Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 374
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva HG deciziei civile nr. 487 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 2114 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă HG, asistată de avocat, același avocat reprezentând și recurentul pârât, și intimații reclamanți și, asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepției lipsei calității procesuale active a lui, întrucât acesta nu mai avea calitatea de soț supraviețuitor sau de proprietar, acesta semnând un contract, prin care a cedat dreptul său de proprietate, în anul 1961. Din acel an nu a întreprins niciun fel de acțiune până în prezent. A mai arătat că pe rolul Judecătoriei Craiova există o acțiune privind anularea certificatului de moștenitor. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei și a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, a arătat că în temeiul art. 30 din Codul familie, actul încheiat în anul 1961 e nul, neputând fi considerat o convenție de vânzare-cumpărare și nici interpretat ca o renunțare la dreptul ce i se cuvine, dreptul său de proprietate fiind dovedit. În ceea ce privește pierderea dreptului de proprietate prin neuz invocată, această excepție în mod corect a fost soluționată, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că nu a acceptat succesiunea, trebuie avută în vedere declarația notarială a acestuia, dată în termenul de 6 luni.
A solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 08.03.2006, reclamanții și a chemat în judecată pe pârâții și HG, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, casă și teren în suprafață de 494 mp. situat în C,-.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, reclamantul împreună cu soția sa, defuncta, au cumpărat o suprafață de teren de 494 mp. pe care au edificat o casă de locuit și anexe gospodărești, între aceștia intervenind un proces de divorț, autoarea rămânând să locuiască în imobilul menționat până la deces, în urma căreia a rămas ca moștenitor, așa cum reiese și din certificatul de moștenitor nr.151sin 08.06.2005.
Pe timpul vieții, autoarea având probleme de sănătate, a apelat la pârâți pentru nevoile gospodărești, ocazional aceștia îi procurau alimente, dar după decesul acesteia, pârâții au refuzat să părăsească imobilul, deși nu dețineau acte de proprietate.
La data de 22.09.2006, pârâții au depus la dosar cerere reconvențională, instanța prin încheierea din 22.09.2006, a dispus disjungerea acesteia, formându-se dosarul nr.17312/C/2006.
Prin sentința civilă nr.2114 din 23.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, obligații pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,-, imobil compus din casa de locuit și teren în suprafață de 494 mp. și la 1949 lei,cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și HG, iar prin decizia civilă 487 din 15 Octombrie 2007 Tribunalului Doljs - respins apelul, fiind obligați apelanții pârâți către reclamanți la câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.368/126 din 19 mai 1955, intimatul-reclamant împreună cu fosta sa soție, au cumpărat un teren loc de casă în-, în suprafață de 493,40 mp.
soților a intervenit la data de 22.11.1961, astfel că imobilul cumpărat face parte din comunitatea de bunuri a soților, potrivit art.30 fam.
Convenția la care au făcut referire apelanții-pârâți, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantului, este lipsită de efecte juridice, întrucât fiind o convenție care modifică regimul comunității de bunuri prevăzut la art.30 fam. este nulă (art.30 alin.2 fam.), deoarece a fost încheiată anterior desfacerii căsătoriei.
A fost considerată ca fiind corectă soluția judecătoriei și în ceea ce privește modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece din încheierea finală din 08.06.2005, a BNP și ( fila 24), rezultă că a acceptat succesiunea prin declarația autentificată la nr.272/09.02.2004, a BNP.
Raportat la data decesului defunctei -11.08.2003 -, rezultă că acceptarea succesiunii a intervenit în termenul prevăzut de art.700 civil.
Celelalte aspecte invocate de către apelanți, referitoare la împrejurarea că au fost convinși de către intimații-reclamanți să efectueze o serie de cheltuieli în schimbul dobândirii imobilului, precum și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceștia la imobil, au fost apreciate drept cereri noi care potrivit art.294 pr.civ. nu pot fi formulate pentru prima dată în apel, în condițiile în care pârâții nu au formulat o cerere reconvențională la instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții motivând că în mod greșit instanțele au respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului care nu mai are calitatea de coproprietar al imobilului deoarece a renunțat la dreptul său prin înscrisul depus la dosar.
S-a arătat că autoarea a posedat singură imobilul, fiind împlinit termenul de 30 ani prevăzut de art 1890 civ. și, aplicând regula joncțiunii posesiilor, recurenții au devenit proprietarii imobilului.
S-a criticat decizia pentru că s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta fiind străin de succesiune pentru că nu a acceptat-o în termen. Reclamanții nu au avut legături cu autoarea, recurenții fiind cei care au întreținut- timp de mai mulți ani, au suportat cheltuielile de înmormântare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor. Recurenții au susținut că în mod greșit s-a reținut că ocupă imobilul fără drept, deoarece au efectuat cheltuieli pentru lucrări de îmbunătățire a imobilului.
