Anulare act. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 377
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 582 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5530 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient și intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, intimat CONSILIUL JUDEȚEAN D, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurenții reclamanți, avocat, reprezentând intimatul intervenient, și consilier juridic, reprezentând intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D, lipsind intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că art. 42 și următoarele din Legea 10/2001, prevăd în mod expres posibilitatea chiriașului de a cumpăra locuința ce o deține cu chirie, dacă nu s-a solicitat restituirea în natură către fostul proprietar. Astfel, recurenții reclamanți nu au solicitat constatarea nulității dispoziției emise intervenientului, întrucât nu se cunoaște dacă are calitate de persoană îndreptățită la restituire, neexistând dovezi în acest sens, ci s-au referit și la calitatea cedentului. Totodată, intervenientul trebuia să facă dovada calității sale de proprietar. Recurenții au calitatea de chiriași, având dreptul de a cumpăra imobilul. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul intervenient, a arătat că recurenții nu justifică un folos material imediat, aceștia nefăcând demersuri în baza Legii 112/1995 și Legii 10/2001 pentru cumpărarea locuinței. A mai arătat că și în situația în care s-ar analiza calitatea cedentului drepturilor, imobilul nu ar reveni la dispoziția unității administrativ-teritoriale. A solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Consiliul Județean D, a arătat că imobilul a cărei vânzare se solicită nu aparține patrimoniul județului D, ci. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2007 reclamanții, -, - care au chemat în judecată pe pîrîții, Primăria Municipiului C și Consiliul Județean D solicitînd instanței să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului C și obligarea pârâtului Consiliul Județean D la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare reclamanților pentru spațiul pe care îl dețin în imobilul situat în C,-, jud.
În motivarea cererii lor au arătat că sunt beneficiarii contractelor de închiriere nr. 2493/05.01.2000 și nr. 2150/06.10.1999, locuind în calitate de chiriași în imobilul situat la adresa de mai sus de peste 30 ani, astfel încît sunt îndepărtați la cumpărarea imobilului în măsura în care acesta nu este restituit adevăratului proprietar
Au arătat că în cazul de nulitate absolută a dispoziției nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului C este determinată de încălcarea dispoziției art. 3 pct. 1 lit. a din Legea 10/2001, câtă vreme restituirea s-a făcut către o persoană care nu are calitatea de proprietar și nici de moștenitor al acestuia.
Pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în prezenta cauză pe motiv că spațiul destinat ca locuință nu face parte din domeniul public sau privat al județului D, contractele de închiriere invocare de reclamanți fiind încheiate cu C, solicitând astfel, respingerea acțiunii față de pârâtul Consiliul Județean
Prin sentința civilă nr. 5530 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea, fiind analizată cu precădere excepția lipsei de interes invocată de pârâtul conform art. 837 civ. excepția fiind găsită întemeiată.
S-a reținut că reclamanții au doar calitatea de chiriași în imobilul ce a fost restituit în natură pârâtului în baza Legii 10/2001 prin Dispoziția nr. 2727/13.01.2006 a Primarului Municipiului C și că nu își justifică un interes născut și actual în promovarea acțiunii, dreptul la cumpărarea locuinței pe care îl invocă fiind doar unul virtual.
S-a constatat întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean D, întrucât acesta nu este parte în contractele de închiriere invocate de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, -, -, care au arătat că au invocat un drept actual și nu unul virtual, fiind reglementat de art. 9 din Legea 112/1995 și de Legea 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Printr-o completare a motivelor de apel depuse la dosar la 10 oct. 2007, apelanții susțin de asemenea că-și justifică interesul întrucât folosul practic urmărit în situația anulării dispoziției de restituire ar consta în fructificarea dreptului lor prevăzut de lege de a cumpăra imobilul.
Prin decizia civilă 582 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că persoanele care au calitatea de chiriași într-un imobil ce a făcut obiectul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001 își justifică, în principiu, un interes legitim de a invoca un motiv de nulitate a dispoziției de restituire.
Acest interes legitim se bazează pe regimul juridic mai favorabil pe care îl are contractul de închiriere încheiat cu deținătorul imobilului, contract guvernat de dispozițiile Legii 114/1996, în comparație cu raporturile locative dintre chiriași și proprietarul beneficiar al restituirii, raporturi guvernate de dispozițiile OUG 40/1991.
