Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 376/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 376/
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM () C, cu sediul în C, "D",-, împotriva deciziei civile nr. 307, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata M, cu sediul în M,-, -.B,.13, având ca obiectplângere
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă, pentru recurentă, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare nr. 1168 din 04.10.2009 pe care o depune la dosar, iar pentru intimată răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 59282 din 04.11.2009, pe care depune la dosar (și, în anexă, chitanța - din 04.11.2009 și factura nr. - din 04.11.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.000 lei).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen și nu a fost timbrat.
Apărătorul recurentei depune la dosar (filele 14-18) un număr de cinci chitanțe, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă totală de 5 lei, și timbru judiciar mobil în valoare de 0,50 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de rectificare așa cum fost formulată, criticând hotărârea recurată, pentru netemeinicie și nelegalitate.
După ce face un scurt istoric al speței, arată că, la intabulare, trebuiau solicitate actele în original
Apoi, reprezentantul recurentei se referă la unele decizii ale Curții Constituționale, printre care și Decizia nr. 318 din 05 martie 2009, cu privire la înscrierile în cartea funciară; citează din aceasta și conchide, întrebându-se retoric, în sensul că "Orice poate să intabuleze orice imobil dorește, fie că este ori nu proprietar al imobilului, iar registratorul sau instanța de judecată chiar dacă constată greșeala, sau frauda, nu au la îndemână nici un text de lege care să o îndrepte?"
Sub un alt aspect, reprezentantul recurentei arată că instanța nu a verificat dreptul de proprietate invocat de C pentru a-l compara cu actele depuse de pârâtă care au stat la baza încheierii privind înscrierea și să decidă cine deține dreptul de proprietate asupra bazarului. Din acest punct de vedere soluția este nelegală; de asemenea, htărârea cuprinde motive contradictorii.
Instanța a ignorat prevederile art. 33(5) din Legea nr. 7/1996 care prevăd că "erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu."
Arată că reclamanta a formulat o astfel de cerere prin care a arătat că, în loc de C - titularul actelor, a fost intabulat dreptul de proprietate al M, respectiv al altei persoane juridice; prin urmare, pe baza acestei decizii care să constate greșită intabularea, trebuie ca Biroul de carte funciară să îndrepte greșeala.
Mai mult, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății; astfel instanța, în mod greșit a reținut că între părți ar exista un litigiu.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, referindu-se la dispozițiile art. 161 din Legea nr. 109/1996 și art.6 lit.j din legea nr. 1/2005 și arată că, nu poate să intabuleze în nume propriu imobilul Bazar care face parte din fondul indivizibil al cooperației de consum deoarece M nu deține nici un titlu de proprietate asupra.
Solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre pentru rectificarea erorilor și greșelilor strecurate în încheierea de carte funciară.
Se referă la dispozițiile art. 37 din legea nr. 7/1996, cât i la art. 51(1) și art. 53, art. 36-38 din aceeași lege.
Învederează că instanța de fond a refuzat să confrunte actele originale ale cu cele aflate la dosarul de intabulare; având în vedere și împrejurarea că pârâta nu a prezentat nici un act de proprietate asupra bazarului în original.
Consideră că încheierea nr. 1950 din 02 iulie 2002 are, practic, la bază un act inexistent, respectiv nr. 1024/1974.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Învederează că la instanța de fond s-au acordat mai mult de patru termene pentru ca să depună la dosar un înscris cu care să facă dovada că sunt proprietari ai bazarului, însă nu au procedat în consecință.
Arată, totodată că, se poate observa de pe site-ul Ministerului Justiției că C are foarte multe acțiuni introduse, deoarece se dorește aducerea în patrimoniul unității a anumitor locații.
Recurenta a depus la dosar o copie falsificată.
Se referă la faptul că C avea la îndemânăacțiunea în constatarea dreptului de proprietateori un alt obiect, dar nu plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Concluzionând, consideră că, în mod corect au analizat și soluționat ricina instanțele de fond și apel.
În replică, reprezentantul recurentei solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța fiind lămurită asupra cauzei rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin acțiunea formulată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la de 16.05.2007, petenta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum () Cac hemat-o în judecată pe pârâta M pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rectificarea încheierii nr.1950/ 02.07.2002, pronunțată de Judecătoria Mangalia - de Carte Funciară în dosarul nr. 1950/2002.
