Anulare act. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 378/
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 346, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Calee de 5, El () Spania și în,-, -.B,.28, județul C, având ca obiectanulare act.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 dosar, iar pentru recurentul pârât, răspunde avocat, în substituire pentru avocat, care depune la dosar delegația de substituire nr. 34 din 04.11.2009, împuternicirea avocațială seria - nr. 60583 (84) din 02.11.2009 - av. și, în anexă, chitanța nr. 85 din 02.11.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 1.000 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Apărătorul intimatului pârât depune la dosar întâmpinare.
Totodată, invocă excepția tardivității declarării recursului, având în vedere că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantului la data de 14 iulie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 30 iulie 2009 - după cum rezultă din data înscrisă pe plic.
Apărătorul recurentului reclamant solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost înmânată astăzi.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurentului reclamant arată că nu a fost anunțat de către clientul său cu privire la suma ce o are de achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, având în vedere că este de doar 6 lei cuantumul taxei judiciare de timbru ce trebuie achitat de recurentul reclamant în această cale de atac, și, respectiv
0,15 lei timbru judiciar, lasă cauza la a doua strigare pentru a se aduce la îndeplinire această obligație, urmând ca părțile să pună concluzii pe excepția tardivității declarării recursului, invocată astăzi de apărătorul intimatului pârât.
După reluarea cauzei, la ora 1235, se prezintă aceleași părți ca i la prima strigare a cauzei.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța CT - PJ din 04 noiembrie 2009, emisă de Agenția Fiscală nr. 3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei, și timbru judiciar mobil în sumă de 0,15 lei - după cum i-a fost pus în vedere.
Depune, totodată la dosar, chitanța seria - nr. - din 30 iulie 2009, emisă de CN Poșta Română, Sector 2 B, cu care face dovada că la data de 30 iulie 2009 expediat motivele de recurs.
Apărătorul intimatului pârât precizează că nu mai insistă în excepția tardivității declarării recursului, pe care a invocat-o la prima strigare a cauzei.
Apărătorul recurentului reclamant solicită instanței să dispună emiterea unei adrese către Serviciul Evidența Populației pentru a trimite la dosar relații, în sensul - dacă intimatul pârât a solicitat să se facă vreo mențiune cu privire la schimbarea de domiciliu. Depune la dosar adresa nr. 7149 din 12 august 2009, emisă de Primăria Orașului către privind demersurile efectuate în vederea aflării adresei de domiciliu a numitului și arată că s-ar impune emiterea unei adrese pe cale oficială deoarece i-a fost refuzată furnizarea datelor solicitate.
Apărătorul intimatului pârât se opune față de cererea solicitată. Arată că părțile din prezenta cauză sunt rude, intimatul pârât are domiciliul în străinătate și intenționat nu s-a indicat adresa acestuia.
Instanța îi prezintă adresa nr. 7149 din 12 august 2009, emisă de Primăria Orașului apărătorului intimatului pârât pentru lecturarea conținutului, având în vedere că aceasta a fost depusă la dosar într-un singur exemplar.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul recurentului reclamant, de emitere a unei adrese către Serviciul Evidența Populației pentru a trimite la dosar relații privind eventuale mențiuni cu privire la schimbarea de domiciliu a intimatului pârât, având în vedere că nu este o obligație legală de a înștiința Serviciul de Evidența Populației în momentul în care se dorește schimbarea reședinței în altă țară, în raport de dispozițiile Legii nr. 248/2005 privind libera circulație.
Apărătorul recurentului reclamant învederează că acesta era motivul său de recurs și se întreabă dacă nu cumva instanța s-a antepronunțat în acest fel.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului și, modificând în tot hotărârea recurată, să se dispună respingerea cererii de repunere în termen a apelului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Face un scurt istoric al speței.