S-a arătat că dispoziția primarului emisă în baza Legii 10/2001 are valoarea unui titlu de proprietate pentru beneficiarul restituirii în natură și că acest titlu poate fi atacat în justiție de orice persoană interesată atunci când este afectat de cauze de nulitate absolută, această posibilitate decurgând din însuși regimul juridic al nulității absolute.
S-a arătat că reclamanții au invocat drept motiv de nulitate absolută a dispoziției nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului C încălcarea dispozițiile art. 3 pct. l lit. a din Legea 10/2001, în sensul că, restituirea nu s-a făcut către proprietarul deposedat în mod abuziv, ci către o persoană care are calitatea de cesionar de drepturi succesorale și, respectiv de drepturi litigioase.
Or, în eventualitatea desființării pe cale judiciară a dispoziției de restituire pentru un asemenea motiv, efectele hotărârii nu ar consta în readucerea imobilului în patrimoniul unității administrativ teritoriale și menținerea situației juridice a acestuia pe viitor, ci în reluarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001 și restituirea acestuia către cedentul de drepturi litigioase, despre care nu s-a susținut în nici un moment că nu ar fi avut calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea Legii 10/2001.
În consecință, tribunalul a considerat că apelanții pârâți ar avea aceeași situație juridică mai puțin favorabilă a drepturilor lor locative, fapt ce nu le legitimează interesul procesual în promovarea prezentei acțiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, motivând că în mod greșit s-a considerat că potrivit legii 10/2001 nu mai există posibilitatea chiriașului de a dobândi prin cumpărare, în temeiul art. 9 alin 1 din legea 112/1995 imobilele pentru care nu s-a dispus restituirea în natură câtre fostul proprietar. S-a apreciat că art. 42 și urm. din legea 10/2001 prevăd o astfel de posibilitate, ceea ce duce la concluzia că există interesul chiriașului de a cere anularea dispoziției emisă de primărie cu încălcarea dispozițiilor legale. Recurenții au susținut că restituirea nu s-a făcut către proprietarul deposedat, ci către o terță persoană care nu are drepturi asupra imobilului.
S-a motivat că instanța de apel se află în eroare atunci când consideră că reclamanții ar fi invocat faptul că dobânditorul de drepturi litigioase nu are nici un drept la restituirea în natură, deoarece, în realitate, reclamanții au invocat faptul că cesionarul de drepturi succesorale nu are nici un drept ca urmare a faptului că proprietarul cedent nu are drept asupra imobilului. S-a concluzionat astfel că nici cedentul și, cu atât mai puțin cesionarul nu are drept de proprietate asupra imobilului.
La data de 22 februarie 2008 Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu motivarea că nu are calitate procesual pasivă.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
Cauza apelului constă în netemeinicia și nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, iar cauza recursului este nelegalitatea hotărârii din apel, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 de atac pot fi exercitate numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, aceasta fiind modalitatea de respectare a triplul grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea de atac.
În speță, se constată că reclamanții au invocat în acțiune nelegalitatea dispoziției primarului pentru că restituirea s-a făcut către, persoană care nu avea calitatea de proprietar și nici de moștenitor al acestuia. Pe parcursul judecării în primă instanță, acțiunea nu a mai fost precizată, astfel că instanța a fost investită doar pentru a verifica dacă este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobil. Reclamanții nu au făcut referire la cedentul de drepturi litigioase, deși aveau cunoștință calitatea de cesionar a intimatului, pentru că această calitate este expres precizată în preambulul dispoziției ce se atacă.
Astfel, din dispoziția 2728/ 2006 depusă la fila 33 în dosarul judecătoriei rezultă că la aprobarea cererii de restituire în natură primăria a avut în vedere contractul de cesiune de drepturi succesorale aut. sub nr. 1891/10.03.2003 și contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 3320/20.12.2005.
Motivele de apel formulate de reclamanți au privit în principal, critici vizând respingerea acțiunii pentru lipsa interesului reclamanților în promovarea acțiunii și în completarea motivelor de apel d e la fila 32 dosarului tribunalului s-a arătat că dispoziția de restituire este una ilegală deoarece încalcă dispoz. art. 3 și 4 din legea 10/2001, restituirea fiind făcută către alte persoane decât adevărații proprietari.