În motivarea acțiunii sale, petenta a învederat că intimata deține în administrare activul Bazar - și, din greșeală, a solicitat efectuarea cadastrului și intabularea acestui activ în nume de proprietar.
Se menționează că C și M sunt persoane juridice distincte cu patrimonii diferite și că a preluat imobilul de la fosta C în temeiul art. 120 al. 3 din Legea nr. 1/2005, iar este succesoarea în drepturi a C, care a edificat acest activ.
Pârâta Maf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimata a invocat prin întâmpinare o serie de excepții, precum excepția neregularității cererii de chemare în judecată, excepția neprezentării actelor originale de care reclamanta înțelege să se folosească, excepția netimbrării pretențiilor, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității de reprezentant.
Pe fond s-a arătat că imobilul Bazar s-a aflat în patrimoniul intimatei încă de la înregistrarea acesteia în registrul comerțului, ca persoană juridică și figurează în evidențele sale contabile ca mijloace fixe, pentru care plătește taxele și impozitele aferente; ulterior intimata a depus la dosarul cauzei completare la întâmpinare, prin care a mai invocat excepția nulității absolute a statutului "Uniunii Județene a Cooperației de Consum C".
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 07.12.2007, judecătoria a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a petentei; ulterior luând act de poziția reprezentantul intimatei a învederat instanței faptul că nu înțelege să mai susțină celelalte excepții invocate în întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 231/C/02.02.2008, Judecătoria Mangaliaa respins ca neîntemeiată acțiunea considerând că, atât timp cât litigiul de fond dintre părți cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nu a fost soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea în rectificarea încheierii nr. 1950/10.07.2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia - Biroul de carte Funciară, nu poate fi primită.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că prin încheierea nr. 1950/10.07.2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia - Biroul de carte Funciară s-a admis cererea introdusă de M, cu privire la imobilul - construcții cu destinație de spații comerciale în suprafața totală de 2602,53 mp și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al acesteia.
Judecătoria a constatat că, la pronunțarea acestei încheierii au fost avute în vedere o serie de înscrisuri precum documentația cadastrală întocmită de ing. și verificată de inspector din cadrul Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie C, autorizație executare lucrări nr. 45973/10.11.1981, proces verbal de recepție finală din 26.04.1975, 1024/17.05.1974, nr. 1421/24.10.1973.
Prima instanță a observat că obiectul acțiunii cu care a fost învestită îl reprezintă rectificarea încheierii menționate, în temeiul dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996, întrucât înscrierea nu corespunde realității.
Or, a mai stabilit judecătoria, în conformitate cu art. 33 alin. 2 din lege rin p. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
De asemenea, potrivit art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 " rice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: - 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului", iar potrivit art. 33 alin. 4 " ectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Din coroborarea textelor de lege menționate, judecătoria a tras concluzia că rectificarea este o operațiune prin care se consemnează acte sau fapte juridice extrinseci, or în speța de față este pusă în discuție însăși existența dreptului de proprietate al intimatei, ce nu poate fi analizată pe calea acțiunii în rectificare.
În cauza dedusă judecății între părți există un litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară prin încheierea a cărei rectificare se solicită, litigiu ce nu a făcut obiectul vreunui proces între părți și, atât timp cât litigiul de fond dintre părți nu a fost soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea în rectificare nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel reclamanta C, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,
susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanța de fond fiind sesizată în realitate cu o cerere de îndreptare a erorii materiale - deoarece în mod eronat în loc de UJCC C titulara dreptului de proprietate asupra activului a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei -, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât între părți nu există nici un litigiu de fond cu privire la existența dreptului de proprietate asupra acestui imobil
De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legi deoarece pârâta nu putea să intabuleze în nume propriu imobilul reprezentat de activul Bazar, câtă vreme acesta face parte din fondul indivizibil al cooperației de consum, iar pârâta nu deține nici un titlu de proprietate asupra acestuia și prin urmare înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtei nu este în concordanță cu situația reală
Prin decizia civilă nr. 307/15.05.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul, confirmând soluția instanței de fond dat fiind caracterul nefondat al criticilor formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, motivându-și soluția, prima instanță a arătat în conținutul considerentelor argumentele pe care se sprijină aceasta.