Invocă dispozițiile art. art. 25 pct.2 și art. 26 pct.1 din nr.OUG 97/2005, cât și Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Coroborând aceste reglementări cu prevederile Secțiunii a doua din Capitolul III al Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005, care reglementează stabilirea domiciliului în străinătate, arată că instanța ar fi trebuit să dea eficiență acestor norme care stabilesc regula conform căreia cetățenii români nu pot avea decât un singur document de identitate, respectiv pașaportul simplu sau cartea de identitate, după cum domiciliul este în străinătate sau în România, constatând în acest mod că citarea intimatului pârât în fața instanței de fond a fost legală; în cauză s-a invocat o neregularitate pricinuită de propria-i faptă, fiind incidente astfel, dispozițiile art. 108 pct.4 din Codul d e procedură civilă.
Chiar dacă părțile din prezenta cauză sunt rude, nu există relații apropiate. Nu se poate invoca reaua-credință.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate prin care s-a admis apelul pârâtului, cu consecința desființării sentinței civile apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Solicită cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Face un scurt istoric al speței.
Arată că pârâtul a fost citat la o adresă din orașul, deși de mai mulți ani nu mai locuiește la acel apartament, aspect cunoscut de recurent, care îi este nepot.
Faptul că pârâtul muncește și locuiește în Spania de mai mulți ani este de notorietate în familia sa, iar reclamantul, deși cunoștea adresa din străinătate, a omis cu bună-știință să o menționeze în cererea de chemare în judecată, astfel ca pricina să se soluționeze fără știrea pârâtului.
Ulterior, pârâtul a aflat întâmplător de existenta litigiului și a declarat apel, învederând instanței că nu a fost citat la domiciliul său din Spania, fiind astfel în imposibilitatea de a-și formula apărări.
Instanța de apel a admis apelul, a desființat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei cu procedura de citare îndeplinită cu pârâtul.
Arată că recurentul ignoră prevederile legale ce îl obligă să indice el adevăratul domiciliu al pârâtului, nefiind obligația instanței să indice domiciliul corect al acestuia.
Consideră că nu poate fi reținută nici motivarea recurentului că neregularitatea citării pârâtului la dosarul de fond a fost pricinuită de propria faptă.
Se referă la reaua-credință a recurentului de a preciza adresa corectă de domiciliu a pârâtului, deși avea cunoștință de aceasta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 24 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a certificatului suplimentar de moștenitor eliberat de BNP în dosarul nr. 3041/13.08.1998.
În motivare, reclamantul a arătat că, ulterior dezbaterii succesiunii defunctului, pârâtul s-a adresat notariatului de Stat Județean C, solicitând în calitate de nepot de frate al defunctului, reluarea procedurii dezbaterii succesorale, cu consecința suplimentării certificatului de moștenitor eliberat inițial, în sensul constatării calității sale de moștenitor al defunctului și acceptării succesiunii în cota de 1/1 a masei succesorale compuse din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 5220 mp, din care 665,50mp vie și 4554,50 mp teren arabil situat în intravilanul comunei, sat, jud. Constanta. Notarul, fără a face vreo verificare, a dat curs cererii paratului, întocmind în baza adeverinței nr. 4432/15.07.1998 eliberată de Consiliul Local al comunei suplimentul certificatului de moștenitor a cărui nulitate se solicită a fi constatată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 86, 88 și 100 din Legea nr. 36/199 5și art. 968/Cod civ.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.21673/02.12.2008, Judecătoria Constanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr.304/13.08.1998, eliberat în dosarul nr. 351/1998 de BNP.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că, a data de 31.10.1990, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 924, în care este trecut ca moștenitor defunctul, cu o cotă de 1/1 din bunurile succesorale de pe urma surorii sale. În baza adresei nr.4432/15.07.1998, fost a fost emis suplimentul la certificatul de moștenitor nr.304/13.08.1998, în care se menționează ca moștenitor, în calitate de colateral ordinar, care a acceptat succesiunea prin stăpânirea bunurilor.
Din actele dosarelor succesorale nr.1299/1980, în care fost emis certificatul de moștenitor și nr.351/1998, în care a fost emis suplimentul la certificatul de moștenitor, instanța a constatat că nu au fost citați ceilalți moștenitori care aveau vocație succesorală, printre care și pârâtul, care este nepotul lui conform actelor de stare civilă depuse la dosar, pentru a se stabili moștenitorii renunțători, conform art.77 din Legea nr. 36/1995.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs pârâtul solicitând și repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.