Apelanții nu au făcut referire la îndreptățirea cedentului de drepturi succesorale la restituirea imobilului, fiind evident că fraza cu caracter general din completarea motivelor de apel se circumscrie susținerilor făcute de reclamanți la instanța de fond, aceasta fiind și interpretarea logică a principiului legalității căilor de atac și a respectării triplului grad de jurisdicție.
Recurenții nu pot invoca în recurs nelegalitatea dispoziției față de calitatea cedentului de drepturi litigioase iar instanța nu poate analiza o astfel de critică, cât timp ea nu a făcut obiectul acțiunii, reținând că instanțele anterioare au analizat acțiunea și respectiv motivele de apel în limitele investirii lor.
Tribunalul a arătat corect că în eventualitatea desființării dispoziției pentru că aceasta nu trebuia emisă cesionarului, desființarea ar avea ca efect revenirea imobilului în patrimoniul cedentului, nicidecum în cel al unității administrative, urmând ca dispoziția să fie emisă pentru cedent. O astfel de soluționare a litigiului nu ar avea nicio influență asupra drepturilor sau intereselor pretinse de recurenți, întrucât aceștia nu au susținut la fond că cedentul nu ar fi îndreptățit la restituirea în natură a imobilului.
Instanța apreciază că tribunalul a făcut o analiză corectă a dispozițiilor art. 42 din legea 10/2001 și a dispoz. art. 9 din legea 112/1995.
Astfel, potrivit art. 9 alin 1 din legea 112/1995, chiriașii titulari ai contractelor de închiriere pentru apartamentele care nu se restituie în natură, pot opta pentru cumpărarea acestora, cu plata integrală sau în rate.
Art. 42 alin 3 din legea 10/2001 prevede că imobilele cu destinație de locuință care nu se restituie persoanelor îndreptățite, ci rămân în administrarea deținătorului actual, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Potrivit art. 52 din legea 10/2001, orice dispoziții contrare acestei legi se abrogă.
Din analiza comparativă a celor două texte de lege, este evident că dispozițiile art. 9 alin 1 din legea 112/1995 au fost înlocuite cu cele ale art. 42 alin 3 din legea 10/2001, pentru că ambele texte de lege reglementează aceeași situație juridică, adică situația chiriașilor din imobilele nerestituite foștilor proprietari și rămase în fondul locativ de stat. Cum două acte normative nu pot conține prevederi diferite în aceeași materie, legea nouă abrogă implicit dispoziția cuprinsă în actul normativ mai vechi, ceea ce înseamnă că potrivit noii legislații, chiriașii au un drept de preemțiune la cumpărarea imobilelor ce nu se restituie foștilor proprietari nu și dreptul de a cere unității administratoare să le vândă locuința.
Tribunalul a sesizat diferența între cele două drepturi - acela de a opta pentru cumpărarea locuinței și acela de preemțiune - și concluzionat că dreptul de opțiune pentru cumpărare a fost abrogat implicit, neexistând obligația corelativă a unității administratoare a fondului locativ de a vinde imobilul.
O astfel de concluzie a fost urmată logic de o alta și anume că reclamanții au interes în promovarea acțiunii pentru a menține un regim juridic mai favorabil al dreptului lor de chiriași.
Curtea consideră, de asemenea, că, în principiu, există un interes al chiriașului în desființarea dispoziției emisă în condițiile legii 10/2001, reținut și de tribunal, interes generat de regimul juridic mai favorabil stabilit prin legislația specială chiriașilor din locuințele aflate în fondul locativ de stat, față de drepturile și obligațiile chiriașilor care încheie contracte cu persoanele fizice, însă un astfel de interes general trebuie apreciat în concret în fiecare speță.
Un interes concret nu există, însă, deoarece, așa cum s-a arătat, în ipoteza admiterii acțiunii, imobilul nu ar reveni în patrimoniul unității ce administrează fondul locativ de stat, ci în cel al cedentului, caz în care situația locativă a reclamanților ar fi identică situației din prezent.
Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate motivele de recurs în sensul art. 304 c, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva deciziei civile nr. 582 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient și intimații pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Județean
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red./ tehnored. Jud. -
2 ex./ 7.05.2008
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Mariana Mudava