Astfel, a stabilit tribunalul, în mod corect instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe art.33și art.34 din Legea nr.7/1996, având în vedere conținutul cererii de chemare în judecată cât și a răspunsului la întâmpinare formulate de reclamantă (fila 59 dosar fond) de unde rezulta că aceasta a înțeles să ceară rectificarea încheierii de carte funciară cu privire la bunul imobil ce forma obiectul dosarului nr.1950/2002 a Judecătoriei Mangalia în care s-a pronunțat încheierea nr.1950 din 02.07.2002; s-a mai observat judicios că rectificare se solicită pe motiv că acest imobil aparține în exclusivitate reclamantei și, prin urmare, înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtei nu era în concordanță cu situația reală.
Întrucât hotărârea apelată conține motivele pe care se sprijină și în același timp nu conține argumente contradictorii, iar soluția adoptată este rezultatul interpretării dispozițiilor legale invocate de reclamantă în raport de situația de fapt, criticile invocate de apelantă sub acest aspect au fost calificate drept nefondate de către tribunal.
În ceea ce privește critica privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecăți, tribunalul a reținut că această critică este formală în condițiile în care nu s-a indicat nici un act din cele deduse judecăți, al cărui înțeles lămurit și vădit neîndoielnic să fi fost denaturat prin interpretarea greșită de către instanța de fond.
De asemenea, tribunalul a observat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legi așa încât nu se poate reține ca întemeiată nici critica care vizează aspectele de nelegalitate.
Acțiunea în rectificare este aceea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Acțiunea în rectificare este însă o acțiune accesorie grefată pe o acțiune de fond,acțiune în nulitate sau anularea actului,care constituie suportul său juridic, aspect ce rezultă din dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996 în care se prevede limitativ cazurile de exercitare a acțiuni în rectificare,astfel că orice persoană interesată poate cerere rectificarea înscrierilor de carte funciară,dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sa constatat unul dintre cele patru cazuri prevăzute de această lege.
Rezultă că, în măsura în care nu s-a obținut desființarea actului juridic în temeiul căruia sa săvârșit înscrierea,în mod corect instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea de rectificare.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs petenta C, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de apel nu a verificat dreptul de proprietate invocat de reclamanți și pentru a-l compara cu actele depuse de pârâtă care au stat la baza încheierii privind înscrierea și să decidă cine deține dreptul de proprietate asupra bazarului.
De asemenea, instanța a ignorat prevederile art.33(5) din legea nr. 7/1996 care prevăd " materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu"; arată că a formulat o asemenea cerere prin care a arătat că în loc de C - titularul actelor, a fost intabulat dreptul de proprietate al M, respectiv al altei persoane juridice.
Prin urmare, pe baza acestei decizii care să constate greșita intabulare, urmează ca Biroul de carte funciară să îndrepte greșeala.
S-a mai arătat că, în mod greșit a reținut că între părți ar exista un litigiu. Între părți nu există nici un litigiu de fond cu privire la existența dreptului de proprietate asupra acestor imobile atâta timp cât actele de proprietate sunt clare și pe înțelesul tuturor. Mai mult, Societatea Cooperativă de Consum M este membru asociat fondator la Uniunea Județeană a Cooperației de Consum și are drepturi depline de administrare asupra acestor imobile, iar în Comitetul Director al Uniunii Județene, M are doi membri.
Or, acțiunea de față tinde ca erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor, să fie îndreptate prin acțiune rectificativă întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii ori pe greșita calificare a dreptului înscris astfel încât înscrierile în cartea funciară să fie în concordanță cu documentele prezentate pentru intabulare. Lucru pe care decizia recurată nu a reușit să-l înfăptuiască.
S-a mai precizat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii anume art.161 din Legea nr. 109/1996 și art.6 lit. j din Legea nr.1/2005 conține o prevedere imperativă cu privire la fondul indivizibil al uniunilor de cooperative de consum și anume: partea indivizibilă nu poate fi însușită de membrii cooperatori ori de organizațiile cooperatiste asociate. Or, M nu putea să intabuleze în nume propriu imobilul Bazar care face parte din fondul indivizibil al cooperației de consum.
În fine, recurenta a învederat că încheierea nr. 1950 din 02 iulie 2002 are la bază un act inexistent căci instanța de fond, refuzând să confrunte actele originale a ignorat faptul că nr. 1024 din 17 mai 1974 este inexistentă.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Potrivit art.47 al. 1 din Legea nr.7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Potrivit art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.
] Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată. Despre respingerea cererii se va face mențiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum și în cartea funciară. Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare (art. 49 și 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Deși dispoziții legale expuse din capitolul privind procedura înscrierii nu o stipulează expres, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit oris-au transmis în mod valabil(art.20 al.1 din lege).
Semnificația acestei prevederi legale este aceea că persoana care pretinde înscrierea unui drept real trebuie să facă dovada tuturor condițiilor de valabilitate a actului prin care bunul a intrat în patrimoniul său.
Dintre aceste condiții, cea mai importantă (cu relevanță în cauza de față) este aceea că persoana care a transmis bunul, avea un drept de proprietate asupra acestuia; acesta este o condiție esențială a oricărui act translativ de proprietate, știut fiind că " nemo dat quod non habet " și "nemo ad alium transferre potest quam ibse habet".
Aceasta este, în esență, justificarea îndreptățirii registratorului de carte funciară de a verifica, prin filtrul art. 48 din lege, nu doar actul în temeiul căruia se vrea soluționată cererea de înscriere cu care este învestit, ci și actul pe care se întemeia dreptul celui care a transmis.
De aceea, nu doar art.23 din lege, ci obligația - conținută de art. 20 al. 1 - de verificare a transmiterii dreptului real, impune analizarea transmiterilor succesive pentru a constata dacă, în șirul actelor care stau la baza cererii de înscriere, fiecare persoană a avut calitatea de proprietar - aceasta cu atât mai mult cu cât niciuna dintre transmiteri nu a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară.
Îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuată la momentul înregistrării cererii; de aceea, la analiza plângerii, Oficiul este obligat să înainteze instanței și dosarul încheierii și copia cărții funciare.
Reiese, așadar că, doar în soluționarea unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară, instanța învestită va cerceta documentația pe care s-a bazat înscrierea contestată.
Alta este situația când nu se invocă nelegala înscriere, ci împrejurarea că, ulterior, au intervenit anumite situații ce fac ca mențiunile cărții să nu mai corespundă realității juridice sau materiale.
Astfel, Legea nr. 7/1996 a prevăzut situația rectificării cărții funciare, prin care - în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde situației juridice reale - se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară (art. 33 alin.2).
Prin raportare la definiția legală a "modificării" - orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil (alin.3) -, rezultă că "rectificarea" vizează aspecte esențiale dreptului de proprietate sau al celorlalte drepturi reale succesibile de înscriere în cartea funciară (obiect, titular, modalități, desmembrăminte).
Conform art. 33 alin.4 și 34 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
Rezultă de aici că, spre diferența de plângere, rectificarea se justifică faptic întotdeauna pe împrejurări ivite după rămânerea definitivă a înscrierii care se vrea astfel pusă în concordanță cu noua realitate juridică.
Mai mult, legea impune și condiții procedurale de admisibilitate a unei acțiuni în rectificare (în lipsa cărora, o astfel de cerere, ar trebui calificată deci inadmisibilă) de constatare a situației pe care se întemeiază rectificarea doar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Este, în parte, și situația recurentului care invocă intimata, din greșeală, a solicitat efectuarea cadastrului și intabularea acestui activ în nume de proprietar a activul Bazar - care, în relitate aparține reclamantei.
Trebuie evidențiată un aspect esențial că în plângere nu se invocă nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea, ci o "eroare" constând în aceea că imobilul aparține în exclusivitate reclamantei și, prin urmare, înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtei nu era în concordanță cu situația reală.
Constatarea anterioară impune concluzia că nu se poate cerere rectificarea cărții funciare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 34 pct.1 din legea nr. 7/1996, în condițiile în care nu se invocă hotărâri judecătorești care să vizează nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea.
Astfel, având în vedere cererea și precizările petentei act cu care acesta a înțeles să investească instanța privea "rectificarea încheierii nr. 1950/2002" (citat din cuprinsul acțiunii) solicitare bazată pe faptul că imobilul la care se face referire în acțiune este în proprietatea sa și nu în cea a intimatei, iar intabularea pe numele acesteia este o eroare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM () C, cu sediul în C, "D",-, împotriva deciziei civile nr. 307, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 mai 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata M, cu sediul în M,-, -.B,.13, având ca obiectplângere CF.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel -
Red.dec.jud.recurs /08.01.2010
gref. AB/2 ex./11.01.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
