordarea concediilor de odihnă neefectuate pentru anii 2005, 2006 și 2007. Prin sentința civilă nr. 1874/12.10.2007 a Tribunalului Iașia fost admisă în parte contestația și s-a dispus anularea deciziei nr. 47/20.07.2007 și a actelor adiționale nr. 11/07.12.2006 și nr. 3/01.02.2007 și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă. De asemenea, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.08.2007 și până la reintegrarea efectivă. Tot prin aceeași sentință civilă a fost obligată pârâta să-i achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei mai 2006 - 31.03.2007 și a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.04.2007 - 31.07.2007. Având în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1874/2007 a Tribunalului Iașia fost soluționată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2006 - 17.12.2007 (data reintegrării), instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariului tarifar de 2500 lei lunar pentru perioada 01.01.2007 - 17.12.2007.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 01.05.2003, reclamantul - a fost salariatul pârâtei " " pe postul de director general, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. 59564/22.05.2003. Prin Hotărârea nr. 4 din 18.12.2007 a Adunării Generale a Asociaților, publicată în Monitorul Oficial nr. 1075/25.02.2008, partea a IV-a, s-a dispus schimbarea administratorului cu -, conform art. 194 alin. 1 din Legea nr. 441/2006 și art. 10 și 25 alin. 2 din statutul societății.
Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia aferente perioadei 17.12.2007 - 09.04.2008.Cât privește cuantumul acestor drepturi salariale, salariul de bază al reclamantului este în sumă de 2500 lei lunar, conform actului adițional nr. 5/01.04.2006. A mai retinut prima instanță că modificarea salariului este posibilă numai prin acordul părților, potrivit dispozițiilor art. 41 Codul muncii. Prin actul adițional nr. 15/14.11.2007 s-a stabilit modificarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 01.01.2007 astfel: salariul de bază - 2000 lei și spor de vechime 25%. Reclamantul a semnat acest act adițional, cu mențiunea că sporul de vechime este corect stabilit, însă nu este corect salariul. Astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește modificarea cuantumului salariului de bază nu a existat acordul de voință al părților. În consecință, neexistând acordul părților pentru modificarea salariului de bază, reclamantul a avut un salariu de bază de 2500 lei lunar și după încheierea actului adițional nr. 15/14.11.2007.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sporului de vechime de 25% calculat la salariul de 2500 lei lunar, pentru perioada 01.01.2007 - 09.04.2008, prin actul adițional nr. 15/14.11.2007 părțile au convenit ca începând cu data de 01.01.2007 salariatul să beneficieze de un spor de vechime de 25% din salariul de bază. Având în vedere acest act adițional, precum și faptul că pârâta nu a făcut dovada plății sporului de vechime către reclamant, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sporul de vechime în muncă de 25% calculat la salariul de 2500 lei lunar, pentru perioada 01.01.2007 - 09.04.2008.
S-a mai reținut de către instanță că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a din nr.OUG 158/2005, asigurații au dreptul la concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii.
Or, în speță, deși din cuprinsul certificatelor de concediu medical seria - nr. - din 20.07.2007 și seria - nr. - din 24.07.2007 rezultă că reclamantul a fost în incapacitate temporară de muncă în perioada 19.07.2007 - 31.07.2007, pârâta nu a făcut dovada achitării către acesta a indemnizației prevăzute de lege.
În consecință, s-a reținut de către instanța de fond că este întemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 19.07.2007 - 31.07.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta " " I, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat pârâta-recurentă că deși se află în imposibilitatea materială de a prezenta documentele contabile din care să rezulte că reclamantului-intimat i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite, în mod greșit tribunalul a constatat că nu au fost probate aceste susțineri atât timp cât - este cel care a ridicat nelegal înscrisurile de la societate.
Mai susține recurenta că acesta a recunoscut în dosarul nr- că toate actele contabile sunt în posesia sa.
În drept recursul nu a fost motivat însă criticile formulate pot fi circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recurs s-au depus, în copie,următoarele înscrisuri: încheierea nr. 3179/29.03.2007 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, certificatele eliberate de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr- și nr-, deciziile nr. 15 și 16 din 18.06.2008 emise de " " I și decizia de administrator datată 01.07.2008.
Prin încheierea pronunțată la 09.09.2008 Curtea de APEL IAȘIa respins excepțiile nulității cererii de recurs și lipsei calității de reprezentant a numitului.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, angajatorul este cel care trebuie să probeze că a achitat salariatului salariul negociat, acesta reprezentând contraprestația (prețul) muncii depuse. Dovada plății salariului se dovedește, conform art. 163 Codul muncii, prin semnarea statelor de plată sau prin orice documente care demonstrează acest aspect, așa cum judicios a constatat instanța de fond. Ori, în cauză, este fără echivoc că în baza actului adițional nr. 5/01.04.2006 salariul intimatului era de 2.500 lei și nu de 2.000 lei întrucât este nelegală orice modificare unilaterală a acestui element esențial al contractului individual de muncă și, ca atare, acestuia i se cuvenea și sporul de vechime calculat la cuantumul de 2.500 lei.
Împrejurarea invocată de recurentă că este în imposibilitate de a face proba plății întrucât intimatul deține toate actele contabile ale societății este o simplă afirmație, nedovedită, ca și cea referitoare la o eventuală recunoaștere a acestei situații în dosarul nr-.
Și în ceea ce privește plata concediului medical sentința primei instanțe este legală, rezultând că reclamantul-intimat a fost în incapacitate temporară de muncă în perioada 19.07.2007-31.07.2007 și deci, are dreptul și la indemnizația aferentă acestei perioade.
Față de cele reținute și cum nu există în cauză alte motive de casare ori modificare a hotărârii, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta " " I împotriva sentinței nr. 531/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
31.10.2008
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