Prin decizia civilă nr.346 din 11 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, a respins excepția tardivității apelului și a admis apelul formulat de apelantul pârât cu consecința desființării sentinței civile apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că, la momentul comunicării sentinței civile atacate, pârâtul locuia în fapt în Spania, unde își avea reședința și că echivalează cu însăși lipsa ei comunicarea hotărârii la o altă adresă decât cea efectivă.
Instanța de apel a mai constatat și că pârâtul nu a avut cunoștință de proces în condițiile în care a fost citat la o adresă din, România deși acesta locuia în Spania și pentru ca judecata să se facă după citarea legală a părților, sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a invocat nelegalitatea deciziei în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că potrivit prevederilor art. 90 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile OUG nr. 97/2005 și cu prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 instanța avea obligația să verifice care este domiciliul declarat de intimat, pentru că acesta nu poate avea decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință și un singur document de identitate.
Precizează recurentul că intimatul a invocat o neregularitate a procedurii pricinuită prin propria faptă, situație în care sunt incidente prevederile art. 108 pct. 4 Cod procedură civilă.
Recursul nu este întemeiat.
Principiul contradictorialității - garanție a unui proces echitabil în sensul art. 6 din - a fost definit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind "sarcina judecătorului de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți" ( -, și Jabardo Spania, hotărârea din 6 decembrie 1988, Seria A nr. 146, pag. 78).
fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților.
Nicio măsură nu poate fi dispusă de instanță fără a le acorda părților dreptul de a se apăra.De aici decurge și existența unei legături indisolubile între principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
Pentru ca părțile să aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei trebuie să fie încunoștințate în timp util despre existența și obiectul litigiului, despre locul și data soluționării acestuia. Această cerință elementară se realizează prin citarea părților.
În acest sens, art. 85 Cod procedură civilă prevede că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, art. 107 Cod procedură civilă obligă instanța să amâne judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității.
Dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel că nesocotirea lor atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale - se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare
ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Întrucât citarea are ca scop și finalitate încunoștințarea părții despre existența unei judecăți în care figurează, ea trebuie să fie făcută la locul unde partea locuiește efectiv și chiar la domiciliul sau reședința sa din străinătate, afară de cazul când ea a făcut o alegere de domiciliu.
În speță, în mod corect a reținut tribunalul că pârâtul intimat locuia efectiv în Spania, având calitatea de rezident în această țară începând cu 11 iulie 2005, și că din cauza duratei suficient de mari și a caracterului de continuitate a șederii în această țară se creează prezumția că nu a avut cunoștință de procesul deschis de reclamantul.
Fiind făcută dovada faptului locuirii efective a pârâtului în Spania, citarea sa la adresa indicată de reclamant în România, chiar dacă este adresa de domiciliu a pârâtului, nu înlătură nulitatea procedurii.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar pârâtul are un domiciliu în România și o reședință în Spania fapt care nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 25 din OUG nr. nr. 97/2005 invocate în recurs.
Cum pârâtul a dovedit însă că locuința sa efectivă este la reședința sa din Spania și cum doar acest aspect interesează din punctul de vedere al analizei îndeplinirii procedurii de citare, se constată ca fiind fără relevanță în cauză aspectul invocat de recurent privitor la neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor de declarare la autoritățile române reședinței din Spania, această chestiune nefiind de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate. Oricum, din OUG nr. 97/2005 rezultă că serviciile de evidență a populației dețin numai evidența domiciliului / reședinței aflate pe teritoriul României în legătură cu care se pot furniza relații persoanelor interesate.
Prin urmare, constatându-se că întreaga procedură desfășurată în fața primei instanțe s-a desfășurat cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, Curtea reține că tribunalul a dispus întemeiat reluarea judecății după citarea legală a părților, recursul fiind astfel nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța nr. 85 din 2 noiembrie 2009, depusă la dosar (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 346, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Calee de 5, El () Spania și în,-, -.B,.28, județul
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. jud. /14.12.2009
dispozitiv gref.
2 ex./22.12.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