În apărare, reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă triplul grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac.
În speță, se constată că apelanții au criticat sentința pentru lipsa calității procesuale active fiecăruia dintre reclamanți și pentru că instanța nu a avut în vedere că reclamanții le-au cerut pârâților să plătească toate cheltuielile de înmormântare și pomenire ale defunctei, întrucât o să le rămână lor imobilul.
Acest din urmă motiv de apel a fost înlăturat de tribunal pe considerentul că reprezintă cereri noi, făcute direct în apel, contrar dispoz. art. 294 iar critica a fost reluată în recurs. Soluția dată de tribunal asupra acesteia este corectă, deoarece art. 294 nu dă posibilitatea de a se formula în căile de atac cereri noi, care nu au fost formulate de părți la prima instanță. Pe de altă parte, susținerile recurenților în sensul că au făcut îmbunătățiri imobilului și aceasta le dă dreptul de a-l ocupa sunt nefondate, deoarece dreptul de proprietate se dobândește prin acte translative, iar nu prin simplele investiții făcute de o persoană căruia proprietatea nu i-a fost transmisă.
Recurenții au motivat în mare parte recursul lor invocând dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, ori aceasta constituie o critică nouă, formulată omissio medio, adică fără a fi făcut obiectul analizei instanței de apel.
Se constată că prin cererea reconvențională depusă la fila 61 dosarului judecătoriei, pârâții au solicitat nu numai anularea certificatului de moștenitor, dar și constatarea dobândirii dreptului lor de proprietate prin uzucapiune, cererea reconvențională fiind disjunsă de prima instanță.
În apel nu s-a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a acestei ultime cereri, iar invocarea criticii direct în recurs este inadmisibilă.
Instanța nu poate interpreta critica din recurs privind dobândirea proprietății prin uzucapiune ca fiind apărare de fond a recurenților, așa zisă excepția de uzucapiune, deoarece potrivit art. 1842 civ. o astfel de apărare poate fi făcută până în apel, nu și direct în recurs.
Având în vedere efectele principiului legalității căilor de atac și formularea acestei critici omissio medio, este inadmisibil a fi analizată susținerea din motivele de recurs privind joncțiunea posesiilor exercitate de recurenți și, respectiv, de autoare, având drept consecință uzucaparea imobilului în litigiu de către recurenți.
Instanța apreciază ca nefondată critica vizând lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Astfel, acesta a dobândit imobilul împreună cu autoarea, sub regimul reglementat de art 30 fam. bunul devenind proprietatea comună a celor doi foști soți.
Convențiile făcute în timpul căsătoriei cu privire la bunurile comune sunt nule absolut, deoarece regimul comunității de bunuri a soților impune ca sistarea stării de codevălmășie să fie făcută la desfacerea căsătoriei iar în timpul căsătoriei numai pentru motive bine justificate, analizate ca atare de o instanță de judecată.
Declarația dată de la 13 martie 1961 constituie un act unilateral iar nu o convenție de partaj voluntar sau un act de înstrăinare, fie și sub forma promisiunii de vânzare cumpărare a cotei devălmașe și este lipsit de efecte juridice. O astfel de renunțare nu a dus la pierderea dreptului de proprietate, deoarece ieșirea unui bun din patrimoniul unei persoane se poate face numai prin acte translative de proprietate, încheiate cu titlu oneros sau gratuit, în forma prevăzută de lege, iar nu prin simple declarații de renunțare la bun.
Declarația respectivă nu constituie o donație, nefiind încheiată în forma autentică impusă de lege ad validitatem, nici un act de partaj, deoarece nu are caracter bilateral și ar fi nul, fiind încheiat în timpul căsătoriei și nu constituie nici promisiune de vânzare pentru că lipsește caracterul bilateral și prețul.
Constatând că bunul nu a ieșit din patrimoniul reclamantului, în mod justificat instanțele au apreciat că acesta are calitate procesuală activă.
Cât privește situația reclamantului, se constată că acesta are vocație succesorală generală la succesiune autoarei, fiind succesibil în gradul cerut de lege pentru a moșteni și a dobândit vocație concretă prin declarația de acceptare a succesiunii dată în fața notarului la data de 9 februarie 2004, în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art 700 civ. termen care a început să curgă la decesul autoarei, intervenit la 11 august 2004.
Apreciind că decizia atacată este legală și că motivele de recurs nu se circumscriu celor impuse de art 304 c, în temeiul art. 312 pc. recursul se va respinge ca nefondat.
Vâzând și disp. art.274 pr.civ. vor fi obligați recurenții la câte 500 lei, către fiecare dintre intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și domiciliați HG în C, cart. Nouă,.200 I1,.1,.6 jud, împotriva deciziei civile nr. 487 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și C-.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimatul, și la 500 RON, cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnoredactat jud.-
2 ex./7.05.2008
Jud.fond-
Jud apel -
-
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Mariana Mudava
